Regretele tinerilor cu studii obligați să muncescă la negru și pe salariu minim: „Voi ce mai lucrați în orașul foamei?”
0Mulți tineri educați și cu studii se plâng că nu își găsesc locuri de muncă decente și sunt obligați să muncească pe salariul minim pe economie sau chiar la negru. De altfel, România este țara cu cei mai mulți tineri fără un loc de muncă, situație care nu se regăsește doar în mediul rural și în urbanul mic, așa cum s-ar putea crede.
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ce privește procentul de tineri fără niciun loc de muncă. 19,4% dintre cei cu vârste între 15 și 29 de ani nu urmează nicio formă de educație și nu lucrează, arată datele Eurostat. Însă de multe ori nici tinerii bine pregătiți, care au chiar și masterat nu reușesc să își găsească un loc de muncă decent.
Un tânăr susține că a făcut Facultatea de Tehnică Dentară din Iași și masterat în domeniu, dar nu își găsește decât locuri de muncă pe salariul minim sau chiar la negru. Disperat, el s-a adresat internauților de pe platforma Reddit și le-a cerut un sfat.
„Voi ce mai lucrați în orașul asta să trăiți normal? Am 23 de ani, am venit în orașul asta la 18 ani cu facultatea (tehnică dentară), am făcut practică în timpul facultății cu niște bani primiți la negru, iar după ce am luat licență m-am angajat, acum după 2 ani am terminat și masterul. Acum salariul tot pe minimul pe economie, sunt la al 5-lea laborator și până acum am văzut aceleași red flaguri, șefi cu figuri dictatoriale și doleanțe de zici că te plătesc cu 2.000 de euro net și ore peste program neplătite. Acum aș încerca și alt domeniu, dar când intru pe Olx, Linkedin, ejobs găsești doar joburi de casierie, curier/șofer la fel pe minimum pe economie. Joburi entry level cu posibilitate de avansare sau pregătire profesională sunt rare spre neexistente. Majoritatea cer experiență pe care nu ai de unde să o capeți. Am terminat facultatea și masterul doar că să mă întâlnesc de niște frustrați de patroni supărați pe viață care nu caută altceva decât exploatare și dacă nu ești cățelul lor n ai nici o șansă. Deci voi ce mai lucrați în Iași, orașul foamei?”, a întrebat tânărul.
România educată, dar flămândă
I-a răspuns imediat un alt tânăr, de această dată student, care își caută la fel de disperat un loc de muncă, dar fără succes.
„Nu lucrez nimic. Depun CV-uri de 3 luni și nu mă bagă nimeni în seamă. Sunt student. În ciuda faptului că am un CV destul de complex pentru vârsta mea (consider eu) nu e nimeni impresionat de realizările mele”, a scris acesta.
În discuție a intervenit cineva care le-a dat câteva sfaturi, dar a admis în același timp că pe piața muncii este „jale”, în acest moment.
„Fii atent, a aruncat într-o zi șeful CV-ul unui băiat de la automatică la gunoi fix după ce l-a primit pentru că «am nevoie de cineva care să-mi stea aici, nu de cineva care pleacă peste 2 luni». Aia cu overqualified de la americani se face și la noi, și culmea că fix la joburile de nimic. Când aplici pentru un job modelează-ți CV-ul pentru jobul ăla. Alt «hack» e să verifici și joburile de la AJOFM. Mai mult de atât nu prea ai ce să faci sincer, e jale piața muncii în perioada asta”, i-a răspuns cineva.
Altul i-a dat dreptate și a explicat cum a găsit un loc de muncă nesperat, e drept într-un oraș mic.
„Bun sfat cu AJOFM, așa mi-am găsit și eu ultimul job, am aplicat la primul job (telefonic) pe care l-am vazut, deși nu avea treabă cu ce experiență aveam eu, am depus CV în aceeași zi, a doua zi interviu, într-o săptămână angajat. Apoi am sărit 3 trepte în companie. Oraș mic de provincie cu doar 2-3 angajatori mari. Eu overqualified a.f.”, a spus el.
Există și soluții de criză
Au existat însă și voci care l-au încurajat, iar cineva chiar s-a oferit să-l ajute să-și găsească de muncă la o firmă de call center.
„Salut, dă-mi un mesaj. La mine în firmă se angajează puternic. E call center pe limba română”, a scris cineva.
Altcineva i-a explicat că are un caz concret în familie, soția, care a reușit în domeniul tehnicii dentare, dar numai după multă practică și „sclavagism”.
„Soția e pe cad-cam în domeniul tehnicii dentare aici în Iași. A crescut greu în câțiva ani, dar acum e foarte bine. Îți trebuie perseverență, noroc și răbdare. Facultatea și masterul ăla is fix pix îmi pare rău să ți o zic. Good to have on paper. Dar 80% din ce știe să facă pe fiecare etapă de prelucrare a unui dinte a venit din multă practică și sclavism pe fix 3 lei/dinte”, a scris acesta.
Altul i-a dat imediat dreptate. „3 lei / dinte facturat de tehniciat care consumă resurse/timp, 30 lei /dinte facturat de stomatolog care nu consumă nimic în afară de manoperă de montaj care, oricum, e în afara prețului dintelui. Stomatologii (atenție, nu chirurgii) sunt din punctul meu de vedere cei mai lacomi dintre medici (ani mai puțini de facultate, carte mai puțină, servicii universal generale fiecărui pacient ce pot fi prestate încă din anul 2 de facultate și constituie 80% din serviciile pe care le fac în cabinete)”.
L-a contrazis însă un chirurg stomatolog, care susține că are costuri foarte mari cu cabinetul său.
„Anii de facultate sunt tot 6, nu știu cum să îți spun. Și de consumat, consumă foarte mult. Dacă ai avea idee ce costuri are un cabinet stomatologic îți promit ca ai da delete la postare. La o coroniță pe care tehnicianul îți cere în medie 2-300 de lei (sunt în România și tehnicieni care cer 800-1.000 sau chiar 2.000 pe o ceramică pictată pe masă refractară) tu ca medic poți cere între 600 și 1.000 de lei. Ai utilități de plătit. Asistentă. Cursuri de formare. Taxe. Multe taxe. Revizii la aparatură. Deșeuri. Verificările autoclavului. Recuperarea investiției în aparatură, instrumentar. Apoi ai consumabile: anestezic, freze, linguri de amprentare, fir de retracție, material de amprentă. Timpul pe care îl petreci șlefuind, apoi proba, apoi adaptare ocluzie. Și apoi ajungi la responsabilitatea pe care o ai față de pacient. Că acolo tu dai cu subsemnatul, nu tehnicianul. Fix asta e motivul pentru care m-am lăsat de stomatologie generală de vreo 4-5 ani. Trăiască chirurgia”, a scris cineva.
Salarii mai mari și mai puțină muncă în alte țări
Alt tânăr s-a plâns că a fost nevoit să plece în Olanda, pentru că în țară lucra până la epuizare.
„Lucram 2 ani la un depozit 60 de ore pe săptămână pentru 4000 de lei. Acum sunt în Olanda făcând 2.500 de euro tot în depoizit, dar pentru 40 ore. Ce să fac când sunt necalificat și nu mă duce capul. Trăiesc aici de nevoie chiar daca nu-mi place, dar nu trebuie să am grijă la cum sparg banii ca să am de mâncare”, a scris el.
A fost încurajat de cineva care l-a sfătuit să rămână în Olanda. „Să nu fii descurajat pentru faptul că ești necalificat. Dacă îmi permiți să îți dau un sfat, rămâi în Olanda, învață limba bine, înscrie-te la cursuri gratuite / parțial decontate. Învață să fii sudor / lăcătuș mecanic și profită de venitul în plus. Eventual poate îți dezvolți o pasiune din asta. Nu spune că nu te duce capul, oricine are potențial. Dacă ai măcar 2 ore pe zi în care nu faci nimic (stai pe telefon / la TV), învață măcar teoretic ceva concepte înainte de a te înscrie la curs”, l-a sfătuit acesta.
În discuție s-a implicat și o tânără care muncește ca vânzătoare, deși are studii superioare.
„Am terminat facultatea și nu am găsit nimic de muncă în domeniul meu. Deocamdată muncesc ca vânzătoare la un magazin din Bularga. M-au refuzat până și la Berska. Aștept să termin masterul anul ăsta și să plec din țară”, a scris tânăra.
Plătiți „la negru” și abuzați
Un caz la fel de nefericit are o altă tânără, care este plătită „la negru” și este înregistrată în acte cu salariul minim pe economie, dar primește câteva sute în plus, evident fără niciun act. „Laborator privat. 3.000 de lei net (sunt înregistrată cu minim pe economie totuși) fără alte beneficii. Colegele de muncă sunt ok. Programul de lucru tot ok, dar din motive care nu sunt ok. Motivul pentru care vreau sa îl schimb (pe lângă sefă): personal redus - suntem 2 biochimiști și 2 asistente. Ăsta e tot laboratorul. Aparatură veche care îmi dă probleme și trebuie să chemăm constant service. Plus frigidere de pe vremea bunicii care nici nu își mai fac treaba bine. Nu pot să îmi iau zilele de concediu. Eventual 1-2 zile pe alocuri. Curățenia - «economie în toate» - trageți voi concluzia la ce decizii a ajuns șefa pentru a face această economie. Nu vreau să mai prind un RENAR (Asociația de Acreditare din România – n.r.) cu șefa sau o să mor eu de rușine de la nesimțirea ei. Timp suplimentar și sâmbete care aparent sunt cadou obligatoriu din partea noastră. Mai sunt și alte lucruri care nu sunt ok și nu ar trebui să se întâmple, dar ori nu pot să le scriu ori nu mi le amintesc”, a scris ea.
Altul i-a sugerat să își reclame șefa autorităților și să își caute un loc de muncă în altă parte.
„Ai încercat să aplici și în altă parte? Te-au chemat măcar la interviu? Eu în locul tău drept cadou pentru patroana de acolo, aș chema ITM peste ea când anunți că îți dai demisia și să o ardă bine până își închide laboratorul. Și ANPC și DSP să vadă mizeria și alte nereguli”, este recomandarea primită, la care tânăra a reacționat și a explicat că nu a reușit pur și simplu să își găsească un alt loc de muncă.
„Inițial am așteptat să îmi iau ALP-ul și alte documente necesare pentru profesie așa că am zis sa fac un sacrificiu pe perioada cât durează (asta nu regret). După am dat avansul pentru un apartament și urma ca restul să fie prin împrumut, deci aveam nevoie de vechime la locul de munca. Până la urmă a fost o prostie pentru că având minim pe economie nu mi-ar fi acordat nici dacă îl puneam pe tata drept coplătitor, deci au făcut părinții împrumut de nevoi personale. Cu astea s-au dus aproape 3 ani din viața. Am mai aplicat și în altă parte. La un singur laborator era un anunț activ de angajare la care am fost chemată la interviu, dar cam atât. În rest am trimis CV la cele la care am găsit date de contact, dar nimic. Ori răspuns automat ori am fost sunată să mă întrebe dacă sunt dispusa pentru relocare. În ce ține de raportat, m-am gândit și la asta, dar le-aș face probleme și colegelor așa, iar două dintre ele au situații mai delicate și mai au nevoie de locul asta de munca câțiva ani”, a explicat ea.
„E un domeniu complicat! Foarte multă bătaie de cap cu ALP/stagiu de practică... Multă baftă!”, a bătut în retragere cel care îi făcuse recomandările.
Soluțiile vin din Germania și Franța
Despre probleme la locul de muncă a vorbit și o tânără studentă din Constanța, care a povestit abuzurile la care a fost supusă din partea șefilor, care o obligau să muncească peste program, dar pe un salariu foarte mic. „Studentă în anul 3 la litere, Constanța. Am lucrat 9 luni la un magazin de retail (nu voi da nume), dar am avut beef cu managerul timp de 3 luni și nu mi-au prelungit contractul. Muncă multă, eforturi fizice extreme, cât mai multe weekenduri lucrate, bani cât mai puțini. Lucrasem în luna martie atât de mult, speram să se vădă la salariu (pe departamentul meu atinsesem targetul), dar nu a fost așa, am primit cei mai puțini bani de când mă angajasem. Ulterior am fost și înjurată, s-a țipat la mine etc. Mi-am dat demisia și acum lucrez la recepția unui spital, colegele sunt meh, unele de treaba, unele cu arogant de atotștiutoare, coordonatoarea de recepție destul de receptivă și înțelegătoare, încă nu am luat primul salariul, aștept să vad. E foarte greu să găsești ceva, am depus CV în aproximativ 40 de locuri, la spital am ajuns pentru că am fost literalmente peste ei”, a povestit ea.
Alții l-au sfătuit pe tânărul tehnician dentar să se gândească serios să plece din țară. „Bună. Nu are legătură cu orașul în sine ceea ce îți pot spune, cât cu meseria pe care ai învățat-o. În cazul în care poate te-ai gândit la plecat din România, îți pot spune că ai foarte mari șanse cu meseria ta de tehnician dentar în afară. Eu și soțul meu lucrăm în Germania de foarte mulți ani ca tehnicieni. Și aici sunt probleme extraordinare în găsirea de forță de muncă în domeniul ăsta. Chiar de curând am avut o cunoștință, un dentist a rămas fără tehnician pentru că a ieșit la pensie și a trebuit să își aducă pe cineva din Albania. Tot procesul de angajare a durat peste 6 luni, cu tot cu recunoașterea meseriei. Cu studii din România este mult mai ușor și angajatorul german e interesat de abilități și ca omul să fie de bază. Și dacă prinzi ceva experiență, ai șanse mari să câștigi destul de bine în domeniu și să ai condiții foarte bune de lucru. Dacă te interesează mai multe detalii sau vrei să știi cum e în general, poți să îmi scrii. Toate bune îți doresc!”, a fost sfatul primit.
Și tot în străinătate, dar în Franța i-a sugerat și altcineva să-și caute norocul. „Pe tehnică dentară ar trebui să îți găsești ușor în Franța”, a fost mesajul scurt, întărit de alt internaut: „Nu ușor, foarte ușor, și ar face și bani.”
Altcineva i-a povestit că s-a rugat inițial să fie acceptat la muncă chiar și gratis, doar pentru a căpăta experiență. Există însă o diferență, pentru că acesta lucrează în IT, domeniu în care se știe bine că timp de mulți ani ofertele de muncă au fost consistente.
„Eu în IT, la o companie de marketing, dar care face și siteu-ri pentru clienți. La primul job la o companie mică din Iași am lucrat și eu pe minimul pe economie timp de 1,5 ani. M-am rugat să mă angajeze chiar și pe gratis doar să prind experiență. Și am învățat multe. Acum lucrez de acasă la o companie mai mare din București cu oameni mult mai faini și care nu au răutatea asta care și eu am văzut-o la fostul job dar și zilnic în trafic când conduc. Din păcate așa sunt mulți oameni foarte răi și cu frustrări în Iași. Dar de la prieteni știu că sunt și oameni faini care te respectă la locul de muncă și cu care poți ieși la bere, la terasă, cu cortul etc. Și care te plătesc bine dacă ești și bun. Mai încearcă OP și fă dacă te pot ajuta părinții cu bani și niște cursuri de specializare online sau fizic dacă poți. Dacă nu, vezi în învățământ dacă poți intra”, a fost alt sfat.
„De multe ori plec dimineața și mă întorc a doua zi dimineața”
Altcineva, un tânăr care lucrează ca electrician, a afirmat că sunt zile în care lucrează și câte 24 de ore. „Eu lucrez ca electrician mentenanță, 40 de ore pe săptămână conform contractului, dar de multe ori bag cu mult peste ore suplimentare, de multe ori plec dimineața și mă întorc a doua zi dimineața, depinde de avarii. În medie câștig undeva la 1400-1500 euro pe lună”, s-a plâns el.
Un internaut l-a sfătuit să încerce pe cont propriu și să apeleze la fonduri europene pentru a-și deschide propriul atelier.
„Dacă ești bun în ceea ce faci, orientează-te pe niște fonduri europene și deschide-ți propriul tău laborator (eventual undeva pe lângă Iași, unde concurența nu e atât de acerbă, dar unde există potențial de creștere, dacă îți place atât de mult orașul asta). Dacă nu, ar trebui să te orientezi spre alt oraș, momentan Iașiul nu oferă prea multe (chiar și cu titulatura lui de pol regional). Mult succes în tot ce-ți propui”, i-a spus el.
„Jocurile foamei! Iași, 2025”, i-a scris scurt alt internaut, iar altul l-a întrebat de ce continuă să se chinuie în România: „De ce nu încerci să pleci în altă țară?”
„Învață încă o limbă străină pe lângă engleză și o să găsești joburi platite peste salariul mediu și in Iași. Din câte am observat joburile bune (din corporații) se listează de obicei la spre final sau început de Q sau de semestru. Daca tot ai sub 30 de ani și lucrezi pe salariul minim, ia-ti un proiect din European Solidarity Corpsaici. Poți să îți iei un proiect de voluntariat de până la 12 luni și UE plătește tot. Nu te aștepta să faci bani, dar nu o să-ți lipsească nimic. Recomandarea mea e să alegi un proiect pe Franța, Germania ca să te întorci acasă cu o limbă străină învățată. Eu am făcut asta la 19 ani înainte să încep facultatea, acum nu pot să mă plâng de bani”, a fost alt sfat.
România stă bine pe hârtie, dar rău în practică
De la intrarea României în Uniunea Europeană, orașe ca Bucureștiul și Clujul au atras investițiile cele mai mari. De altfel, cele două continuă să conducă detașat în topul orașelor cu cele mai mari salarii, dar orașe ca Iași, Timișoara sau Brașov au avut creșteri importante în ultima vreme.
Potrivit statisticilor publicate la sfârșitul lunii trecute de Institutul Naţional de Statistică (INS), cele mai mari salarii sunt în Bucureşti, cu o medie de 7.051 lei (cu 7,7% creştere anuală). Județul Cluj este pe locul 2 cu un salariu mediu net de 6.633 lei, iar județul Timiş e pe poziția a treia cu un salariu mediu de 6.192 lei.
Cu toate acestea, România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la capitolul tineri fără un loc de muncă. Aproape 20% (19,4%) dintre tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani nu lucrează, arată datele Eurostat.
În același timp, România continuă să fie cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. Rata de sărăcie materială și socială a României este la cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, de 17,2%, conform unui raport realizat de experții Erste Bank, pe baza datelor Comisiei Europene. Potrivit ultimelor date de care dispune Comisia Europeană, anul trecut, rata copiilor expuși la sărăcie și excluziune socială a fost de 33,8%.
Se încarcă comentariile...
