Războiul moravurilor pe vremea bunicilor: „Da’ ghini, neruşinato, ai înnebunit di îmbli tu goalî?”
0Discrepanțele dintre generații nu sunt deloc un aspect exclusiv al zilelor noastre, ci au generat controverse dintotdeauna. Năravurile tinerilor şi, în special, cele care ţin de moralitate, au fost criticate mereu de cei mai în vârstă.
Reportajele despre vestimentaţia prea îndrăzneaţă a tinerelor, despre promiscuitatea vizibilă, aveau o pondere mare în ziarele interbelice, pentru că asigurau mulţi cumpărători.
Societatea interbelică din țara noastră era foarte atentă la curentul de emancipare pornit din vestul Europei, semnele eliberării de prejudecăţi şi constrângeri sociale apărând la începutul anilor ’20 şi în spaţiul românesc. Tendințele împrumutate din Occident au fost intens criticate de categoria românilor cu o gândire conservatoare, în general oameni trecuți de prima tinerețe.
Presa a devenit arena nou creatului conflict social. Numeroase articole publicate în această notă au fost scoase la lumină de profesorul buzoian Adrian Constantin din presa locală interbelică, după o muncă de documentare în Arhivele Statului.
„Pentru a nu deranja o importantă categorie a populaţiei, cea tradiţională, care critica libertinajul tinerei generaţii, gazetarii încercau, prin relatările lor, să se menţină într-un echilibru faţă de cele două tabere”, precizează profesorul Adrian Constantin.
Cu titlul „Da’ ghini, neruşinato, ai înnebunit di îmbli tu goalî?”, gazetarii publicaţiei „Viaţa Românească” relatau în ediţia din februarie 1927 reacţia unei bătrâne la vederea unei mostre de vestimentaţie sumară.
„Astă vară, într-o staţiune climaterică, am văzut o ţărancă bătrînă care, întîlnind pe fiică-sa, servitoare la un vilegiaturist, şi deci îmbrăcată modern, a luat-o deoparte cu aceste cuvinte: «Da’ ghini, neruşinato, ai înnebunit di îmbli tu goalî? Ci, tu ieşti cucoanî? » Dacă acum 15 ani, o femeie ar fi umblat pe uliţă cînd crapă pietrele de ger fără nimic mai pozitiv pe o porţiune a persoanei ei, decît cu un ciorap, «à jour», ar fi murit de pneumonie”, relata autorul articolului din „Viaţa Românească”.
Aşa cum și astăzi, la vreme de mare sărbătoare religioasă, cei bătrâni îşi arată toată revolta faţă de tinerele cu blugi tăiaţi la spate şi franjuraţi deasupra genunchilor sau faţă de puştanii cu belciug în nas şi cu păr colorat, în anii ’40, când, se zice că morala era mai aprigă, tineretul epocii era aspru taxat de opinia publică.
„Cuconiţe ce poartă rochii scandalos de scurte şi umblă cu braţele şi umerii goi, cu pieptănătura teatrală, cu piepteni şi agrafe de toate culorile şi buzele vopsite violet. Nu au pic de obraz cînd vin la biserică. (…) să vie încălţate şi îmbrăcate cu rochii serioase, mai puţin vopsite şi fasonate şi, mai ales, să evite a mînji chipul sfînt al icoanelor cu vopseaua gurii lor”, scriau gazatarii publicaţiei „Tribuna”, pe 20 august 1940, în articolul intitulat ”Sfinţi mînjiţi cu ruj şi rochii cu vedere la altar”.
Se încarcă comentariile...
