Să nu ne temem de globalizare!

Am citit deunăzi în Adevărul literar şi artistic opiniile domnului Teodor Baconsky în legătură cu globalizarea pe care o tratează într-un mod foarte original. În virtutea dreptului la opinie

Am citit deunăzi în Adevărul literar şi artistic opiniile domnului Teodor Baconsky în legătură cu globalizarea pe care o tratează într-un mod foarte original. În virtutea dreptului la opinie doresc să-mi exprim şi eu câteva păreri referitoare la această problemă.
Autorul articolului prezintă globalizarea într-o manieră pesimistă, dramatizează consecinţele ei de parcă la înfăptuirea acestei măreţe opere vor participa numai oameni imorali şi fără Dumnezeu.
1. Religiile lumii nu trebuie antrenate în procesul de globalizare aşa cum susţine d-lui. Ar fi o eroare capitală pentru viitorul întregii lumi. Construcţia Statului Planetar Unic este o concepţie eminamente politică şi, după cum vedem, peste tot în lume, politica, deseori, nu prea poate rămâne imaculată. Ea funcţionează după principii care uneori nu concordă cu cele ale Bisericii; dacă le amestecăm, riscăm ca oamenii să-şi piardă încrederea şi în Biserică, aşa cum şi-au cam pierdut-o în politică şi nu avem nevoie de aşa ceva! Consider că pe tot timpul pregătirii şi desfăşurării operei de Mondializare se impune ca Bisericile Lumii să rămână neutre, continuând să-şi păstorească şi să-şi educe credincioşii în conformitate cu doctrinele lor care, fără excepţie, conţin învăţături foarte bune. Amestecul lor în curente pro sau antiglobalizare va însemna, în fapt, militantism politic, care le poate angrena în conflicte cu Politica şi cu Religiile altora, situate pe alte poziţii.
2. După modul cum prezintă un posibil scenariu al globalizării, autorul parcă doreşte să ne sperie în loc să ne convingă de binefacerile ei! Citez: "Dacă acceptă jocul, actorul sărac este primit pe scena comunităţii internaţionale..." ..."Dacă nu acceptă jocul, a pierdut pe toate planurile: economia lui sucombă prin anacronism şi decapitalizare, iar mass-media reţelei globale îl diabolizează pentru a-i justifica izolarea..."
Este o perspectivă care ne dă fiori reci, gândită de pe poziţia celui care se consideră stăpân absolut şi chiar înlocuitor al lui Dumnezeu. Statele lumii n-ar avea încotro şi ar trebui să se supună "jocului" necondiţionat, încălcându-şi toate principiile şi renunţând la toate prerogativele. Cu alte cuvinte, ar trebui să-i rugăm în genunchi: "Luaţi-ne, ai voştri suntem! Faceţi ce vreţi cu noi! O astfel de globalizare nu poate să şi-o dorească nimeni dacă are un pic de demnitate, bun-simţ şi credinţă. Cred că globalizarea trebuie să fie un act voluntar al locuitorilor planetei noastre, rezultat din convingerea că toţi au de câştigat; necesitatea lui este impusă de evoluţia istorică a societăţii omeneşti. Această grandioasă operă nu va putea fi înfăptuită decât dacă se va impune în conştiinţa omenirii ca un IDEAL!
Dar IDEALUL GLOBALIZĂRII pe care vrem să-l înfăptuim trebuie să fie radical diferit de cel fascist, comunist, fundamentalist... Lumea a suferit prea mult şi teama unora de un nou experiment global ar putea fi într-un fel legitimă.
3. În mod cert, globalizarea ca ideal al întregii omeniri se va impune şi va învinge până la urmă, chiar dacă unele piedici par insurmontabile. Dar pentru români, până atunci, ar fi mult mai bine să ne preocupe făurirea Uniunii Europene ca etapă premergătoare necesară şi obligatorie în drumul spre globalizare. Din partea oamenilor de rând ca mine există sentimentul că, atât în construcţia Europei Unite, cât şi a mondializării, interesele vor continua să dicteze în raporturile dintre state sau grupuri de state şi vor genera unele jocuri de culise, competiţie uneori neloială pentru influenţă, avantaje şi putere.
Alexandru Vasile
Strada Unirii, municipiul Buzău