"Refuz sa cred ca isteria mastilor contra gazelor provine din ignoranta!"

Generalul de brigada (r) Mihaiu Margarit si-a inceput cariera ca ofiter de rachete antiaeriene. A venit in Marele Stat Major ca specialist in aparare antiaeriana si radiolocatie, apoi a intrat in

Generalul de brigada (r) Mihaiu Margarit si-a inceput cariera ca ofiter de rachete antiaeriene. A venit in Marele Stat Major ca specialist in aparare antiaeriana si radiolocatie, apoi a intrat in Directia Informatii Militare. Printre functiile avute dupa anul 1989 se numara cele de atasat militar la Varsovia, de sef al Sectiei de analiza si sinteza politico-militara si de sef al Directiei Informatii Militare. Inaintea trecerii in rezerva a fost consilier al ministrului Apararii Nationale pe probleme de relatii militare internationale. In prezent este director de proiect la Fundatia EURISC de pe langa Institutul European pentru Managementul Riscurilor si Securitatii. - Domnule general, razboiul din Irak se afla in plina desfasurare, dar in toata lumea au loc manifestatii impotriva razboiului. Este sau nu legitima interventia militara contra regimului Saddam? - Pe aceasta tema s-a vorbit mult, si-au exprimat opiniile sefi de stat, politicieni, istorici, oameni de cultura din intreaga lume. Militarii de cariera s-au abtinut, de regula, sa-si exprime parerea, probabil din cauza incompatibilitatii impuse in relatia armata - comentariu politic. Eu insa beneficiez de pozitia de militar in rezerva si neinregimentat politic. Am urmarit, zilele trecute, filmul despre viata lui Saddam Hussein si, in contextul tragicelor evenimente de la 11 septembrie 2001, am inteles, fara alte explicatii, de ce Saddam si oamenii lui trebuie eliminati prin orice mijloace. Exista codexuri din care se mai pot stoarce speculatii avocatesti care sa acuze folosirea fortei impotriva lui Saddam, dar pe ele s-a asezat deja praful istoriei. Politicienii lumii democrate si civilizate ar trebui sa se apuce de treaba si sa croiasca noi instrumente si organisme aflate in concordanta cu realitatile inceputului de mileniu trei, pentru crearea unui mediu de securitate international stabil, in folosul tuturor statelor lumii. In fruntea listei acestor organisme as pune ONU, care ar trebui sa-si imbunatateasca structurile, sa fie mai operativa si mai pragmatica. Ar fi necesar si un sprijin economic si financiar nediscriminatoriu pentru eliminarea saraciei in lume. Poporul irakian este saracit de Saddam, desi tara se numara printre cele mai bogate din lume. Saracia genereaza haos si coruptie, peste care se poate instaura usor un regim totalitar si de dictatura. - Care e scopul actualului razboi din Golf: inlaturarea lui Saddam, distrugerea armelor de nimicire in masa ale Irakului, sau controlul asupra resurselor de petrol din zona? - Eu cred in scopul declarat oficial de coalitia anti-Saddam. Evident insa ca resursele de petrol ale Irakului ofera o tentatie pentru alte state. Exista interese economice ale marilor puteri in Irak, dar se pare ca aceste interese nu au fost inca armonizate. Primul razboi din Golf, din 1991, a pornit de la masurile luate de Kuweit pentru sporirea productiei de petrol dincolo de limitele prevazute in acordurile regionale, iar Saddam i-a acuzat pe fratii lui arabi ca fac jocul americanilor, care doreau ca pretul petrolului sa ramana scazut. Saddam a decis sa-si impuna vointa, a invadat Kuweitul si a proclamat anexarea lui. A fost o nearmonizare a intereselor economice ale lui Saddam cu cele ale altor state producatoare de petrol din zona si ale marilor puteri. Esenta problemei de astazi are si o componenta economica: aceiasi actori, dar altfel grupati. Dar dincolo de aceste considerente, modul perfid in care Saddam a actionat pentru a-si atinge ambitiile sale de putere, incalcand flagrant suveranitatea si integritatea unui stat, incercarile de a obtine armamentul nuclear si chimic, sfidand apoi rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU, la care se adauga teroarea si mizeria poporului irakian, reprezinta suficiente argumente pentru a nu i se mai acorda credibilitate lui Saddam. In privinta armelor de distrugere in masa, ambiguitatile le-a creat chiar Saddam, prin joaca lui inadmisibila, de-a soarecele si pisica, cu inspectorii ONU. Potrivit unui prestigios post TV occidental, potentialul Irakului de a produce arme nucleare si chimice e pus in legatura si cu implicarea unor firme occidentale. Avand in vedere costurile mari ale echipamentelor respective si perfidia de care a dat dovada Saddam in intreaga lui cariera politica, nu cred ca masurile impuse prin rezolutiile Consiliului de Securitate au fost respectate. Acum, cand razboiul a inceput, lumea se intreaba cu teama daca nu cumva Saddam va folosi arma chimica. Interesant este ca-si pun aceasta intrebare pana si cei care initial credeau in declaratiile lui Saddam catre ONU! Daca el poseda arma chimica, nu se va grabi s-o foloseasca, pentru a nu-si pierde credibilitatea. Dar cand va ajunge sa fie in totala nesiguranta, nu cred ca va ezita. - Cum vedeti strategiile adoptate in Irak de partile in conflict? - Pot analiza aceste strategii numai pe baza informatiilor oferite de "surse deschise", singurele la care am acces, cu pastrarea secretului operatiunilor militare, in conditiile in care razboiul informational si cel mediatic sunt componente importante ale actiunilor de razboi. Saddam a adoptat o strategie de salvare a propriei sale persoane. Majoritatea efectivelor si tehnicii Garzii Republicane si ale fortelor speciale se pare ca este pastrata pentru apararea Bagdadului. Armata regulata, slab pregatita, slab dotata cu armament si slab remunerata, e folosita pentru apararea celorlalte puncte din teritoriu, prin actiuni de rezistenta si de hartuire specifice luptei de gherila, evitand angajarea de lupte directe. Pentru Bagdad s-au organizat aliniamente de aparare succesive, cu efective ale Garzii Republicane. Iar fortele speciale, considerate cele mai loiale lui Saddam, este de asteptat sa fie folosite pentru apararea fizica a lui, a familiei sale si a unor inalti demnitari. Batalia pentru Bagdad poate fi hotaratoare, atat pentru Saddam, cat si pentru aliati. In ce priveste strategia americana, am convingerea ca planificatorii militari au elaborat toate variantele posibile de dezarmare a regimului Saddam. S-au luat in considerare contextul politic international, pozitia vecinilor Irakului si nu in ultimul rand strategia probabila a lui Saddam, in varianta cea mai favorabila lui. Coalitia a urmarit evitarea victimelor in randul populatiei civile, prin executarea de lovituri punctiforme, cu munitie inteligenta, folosind aviatia si rachetele de croaziera. Este prematur a se trage concluzii asupra eficientei strategiilor fiecareia dintre parti, dar, in finalul razboiului, ele vor fi analizate, cu siguranta, in toate laboratoarele strategilor militari si ale producatorilor de armamente. - Cum priviti atitudinea Romaniei fata de razboiul din Irak? - Romania nu putea sta deoparte, nu putea sa se rezume la declaratii pro sau contra. Daca vrem sa intram in randul tarilor democrate, trebuie sa dovedim prin fapte aceasta dorinta. O pozitie ambigua, din care sa iesim bine in orice situatie, nu se cheama diplomatie. O diplomatie buna inseamna si fapte, nu numai vorbe. Am incheiat un parteneriat strategic cu SUA, vrem sa intram in NATO si in UE - inseamna ca ne-am aliniat cu cei puternici. Haideti sa dovedim prin fapte ca suntem puternici, sa capatam mentalitate de invingator! Primul pas l-am facut prin pozitia clara adoptata in cazul interventiei internationale impotriva regimului Milosevici. Atunci ne-am asumat si un risc militar, pentru ca teritoriul Romaniei se invecina cu teatrul de razboi. Dar in cazul Irakului, am ramas stupefiat de afirmatiile in legatura cu un pericol militar din partea acestuia la adresa Romaniei. Refuz sa cred ca isteria adaposturilor subterane, a mastilor contra gazelor si a scotch-ului de la ferestre ar proveni din ignoranta. Ea este pura manipulare. Poti contracara asemenea aberatii si fara sa fii militar! Avantajele directe ale Romaniei s-ar putea sa nu fie pe masura asteptarilor. Dar avem un parteneriat strategic cu SUA, care ne poate oferi suficiente alte oportunitati de a participa la reconstructia Irakului.