Românii pierd aproape 18 ore/lună pe drum spre serviciu. În București-Ilfov, timpul sare de 24 de ore

Angajații din România petrec, în medie, 53 de minute pe zi pentru naveta dus-întors între domiciliu și locul de muncă, pentru o distanță medie de 17 kilometri. România are cea mai scurtă distanță medie de navetă dintre cele 16 țări europene analizate, dar se află pe locul al șaselea în ceea ce privește timpul petrecut pe drum.

Angajații români parcurg în medie 17 km dus-întors de acasă la serviciu Foto: Shutterstock

Potrivit studiului SD Worx, angajații din România parcurg, în medie, 17 kilometri dus-întors pentru a ajunge la locul de muncă și pentru a se întoarce acasă. Media celor 16 țări europene analizate este de 45 de kilometri.

În schimb, timpul mediu petrecut pe drum de angajații români este de 53 de minute pe zi, față de 45 de minute la nivel european.

Durata navetei din România este, de asemenea, mai mare decât timpul maxim pe care angajații spun că sunt dispuși să îl petreacă zilnic pe drum. În România, acest prag este de 51 de minute.

Cele mai lungi durate medii ale navetei sunt raportate în Belgia, unde angajații parcurg în medie 64 de kilometri dus-întors și petrec 61 de minute pe drum, în Suedia, cu 53 de kilometri și 57 de minute, și în Irlanda, cu 47 de kilometri și 56 de minute.

La celălalt capăt al clasamentului după durata navetei se află Croația, cu 37 de kilometri parcurși în 41 de minute, Italia, cu 42 de kilometri în 35 de minute, și Slovenia, cu 42 de kilometri în 32 de minute.

România are, astfel, cea mai mică distanță medie de navetă dintre cele 16 țări analizate, dar durata medie a deplasării ajunge la 53 de minute.

Cât timp petrec românii pe drum

Datele privind distribuția distanțelor arată că 63% dintre respondenții din România declară o navetă de 10-29 de kilometri dus-întors. La nivel european, media pentru această categorie este de 27%.

Cu toate acestea, doar 47% dintre angajații români încheie naveta în mai puțin de 45 de minute.

În același timp, 16% dintre respondenții din România petrec cel puțin 90 de minute pe drum în fiecare zi, față de 13% la nivel european. Pentru 11% dintre angajații români, timpul zilnic de navetă ajunge la cel puțin două ore.

La o durată medie de 53 de minute pe zi, pentru un program de cinci zile pe săptămână, timpul petrecut pe drum ajunge la aproximativ 4 ore și 25 de minute pe săptămână.

Într-o lună, aceasta înseamnă aproximativ 17 ore și 40 de minute petrecute pentru deplasarea către și de la locul de muncă.

București-Ilfov: 73 de minute pentru 16 kilometri

În București-Ilfov, durata medie a navetei este de 73 de minute pe zi, pentru o distanță medie de 16 kilometri dus-întors. Mai mult de jumătate dintre respondenții din regiune, respectiv 51%, petrec cel puțin o oră pe zi pe drum. Pentru 33%, durata navetei ajunge la minimum 90 de minute, iar 23% petrec cel puțin două ore zilnic pentru deplasarea către și de la locul de muncă.

Timpul maxim pe care respondenții din București-Ilfov spun că ar fi dispuși să îl aloce zilnic navetei este de 63 de minute. Durata medie efectivă, de 73 de minute, este cu aproape zece minute mai mare.

Pentru un program de lucru de cinci zile pe săptămână, 73 de minute pe zi înseamnă aproximativ 6 ore și 5 minute petrecute pe drum într-o săptămână. Într-o lună de patru săptămâni, timpul ajunge la aproximativ 24 de ore.

Naveta nu este, în mod obișnuit, timp de muncă

Timpul petrecut între domiciliu și un loc de muncă stabil nu este considerat, în mod obișnuit, timp de muncă.

„Codul Muncii califică drept timp de muncă orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau legislației în vigoare. În aceste condiții, timpul petrecut de salariat pe traseul dintre domiciliu și locul de muncă, respectiv dintre locul de muncă și domiciliu, nu poate fi calificat drept timp de muncă, iar angajatorul nu are obligația de a suporta costul navetei și nici alte astfel de obligații”, a explicat avocata Elena Grecu pentru „Adevărul”.

Prin urmare, timpul în care un angajat se deplasează între domiciliu și locul său de muncă nu este, în cazul obișnuit, inclus în timpul de muncă și nu creează automat obligația angajatorului de a suporta costurile deplasării.

Elena Grecu arată că aceeași distincție apare și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

„În jurisprudența CJUE este subliniat faptul că distanța care separă domiciliul de locul de muncă nu reprezintă un criteriu pertinent pentru a califica această perioadă drept timp de muncă, deoarece salariatul este în măsură să aprecieze în mod liber distanța care separă locul de muncă de domiciliul său, fie prin schimbarea domiciliului, fie prin alegerea unui loc de muncă mai aproape de domiciliul său”, a adăugat ea.

Excepția: angajații fără un loc de muncă fix

Există însă o situație diferită în cazul salariaților care nu au un loc de muncă fix.

„Fac însă excepție salariații care nu au un loc de muncă fix, în cazul cărora CJUE a statuat că timpul de deplasare pe care aceștia îl alocă deplasărilor zilnice de la domiciliu la locurile în care se află primul client, respectiv de la ultimul client până la sediul angajatorului, reprezintă timp de muncă, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din această calificare”, explică Elena Grecu.

În această situație sunt relevante durata normală a timpului de muncă, limita maximă de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, eventualele sporuri pentru munca suplimentară și respectarea repausului zilnic.

Diferența este, prin urmare, între deplasarea obișnuită dintre domiciliu și un loc de muncă stabil și deplasările unui salariat care, prin natura activității sale, nu are un loc de muncă fix.

Costurile navetei

Deplasarea zilnică presupune și costuri financiare. În funcție de mijlocul de transport utilizat, acestea pot include combustibilul, biletele sau abonamentele de transport, parcarea și întreținerea autoturismului.

În cazul persoanelor care folosesc mașina personală, costurile pot include și uzura autoturismului.

Pe lângă aceste cheltuieli, timpul petrecut pe drum reprezintă o parte din timpul zilnic al angajatului. 

Datele studiului arată și preferințele angajaților privind munca de acasă. La nivel național, 38,2% dintre angajații români spun că și-ar dori să lucreze mai mult de acasă, față de 35,8% media europeană. În București-Ilfov, procentul ajunge la 47%.

În același timp, 48% dintre respondenții români ar prefera să lucreze de acasă în aceeași măsură ca în prezent, iar 13,7% și-ar dori să lucreze mai puțin de acasă.

Studiul arată și că 35% dintre angajații români consideră că pierd pe drum timp important care ar putea fi folosit pentru muncă. În București-Ilfov, procentul ajunge la 43%.

Ce pot face angajatorii

„Naveta nu este doar o temă de infrastructură, ci și una care influențează direct experiența angajatului. Companiile nu pot controla traficul, însă pot reduce costul de timp prin flexibilitate, ore de începere adaptate, politici hibride clare și o mai bună corelare între prezența la birou și activitățile care beneficiază cu adevărat de colaborarea față în față. Datele arată că majoritatea angajaților nu cer eliminarea biroului, ci o organizare mai inteligentă a deplasărilor”, declară Ciprian Chiorean, Managing Director, SD Worx România.

Pentru companii, datele privind domiciliul angajaților, programul de lucru, accesul la transport și zilele în care prezența la birou este necesară pot fi folosite pentru decizii privind flexibilitatea programului, beneficiile de mobilitate, numărul de zile de lucru de la birou sau alegerea spațiilor de lucru.

În cazul unor organizații, pot fi luate în calcul programe de lucru decalate, zile de lucru de acasă, reducerea numărului de zile obligatorii la birou, transport organizat sau beneficii de mobilitate.