România, la coada UE în agricultura viitorului. De ce fermierii folosesc atât de puține drone și tehnologii inteligente

România continuă să fie printre codașele Uniunii Europene în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor moderne în agricultură, deși este una dintre țările cu cele mai mari suprafețe agricole și cu cel mai mare număr de ferme.

Folosirea dronelor în agricultură devine o necesitate FOTO: Pixabay/Herney

Datele publicate de Eurostat arată că, în 2023, doar o mică parte din suprafața agricolă a României era lucrată în ferme care foloseau tehnologii de agricultură de precizie. Mai slab decât România se situau doar Grecia și Cipru, în timp ce la polul opus se aflau Luxemburg, Finlanda și Estonia, unde peste 75% din terenurile agricole erau exploatate cu ajutorul unor astfel de tehnologii.

Agricultura de precizie înseamnă utilizarea unor sisteme precum GPS-ul pentru ghidarea utilajelor, senzori care analizează solul, drone care monitorizează culturile sau tehnologii care permit aplicarea îngrășămintelor și pesticidelor doar acolo unde este nevoie. Scopul este reducerea costurilor, economisirea resurselor și creșterea producției.

Mai puțin de o fermă din cinci din UE folosește agricultura de precizie

La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 18% dintre ferme au declarat că utilizează cel puțin o tehnologie sau practică de agricultură de precizie. Printre acestea se numără pulverizarea în benzi a produselor pentru protecția plantelor, aplicarea variabilă a îngrășămintelor pe baza datelor furnizate de sateliți și GPS sau monitorizarea digitală a culturilor și a solului.

Diferențele dintre state sunt însă foarte mari. Țările din nordul și vestul Europei au investit masiv în digitalizarea fermelor, în timp ce statele din sud-est, inclusiv România, avansează într-un ritm mult mai lent.

În fermele europene, tehnologia este folosită tot mai des pentru automatizarea și eficientizarea lucrărilor agricole. Tractoarele și combinele sunt ghidate prin sisteme GPS, ceea ce reduce suprapunerile la semănat, fertilizare sau erbicidare și duce la economii de combustibil și de materiale. Dronele și imaginile din satelit sunt utilizate pentru monitorizarea culturilor și identificarea timpurie a zonelor afectate de boli, dăunători sau secetă, iar senzorii instalați în sol măsoară în timp real umiditatea și necesarul de apă al plantelor. În fermele zootehnice, animalele sunt monitorizate cu ajutorul unor senzori și coliere inteligente care transmit informații despre starea de sănătate, alimentație sau reproducere. Tot mai multe exploatații folosesc și programe informatice care centralizează date despre producție, costuri și consumul de resurse, astfel încât fermierii să poată lua decizii rapide și bazate pe informații precise.

Internetul lipsește din multe ferme

O altă problemă evidențiată de Eurostat este conectivitatea. În 2023, doar 43% dintre fermele din Uniunea Europeană aveau acces la internet. În state precum Finlanda, Țările de Jos, Danemarca sau Suedia, procentul depășea 90%, ceea ce permite utilizarea pe scară largă a aplicațiilor digitale și a utilajelor inteligente. În multe regiuni din estul și sudul Europei accesul redus la internet rămâne unul dintre obstacolele în calea digitalizării.

Potrivit Eurostat, cea mai răspândită utilizare a tehnologiilor de precizie în agricultura europeană este aplicarea produselor fitosanitare cu ajutorul sistemelor digitale. În loc ca erbicidele, fungicidele sau insecticidele să fie pulverizate uniform pe întreaga suprafață cultivată, fermierii folosesc GPS, camere video, senzori și imagini din satelit pentru a identifica zonele care au nevoie de tratament. În acest fel sunt reduse consumul de pesticide, costurile și impactul asupra mediului. Tot mai multe ferme utilizează aceleași tehnologii și pentru dozarea îngrășămintelor, ghidarea utilajelor agricole sau monitorizarea stării culturilor.

De ce rămâne România în urmă

Paradoxul este că România deține cel mai mare număr de exploatații agricole din Uniunea Europeană, însă majoritatea sunt ferme mici, de familie, care dispun de resurse limitate pentru investiții în tehnologie.

Potrivit analizelor OECD, aproximativ jumătate dintre fermierii români folosesc sisteme de ghidare prin GPS, însă doar în jur de 10% utilizează echipamente specifice agriculturii de precizie. Diferențele dintre marile exploatații comerciale și fermele mici sunt semnificative, iar accesul la finanțare și lipsa competențelor digitale încetinesc modernizarea sectorului.

Specialiștii atrag atenția că agricultura digitală nu mai reprezintă un avantaj competitiv, ci devine o necesitate. Schimbările climatice, creșterea costurilor cu combustibilul, apa și îngrășămintele îi obligă pe fermieri să utilizeze resursele cât mai eficient, iar acest lucru este greu de realizat fără tehnologie.

Ce-i împiedică pe fermierii români să țină pasul

Utilizarea dronelor pentru cartarea solului și aplicarea produselor fitosanitare a început să se dezvolte și în sectorul agricol românesc, însă timid. Fermierii sunt lăsați singuri în acest demers, de la susținerea cheltuielilor și până la îndeplinirea condițiilor, pentru că dronele nu pot fi folosite oricum și de către oricine. Dincolo de cunoștințele temeinice din domeniul agricol, este nevoie de autorizări și de îndeplinirea unor condiții stricte.

Fermierul Petre Petrescu exploatează terenuri în județul Dolj și este unul dintre cei care au introdus tehnologia de precizie în agricultură. Spune că exploatarea dronelor în agricultură este un domeniu reglementat strict. Dronele nu pot zbura mai mult de 10 minute, necesită baterii care asigură acest lucru, iar cei care le deservesc au nevoie de autorizări speciale de la mai multe instituții.

Cu 10-15 ani în urmă, fermierilor li s-a vorbit despre perspectiva accesării de fonduri europene pentru dezvoltarea unor asemenea soluții tehnologice. Nu s-a mai întâmplat, nu se întâmplă nici astăzi, explică fermierul, prin urmare decizia și investiția au rămas exclusiv la fermier.

„Avem terenuri foarte bune, dar mijloace mecanice de producție foarte slabe. Marea majoritate a fermierilor s-au dotat acum 10-15-20 de ani cu tractoare, combine și alte utilaje și din cauza condițiilor grele din agricultura ultimilor ani, din cauza prețurilor scăzute, nu a mai fost posibil să se retehnologizeze. Lipsa fondurilor, atât naționale cât și europene, pentru accesarea unor metode avansate privind digitalizare agriculturii a dus la rezultatele acestea extrem de slabe”, a explicat fermierul, pentru „Adevărul”.

Costul unei drone nu este unul exorbitant, aproximativ 25.000 euro. Are însă nevoie de accesorii diverse, care pot dubla acest cost, pentru că „nu iei drona, o pui în mașină și pleci cu ea”. În plus, exploatarea acestei tehnologii necesită și cunoștințe privind dezvoltarea plantelor, a condițiilor folosirii produselor fitosanitare, astfel încât utilizatorul să știe ce, când și cum să folosească substanțele, altfel aplicarea produselor cu drona se poate transforma din câștig în pierdere.

„La o dronă de 100 litri sau 100 kg, e nevoie de minimum două persoane care să o deservească”, explică fermierul. Diferența folosirii acestei tehnologii, comparativ cu metodele clasice, este mare. În acest an agricol, de exemplu, ploile abundente le-au dat fermierilor mari bătăi de cap. Băltirile au făcut imposibil accesul cu mijloace terestre pentru aplicarea produselor insecto-fungicide, ceea ce înseamnă că mulți fermieri au ratat momentul. Culturile au dezvoltat boli, producția a avut de suferit. Or cu drona lucrurile au stat altfel.

Fermierii care folosesc dronele pentru aplicarea produselor și-au dori să poată face și mai mult. Există posibilitatea cartografierii terenurilor, tot cu ajutorul unei drone, însă produsele nu sunt la îndemâna oricui, mai spune Petre Petrescu. Drona care preia datele le transmite unei firme care le prelucrează și mai departe indică dronei pentru utilizarea produselor fito-sanitare ce cantități să folosească, în funcție de particularitățile culturii pe fiecare sector.

„Drona poate astfel să aplice tratamente sau îngrășăminte diferențiat. (...) Face o analiză spectrală și în baza acestei analize spectrale se aplică doar ceea ce trebuie și când trebuie. Dar pentru asta nu este suficient să ai o dronă. (...) Ar trebui ca fermierul să fie sprijinit cu mijloacele financiare, plus că un semnal din partea statului român privind utilizare dronelor ar face ca fermierii să se îndrepte către asta, văzând interesul pe care statul îl acordă”, a mai arătat fermierul.

Din păcate, pe programele pentru 2026-2027 nu există astfel de oportunități. „Ar trebui ca ministrul Agriculturii și ministrul Finanțelor să fie niște oameni care să aibă viziune, intelectuali rasați care să vadă ce se întâmplă în lumea asta”, este de părere fermierul. Petre Petrescu dă exemplu Ucrainei, astăzi o țară aflată de peste 4 ani în război, care folosește însă astfel de mijloace tehnologice moderne, în agricultură, de aproximativ 20 de ani.