Reclamele au un impact negativ asupra copiilor

Sabina Tudor

puternic decât îşi închipuie părinţii lor. Încă de când sunt bebeluşi, ei văd reclame televizate şi panouri publicitare pe străzi sau în parcuri.
Pe la doi ani, aproape orice copil poate fredona unele melodii din reclame, mai ales pe acelea ce promovează produsele destinate celor mici.
Pe la patru ani nu mai mănâncă nicio mâncare care n-a "dansat" pe micile ecrane.
La 10 ani, copiii noştri recunosc imediat sute de branduri (McDonald's, Barbie, Coca-Cola, Tubbies, M&M şi altele asemenea), dar nu deosebesc o raţă de o gâscă sau o capră de o oaie.
Ideea de sex, sugerată la vârste fragede
Păpuşile pentru fetiţe sunt îmbrăcate sumar şi au o mulţime de accesorii pentru aranjarea părului, pentru colorarea unghiilor, pantofi de schimb şi lenjerie sexy, toate pentru ca "să fie frumoase".
Nu e de mirare că, pe la cinci ani, o fetiţă din ziua de azi ştie deja că fetele trebuie să se "dichisească" doar ca să placă băieţilor.
De aici şi până la ideea de sex nu mai e decât un pas.
Când se fac mai mari, pe la 11 -12 ani, micuţii noştri îşi organizează "întâlniri fierbinţi" imaginare, în cadrul unor jocuri video care poartă nume banale şi par absolut nevinovate. Rezultatul? Adolescenţi complexaţi, care, în loc să se plimbe prin parc, îşi dau întâlniri "pe net" şi discută pe "chat" în miezul nopţii.
Copiii plătesc preţul
Aparent, părinţii sunt "victimele" pe care le vizează companiile. Dar, după cum semnalează raportul, milioanele de dolari folosite pentru a realiza reclame ce se adresează celor mici nu fac decât să alieneze noile generaţii, care îşi fac o impresie distorsionată despre viaţă şi sensul ei. şi e păcat!
Copiii trebuie să rămână copii şi, dacă trebuie, să se transforme abia mai târziu în "consumatori".