Exclusiv UE lui Von der Leyen și Macron, umbra Europei lui Thatcher și Mitterrand? „Le lipsesc carisma și impactul «greilor» din trecut, dar navighează onorabil”
0Politologul Radu Albu Comănescu explică de ce contextul de azi nu mai permite lideri „grei” precum odinioară, dar consideră că politicieni precum Ursula von der Leyen sau Emmanuel Macron se descurcă onorabil în fața marilor provocări din prezent.
Dacă până acum conducerea Comisiei Europene era atacată constant de populiști și de forțe de extremă dreaptă, acum hărțuielile vin tot mai des din partea unor politicieni de prestigiu, unii chiar foști șefi importanți și colegi ai actualilor conducători, așa cum e fostul vicepreședinte Josep Borrell sau fostul șef al BCE Mario Draghi.
Cel mai recent atac vine de la însuși Josep Borrell, fost vicepreședinte al Comisiei, susținut „în flancuri” de alți politicieni importanți - Guy Verhofstadt, fost prim-ministru al Belgiei și președinte al Mișcării Europene Internaționale, și Domènec Ruiz Devesa, fost deputat european și președinte al Uniunii Federaliștilor Europeni. Într-un articol de opinie publicat în Politico, aceștia susțin că Uniunea Europeană de azi ar fi mai slabă ca oricând din cauza conducătorilor actuali care au transformat-o într-o vasală a lui Trump.
„Uniunea noastră pare periculos de fragmentată și slabă, blocată într-un mediu intern și extern ostil. Găzduind doar 5% din populația lumii și având un decalaj economic tot mai mare față de alte mari puteri, Europa nu se confruntă doar cu o lume a imperiilor continentale, ci este expusă riscului real de a deveni vasalul Americii”, e mesajul lui Borell. Și tot el avertizează: „Dacă nu se iau măsuri și așteptăm următoarea criză pentru a improviza pe baza unor decizii dificile, Europa, ca proiect politic, riscă să moară.”
Atacul e cu atât mai surprinzător cu cât socialistul Borell s-a aflat până acum câteva luni în aceeași tabără cu liderii pe care îi critică azi. Politicianul spaniol a fost nu doar vice al Comisiei Europene, ci și Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate de la 1 decembrie 2019 până pe 1 decembrie 2024, când a fost succedat de estona Kaja Kallas. Așadar, criticile sale nu pot fi comparate cu cele care vin din tabăra așa-zis „suveranistă”.
UE, la răscruce de drumuri
Numeroși analiști internaționali au avertizat înaintea lui Borell că Uniunea Europeană și-a pierdut orice urmă de influență la nivel politic, dovadă că nici măcar nu mai contează în tratativele pentru Ucraina.
În paralel, situația economică a Uniunii Europene nu este deloc roz. Germania, motorul economic european alături de Franța, se scufundă pe măsură ce industria auto este tot mai slăbită. Fără creștere economică, în recesiune și cu tot mai multe probleme economice, Berlinul suferă serios. Iar Franța stă și mai prost. Criza politică care a cuprins Parisul încă de acum un an și jumătate nu se lasă dusă, iar datoriile uriașe ale țării pun presiune pe economia franceză, la fel de slăbită ca cea germană.
Mario Draghi, consideră că Uniunea Europeană a luat decizii proaste și cere acțiuni de urgență. La fel și mari industriași germani din industria auto, care acuză tot mai fățiș Bruxelles-ul că îi împinge spre faliment prin măsurile de tip Green Deal, care ar fi absolut imposibil de îndeplinit în totalitate. Astfel, președinta Uniunii Europene, Ursula von der Leyen, este prinsă la mijloc între „focul” aliaților de stânga, printre care și Borell, care îi reproșează că nu duce Green Deal la un nivel superior, și aliații de dreapta, inclusiv din partidul ei, alianța CDU - CSU, care susțin că, din contră, a exagerat cu politicile verzi, iar din cauza asta a ruinat ramuri întregi de industrii.
Critici din toate părțile
Și dacă nu era suficient, Ursula von der Leyen este tot mai contestată, iar numele său se leagă de scandalul Pfizer gate. Concret, Curtea de Justiție a UE a venit cu un verdict prin care o acuză pe Von der Leyen și Comisia Europeană că ar fi încălcat toate normele de transparență prin faptul că refuză să facă publice mesajele text schimbate între politiciana germană și conducerea Pfizer.
În sfârșit, Comisia Europeană a fost dată deja în judecată de Parlamentul European, dar într-un alt dosar, cel al reînarmării. Toate aceste nebuloase nu fac decât să întregească un tablou cenușiu de la Bruxelles, unde problemele par interminabile, iar controversele, de multe ori între politicieni de vază aliați sau chiar din aceleași partide, sunt la ordinea zilei.
Pentru a afla ce anume a dus Uniunea Europeană în acest punct de cotitură, cu acuzații și cu o luptă tot mai intensă pentru putere, inclusiv între instituțiile sale, „Adevărul” a apelat la expertiza politologului Radu Albu Comănescu, care predă la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și este specializat în istoria Europei, a instituțiilor europene, integrare europeană și diplomaţie culturală și de influenţă.
Dacă șefii actuali ai Europei au fost acuzați că ar fi epigoni ai unor politicieni considerați adevărați monștri sacri, ca de exemplu Margaret Thatcher, François Mitterrand sau Helmut Kohl, Radu Albu Comănescu consideră că orice comparație este greșită. Și nu neapărat din vina actualilor lideri ai instituțiilor europene, deși el admite că există o diferență notabilă între aceste nume și șefii europeni din prezent. Ce ar trebui însă introdus în ecuație pentru a fi corecți până la capăt este și contextul istoric și provocările din prezent.
Liderii actuali ai Europei, epigoni ai „greilor” de odinioară?
„Compararea liderilor europeni actuali cu figuri istorice precum Margaret Thatcher, François Mitterrand sau Helmut Kohl implică o analiză complexă, care ține cont de contexte politice, economice și sociale diferite. Fără îndoială că epitetul de «epigoni» (ca urmași mai puțin valoroși) poate fi o simplificare, dar există argumente care susțin această percepție. Dacă ne gândim la Thatcher ca figură transformatoare, cu o poziție fermă în politica externă, care a condus într-o perioadă de bipolaritate globală clară, cu o Mare Britanie în declin economic, dar cu influență diplomatică încă puternică sau Mitterrand, promotor al integrării europene, abil politic şi diplomatic, cu viziune pe termen lung pentru Europa, ori Helmut Kohl, «părintele reunificării germane» și un motor al integrării europene, contribuind decisiv la crearea monedei euro și la extinderea UE, cu o imensă capacitate de negociere, viziune strategică şi leadership stabil, aceştia sunt lideri «grei» datorită capacității lor de a modela istoria europeană într-un moment de transformări geopolitice majore, beneficiind de mandate lungi și de contexte care au permis decizii cu impact durabil”, spune profesorul clujean.
Deși nu e complet greșit uneori de a-i acuza de lipsă de viziune pe liderii de azi, Radu Albu Comănescu vine și cu câteva argumente în sprijinul Ursulei von der Leyen și a colaboratorilor săi.
„«Epigonii» de azi (care ar putea fi şi victime ale unui context diferit) sunt criticați pentru lipsa de viziune sau autoritate comparativ cu predecesorii. Dar această comparație trebuie nuanțată: odată pentru că acolo unde cei vechi aveau spaţiu să implementeze reforme structurale majore, cei de azi par să gestioneze mai degrabă crize decât să propună proiecte vizionare. Meloni, deși energică, se concentrează pe agenda națională mai degrabă decât pe una europeană, iar Macron, foarte ambițios în promovarea «autonomiei strategice» a UE, nu a avut talentul să mobilizeze consensul european pentru reforme majore, fiind limitat de diviziuni interne şi de o viziune prea francocentrică a Europei. În plus, Europa de astăzi este mai divizată decât în anii ’80-’90, cu ascensiunea populismului și divergențe între mult mai numeroase statele membre. Acest context face dificilă apariția unor lideri cu autoritatea lui Kohl, care a beneficiat de o Europă mai coezivă. Liderii actuali sunt adesea constrânși de parlamente fragmentate și cicluri electorale scurte, spre deosebire de mandatele lungi ale predecesorilor”, explică Radu Albu Comănescu.
Misiune mai grea pentru liderii de azi
Nu este mai puțin adevărat că liderii din trecut s-au dovedit mai carismatici și mai eficienți, dar într-o perioadă în care euroscepticismul și problemele de azi nu erau la ordinea zilei.
„Cei din trecut au operat într-un context geopolitic clar (Războiul Rece), în timp ce liderii actuali se confruntă cu o lume multipolară, cu provocări multiple precum războiul din Ucraina, competiția SUA-China, criza climatică și transformarea digitală, necesitând soluții colective, ceea ce reduce spațiul pentru leadership individual. În termeni de percepție publică și carismă, «vechii» au fost carismatici și au inspirat încredere, chiar dacă au fost controversați. Cei de azi sunt văzuți ca tehnocrați, lipsiți de carisma necesară pentru a mobiliza masele sau a unifica Europa. Dar pe fond, pentru ziua de azi vorbim de lideri adaptați unui context diferit, cu provocări fără precedent, când trebuie gestionate crize multiple și simultane: pandemia COVID-19 ieri, războiul din Ucraina azi, criza energetică, tranziția verde și ascensiunea populismului în ultimul deceniu”, punctează profesorul.
Dacă Ursula von der Leyen este de multe ori acuzată că ar avea tendințe autoritare, Radu Albu Comănescu nu este de acord cu acest punct de vedere. Von der Leyen ar fi un politician mai dur și mai implicat pentru a face față provocărilor, dar și pentru că are o poziție mai solidă, dată de integrarea mai puternică a statelor membre.
„Apoi, UE contemporană e mult mai integrată decât în anii ’80-’90, ceea ce limitează marja de manevră a liderilor naționali. Deciziile majore se iau la nivelul instituțiilor UE, ceea ce face ca lideri precum von der Leyen să aibă un rol mai mare decât liderii naționali, spre deosebire de era Kohl-Mitterrand. Kohl și Mitterrand au construit fundațiile Europei de azi, dar liderii actuali trebuie să gestioneze o Uniune cu 27 de state, interese divergente, în nevoie de mai mult compromis decât viziune unilaterală.”
Mai puțină carismă, dar și mai multe provocări
Nu în ultimul rând, nostalgia contează atunci când actualii lideri sunt puși față în față cu cei de odinioară și sunt analizați.
„Suntem foarte tentaţi să îi subestimăm, dar dacă persistă o percepție de «epigoni», aceasta se datorează şi unei nostalgii istorice care idealizează liderii din trecut datorită impactului lor durabil (reunificarea Germaniei, Tratatul de la Maastricht), în timp ce realizările liderilor actuali sunt mai puțin vizibile, fiind legate de gestionarea crizelor”, mai spune el.
Totuși, Radu Albu Comănescu admite că, dincolo de rezultatele acțiunilor lor, actualii lideri sunt lipsiți de carismă, comparativ cu cei din trecut.
„Comunicarea politică nu e neapărat mai bună azi: dacă liderii de azi sunt percepuți ca lipsiți de carismă sau incapabili să inspire, e pentru că au rămas în memorie discursurile tranșante ale lui Thatcher sau amplitudinea erudiţiei lui Mitterrand, în timp ce o von der Leyen adoptă un stil mai rezervat. Şi mai există o problemă: publicul așteaptă nerealist lideri care să rezolve problemele complexe ale unei Europe fragmentate, dar realitatea instituțională a UE face ca deciziile să fie lente și colective, reducând impactul liderilor individuali. În oglindă, populiștii ca Orban sau Le Pen captează atenția cu mesaje simple şi simplificatoare, sloganuri de impact, în timp ce pro-europenii sunt complecşi, dar văzuți ca birocrați, alimentând percepția de slăbiciune. Or astfel, termenul de «epigoni» ar putea fi diminuat la adresa liderilor de azi deoarece aceștia operează într-un context mult mai complex și fragmentat decât cel al lui Thatcher, Mitterrand sau Kohl. Le lipsește carisma sau impactul transformator al «greilor» din trecut, dar navighează onorabil şi se adaptează la crize multiple, promovând proiecte strategice pentru UE”, susține profesorul clujean.
Ce e de făcut
Pe de altă parte, Radu Albu Comănescu consideră că liderii europeni de azi au o mare problemă, în comparație cu cei din trecut: lipsa unei comunicări eficiente. Adică, exact capitolul la care excelau acum câteva decenii Margaret Thatcher, François Mitterrand și Helmut Kohl.
„Percepția de slăbiciune vine mai degrabă din natura colectivă a deciziilor în UE modernă și din provocările unei lumi multipolare, decât dintr-o lipsă inerentă de calibru personal al celor de la putere. Cred că liderii actuali trebuie să comunice mai eficient, mai pugnace, și să accelereze reformele care consolidează unitatea și influența globală a UE, ceea ce le-ar reda o imagine mai nobilă”, încheie profesorul Radu Albu Comănescu.
Se încarcă comentariile...
