Regele mismasurilor

Ascensiunea extremei drepte in Franta, tulburatoarea similitudine cu scrutinul din Romania anului 2000 ar trebui sa puna pe ganduri partidele democratice de la noi, aflate, acum, intr-o stare de

Ascensiunea extremei drepte in Franta, tulburatoarea similitudine cu scrutinul din Romania anului 2000 ar trebui sa puna pe ganduri partidele democratice de la noi, aflate, acum, intr-o stare de placuta lancezeala. La jumatatea mandatului, nu este deloc prea devreme pentru a se intreba ce au facut si, mai ales, ce sunt in stare sa produca pana in 2004. Fiindca, indiferent daca decizia de la Praga ne va fi favorabila, intrarea in NATO nu va determina imbunatatirea imediata a nivelului de trai al populatiei sau un salt calitativ al politicii romanesti. Si, daca extremismul poate prolifera chiar pe taramul fagaduintei, este mult mai probabil ca el sa se dezvolte impetuos pe un teren deja contaminat. Partidele romanesti par sa fie, deocamdata, constiente de un singur lucru: criza de personalitati. Aceasta afecteaza, deopotriva, si stanga, si dreapta, si puterea, si opozitia. Este o meteahna veche, insa nicicand nu s-a manifestat mai dramatic ca in ultimii doi ani. La alegerile prezidentiale trecute, oamenii au fost nevoiti sa opteze intre candidati rascopti, arhicunoscuti si, majoritatea, uzati in confruntarile anterioare. La viitorul scrutin, nici acestia nu vor mai fi cu totii si nu se stie cine le va lua locul. PSD inca nu si-a pus problema, iar faptul ca Adrian Nastase este singurul privit ca succesor al lui Ion Iliescu la Cotroceni arata ca, oricat de mare ar fi partidul de guvernamant, prezinta o oferta la fel de sarmana ca a rivalilor sai mai mici. PNL, dupa ce Theodor Stolojan a anuntat ca nu va mai candida niciodata, a ramas orfan. A dat anunt, ca la mica publicitate: cauta candidat de sex masculin, cu varsta cuprinsa intre 35-40 de ani. PD mizeaza tot pe Basescu, atarnand, ca si PSD, de un singur om. La PRM, va fi acelasi C.V. Tudor, fiindca altcineva nici nu mai incape. In fata acestei probleme, unele partide erau gata sa faca un pas inapoi si sa o ocoleasca. PSD si PNL cazusera de acord pentru alegerea presedintelui de catre parlament. Aceasta i-ar fi indreptatit sa viseze la functia suprema in stat si pe aceia care n-ar fi ocupat-o, in veci, prin vot popular si ar fi eliminat corvoada gasirii unui prezidentiabil, apt sa urce impreuna cu partidul. Dar socoteala politica nu s-a potrivit cu aceea a populatiei. Daca partidele nu sunt in stare sa dea personalitati charismatice, produc, in schimb, cu prisosinta, altceva. Este vorba de un politician de tip nou, la fel de imbacsit ca tranzitia. Are pana in 45 de ani si tasneste de te miri unde: din administratia vreunei firme, din aparatul functionaresc, din organizatiile junilor activisti. Ceea ce frapeaza la el este faptul ca - desi este tanar - din punct de vedere morfologic, aduce deja a "ceafa groasa", iar, din punct de vedere caracterologic, este plin de sine si de tupeu. Pe aceia aflati intr-o pozitie ierarhic sau material inferioara ii trateaza cu dispret. Cand ei i se adreseaza cu "dumneavoastra", el le raspunde cu "tu" si cu "ba", ceea ce denota o lipsa cronica de educatie si o vulgaritate iremediabila. Celor mai puternici, le raspunde cu "Sa traiti!", le face servicii, se tine in preajma lor si foloseste, in interes propriu, influenta pe care acestia o exercita. Nu da doi bani pe intelectuali ori pe cultura, dar este snob. Are cel mai nou tip de telefon portabil, conduce un automobil la moda, poarta costum de firma si isi face vacanta in strainatate. Il caracterizeaza simtul practic, carenta de idei si vidul de principii. Debiteaza platitudini si enormitati cu convingerea ca este cel mai destept. Nu are merite politice, dar a ajuns in parlament, la presedintia unui consiliu judetean sau portavocea partidului, prin tot soiul de invarteli si aranjamente. Fiindca asta este el: un rege al mismasurilor. Politica nu este pentru el decat un vast spatiu de desfasurare pentru tot felul de combinatii si afaceri sordide. Acest tip de politician este intalnit in toate partidele, dar, cel mai vizibil, la PSD. Iar cel mai grav este faptul ca partidul de guvernamant incurajeaza promovarea unor astfel de specimene, de o mediocritate si o imoralitate absolute. Iesirea lor la rampa nu face decat sa starneasca regretul dupa "dinozaurul" Iliescu si sa conduca spre o radicalizare impotriva politicii. O astfel de radicalizare, care a facut victime la alegerile din 2000, ar putea afecta comportamentul electoral pentru inca un deceniu.