Video „Pe Via poți să mergi ore întregi fără să vezi un alt om”. Comparația virală între Via Transilvanica și Camino de Santiago

După ce a parcurs sute de kilometri pe Via Transilvanica și Camino de Santiago, turista Roxy Chiriac a explicat într-o postare devenită virală de ce cele două trasee de lungă distanță sunt complet opuse. „Via cere să accepți singurătatea”, a scris ea.

Relatarea turistei a starnit o dezbatere intensă. Foto: Roxy Chiriac. Facebook

După sute de kilometri parcurși atât pe Via Transilvanica, cât și pe Camino de Santiago, o turistă a vorbit deschis despre diferențele dintre cele două trasee, iar mesajul său a devenit rapid viral.

Roxy Chiriac a explicat pe pagina sa de Facebook de ce Via Transilvanica i s-a părut mai grea, mai sălbatică și mult mai solitară, în timp ce faimosul Camino de Santiago oferă o infrastructură bine pusă la punct și o comunitate internațională de drumeți. 

Roxy Chiriac a relatat că a parcurs aproximativ 350 de kilometri pe Via Transilvanica și 1.300 de kilometri pe două dintre traseele Camino de Santiago: Camino Francez și Camino Portughez.

„Nu au absolut nicio treabă una cu cealaltă”

Roxy Chiriac spune că a plecat pe Via Transilvanica convinsă că experiența acumulată pe Camino de Santiago îi va face traseul mai ușor. A descoperit însă rapid că cele două experiențe sunt foarte diferite.

„Via Transilvanica îmi era de mult timp în inimă. Și, sincer, am plecat cu gândul că, după experiența Camino, probabil o să-mi fie mai ușor pe Via. Daaaar… nu au absolut nicio treabă una cu cealaltă”, a povestit aceasta.

În opinia ei, singurul lucru care le apropie este faptul că ambele sunt trasee de lungă distanță.

„Nici cea mai mică legătură, în afară de faptul că sunt trasee de lungă distanță și că, la un moment dat, începi să înțelegi că mersul pe jos poate deveni o formă foarte serioasă de călătorie. În rest, sunt total opuse. Și fiecare are lucruri pe care celălalt nu le are”, a mai scris turista.

Camino, drumul comunității

Una dintre marile diferențe este infrastructura. Pe Camino de Santiago, spune ea, drumeții găsesc mult mai des sate, magazine, baruri, spații de cazare și alți oameni pe traseu.

„Traseul este mult mai umblat, găsești oameni, sate, magazine, baruri, albergue-uri, locuri în care să te oprești. Ai senzația că faci parte dintr-un drum care există de sute de ani și pe care, în fiecare zi, îl parcurg oameni din zeci de țări”, a relatat Roxy Chiriac.

1/11

Monumentul Via Transilvanica din județul Alba Foto Claudiu Nelega jpg

La fel de importantă este, în experiența ei, comunitatea care se formează spontan între pelerini.

„Pe Camino, oamenii se adună aproape fără să-și propună asta. Mergi singur, dar rareori te simți cu adevărat singur. Întâlnești pe cineva, mergi câțiva kilometri împreună, te reîntâlnești seara la cazare, mănânci împreună, povestești, apoi a doua zi porniți din nou”, a povestit aceasta.

Via Transilvanica, mai grea și mai solitară

Pe Via Transilvanica, experiența este cu totul diferită, spune Roxy Chiriac. Traseul este mai solitar, mai imprevizibil și, din punct de vedere fizic, i s-a părut mai solicitant decât Camino.

„Pe Via poți să mergi kilometri întregi fără să vezi un alt om. Ore întregi. Mergi singur, prin pădure, pe dealuri, prin sate, pe drumuri de țară, și nu ai senzația că «participi» la ceva. Ai senzația că ești pur și simplu acolo”, a relatat aceasta.

Video: Lindenfeld, un sat de pe Via Transilvanica.

Ea spune că dificultatea nu vine neapărat din diferențele mari de nivel, ci din acumularea kilometrilor, a urcărilor și coborârilor, a terenului schimbător, a vremii imprevizibile și a distanțelor mari dintre punctele de oprire.

„Pe Camino ai mereu impresia că te poți baza pe drum. Pe Via trebuie să te bazezi mai mult pe tine”, a explicat turista, adăugând că și pe Via Transilvanica a trăit „lucruri miraculoase”.

Cazările și diferența dintre cele două comunități

Despre cazare, Roxy Chiriac spune că pe Via Transilvanica a găsit la Tășuleasa un concept apropiat de albergue-urile de pe Camino, unde mai mulți drumeți împart aceeași cameră. Experiența i-a amintit de Camino, dar crede că acest tip de cazare este încă mai puțin obișnuit pentru români.

„Pentru cine a fost pe Camino, ideea de a dormi în aceeași cameră cu alți oameni, de a împărți un spațiu și de a te trezi dimineața alături de alți drumeți este ceva firesc. Dar nu știu cât de pregătiți suntem noi, românii, pentru asta. Suntem obișnuiți cu intimitatea unei camere doar pentru noi. Cu baia noastră. Cu spațiul nostru. Cu confortul nostru”, a scris aceasta.

Pe Camino, spune ea, o cameră cu 10, 15 sau chiar mai mulți oameni ajunge, după câteva zile, să facă parte din experiență și contribuie la formarea comunității dintre pelerini.

„Camino este, într-un fel, despre oameni din toate colțurile lumii. Via este mult mai mult despre oamenii locului”, a explicat turista.

Cele două trasee nu trebuie privite însă în termenii „mai bun” sau „mai slab”, ci ca experiențe diferite.

„Camino îți poate da sentimentul că aparții unei comunități foarte mari, internaționale. Via îți poate da exact opusul: spațiul de care ai nevoie ca să fii doar tu cu tine”, adaugă ea.

„Via nu este neapărat pentru oricine”

Experiența acumulată pe Camino a ajutat-o fizic și mental, însă nu a pregătit-o complet pentru ceea ce avea să întâlnească pe Via Transilvanica.

„Via cere să accepți singurătatea. Să nu ai mereu pe cineva în fața ta sau în spatele tău. Să nu te bazezi pe faptul că, după încă 5 kilometri, vei găsi un loc unde să bei o cafea sau să mănânci ceva. Să accepți că unele zile vor fi pur și simplu despre mers”, a relatat Roxy Chiriac.

Ea spune că tocmai de aici vine impresia că Via Transilvanica nu este pentru oricine. Nu pentru că ar fi nevoie de performanțe sportive ieșite din comun, ci pentru că traseul cere un anumit tip de disponibilitate.

„Nu pentru că ar fi prea grea. Nu pentru că trebuie să fii un superdrumeț. Ci pentru că trebuie să îți placă genul ăsta de experiență. Cu adevărat! Dacă nu îți place, devine mai mult o corvoadă decât o experiență unică pe viață. Să îți placă să fii singur. Să îți placă să mergi mult fără să se întâmple neapărat ceva. Să poți să stai cu gândurile tale”, a scris aceasta.

În opinia ei, turiștii străini pot înțelege uneori mai ușor farmecul traseului, pentru că privesc satele și peisajele României cu alți ochi.

„Noi, fiind acasă, avem tendința să trecem peste toate astea mai ușor. Vedem un sat și ni se pare un sat. Vedem un deal și ni se pare un deal. Un străin poate să se oprească, să se uite și să spună: «Wow. Asta este România». Poate că avem nevoie să vedem și noi, din când în când, țara prin ochii celui care vine de la mii de kilometri distanță”, a adăugat Roxy Chiriac.

Concluzia ei este că Via Transilvanica nu trebuie să devină o copie a Camino de Santiago.

„Nu este Camino românesc. Nici nu trebuie să fie. Via are șansa să devină ceva al ei. Cu toate lucrurile bune și cu toate lucrurile care încă lipsesc. Cu zilele grele, cu singurătatea, cu cazările care se dezvoltă, cu oamenii care încă nu sunt foarte mulți și cu locurile în care încă simți că ai descoperit ceva înainte să devină cunoscut”, a mai scris turista.

Mesajul său a stârnit numeroase reacții

Mesajul lui Roxy Chiriac a adunat numeroase reacții, mai ales din partea unor români care au parcurs Via Transilvanica sau diferite variante ale Camino de Santiago.

O româncă aflată chiar la al șaptelea Camino a povestit că parcurgea Camino de la Plata și că experiența sa semăna mai degrabă cu cea descrisă de Roxy pe Via Transilvanica decât cu aglomerația de pe Camino Francez.

„Nu simt deloc că fac parte din vreo comunitate. Azi am întâlnit doi pelerini de dimineață, apoi nimeni, toată ziua. N-am găsit niciun bar ca să beau o cafea. Nada! Cred că acest Camino e mai asemănător cu Via Transilvanica decât crezi”, a scris aceasta.

O altă femeie, care parcursese recent Camino Portughez, a relatat o experiență asemănătoare.

„Nu am regăsit comunitatea, ba chiar am fost aproape singură pe tot parcursul. Într-adevăr, drumul e prietenos, te conduce el, cu posibilitatea de popasuri, cazări”, a notat ea.

Alți comentatori au contrazis ideea că românii nu ar fi obișnuiți cu dormitul în camere comune.

„Românii care merg prin Carpați și dorm în refugii sau cabane dorm câte 10-15 în cameră”, a remarcat un cititor.

Altcineva și-a amintit de vechile cabane montane din Făgăraș, Parâng sau Bucegi, unde dormitul la comun făcea parte firesc din experiența muntelui.

„Via poate fi o experiență grozavă alături de oameni. Comunitate există deja. Conexiunile interumane contează. Via e un motiv de conectare cu ceilalți. Și cu tine însuți”, a adăugat alt român.

Alții au considerat că tocmai lipsa infrastructurii și caracterul încă necomercial al traseului îi dau farmecul.

„Via este încă un copilaș. Depinde de noi cum va deveni la maturitate”, a scris un român.

Acesta a adăugat că nu și-ar dori ca traseul să fie umplut în viitor de restaurante, magazine și alte servicii comerciale.

Ce sunt Camino de Santiago și Via Transilvanica

Camino de Santiago este o rețea de rute istorice de pelerinaj care converg spre Santiago de Compostela, în nord-vestul Spaniei, unde tradiția creștină situează mormântul apostolului Iacob cel Mare. Pelerinajele au început în Evul Mediu, iar astăzi Camino este parcurs atât din motive religioase, dar și pentru experiența culturală, sportivă sau personală. Printre cele mai cunoscute variante se află Camino Francez, Camino Portughez, Camino de Nord și Camino Primitiv.

Via Transilvanica este un traseu turistic și cultural de peste 1.400 de kilometri, lansat în 2018 și finalizat ca rută în 2022. Pornește de la Mănăstirea Putna, din Bucovina, traversează Carpații și Transilvania și ajunge la Dunăre, la Drobeta-Turnu Severin. Poate fi parcurs pe jos sau cu bicicleta și străbate sate, păduri, dealuri, zone montane și numeroase locuri istorice. Este o călătorie prin mai multe „ținuturi”, de la Bucovina și Terra Saxonum până la Terra Dacica și Terra Banatica, iar pe traseu bornele kilometrice din andezit sunt o adevărată expoziție de sculptură în aer liber.