Boboteaza la „Iordanul României”, unde a fost martirizat Sava Gotul. Sfântului Mucenic îi va fi ridicată o bazilică
0Apele râulului au fost sfințite prin slujba oficiată de arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, ÎPS Ciprian, împreună cu Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord.
S-au alăturat părintele Mihail Milea și părintele Aurelian Damian de la Catedrala Sfântul Sava, care au venit la apa Buzăului în procesiune cu sute de credincioși. De asemenea, a participat și părintele militar Alexandru Tudose, paroh la Biserica Militară „Pogorârea Sfântului Duh” din Buzău.
Ca în fiecare an, armata a asigurat logistica desfășurării ceremonialului sfințirii apei râului și alți câțiva preoți slujitori la Catedrala Arhiepiscopală.
În timpul slujbei de Bobotează, ÎPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, și PS Macarie, Episcop Ortodox Român al Europei de Nord, au eliberat porumbei, care semnifică apariția Duhului Sfânt.
La final, preoții au respectat tradiția aruncării crucii în apă. Mai mulți buzoieni s-au încumetat să se arunce în râul Buzău pentru a scoate crucea afară. Cătălin a fost cel care a ajuns primul la ea, dar toți buzoienii care s-au aruncat în apă au fost răsplătiți de ÎPS Ciprian cu cruciulițe și icoane.
Cu acest prilej, arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, ÎPS Ciprian, a anunțat construirea unei bazilici în apropierea râului Buzău, unde a fost martirizat Sfântul Sava în anul 372.
Edificiul va avea hramul, spune ÎPS Ciprian, „Teofania”, adică arătarea Sfintei Treimi, minunea care s-a petrecut la Botezul Domnului și cu un paraclis închinat Sfântului Mucenic Sava de la Buzău în interiorul acestei bazilici.
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei a făcut apel la autoritățile care erau de față să sprijine acest proiect.
„Merită orașul acesta Buzău, care este atestat istoric din anul 372 să aibă aici lângă apa Buzăului o astfel de bazilică după ce s-a construit acum câțiva ani această cruce în stil bazilical, în cinstea Sfântului Mucenic Sava. Ar fi minunat ca după ce participăm la Sfânta liturghie în biserică să finalizăm Sfânta Liturghie, după rânduială, aici la apa Buzăului, coborând toți preoții slujitori și credincioși pe treptele care vor fi construite de la Biserică la râu. Am făcut public acest gând dorința mea de ridicare a unei bazilici pentru această zi specială, Botezul Domnului, sau Teofania, Arătarea Preasfintei Treimi”, a transmis ÎPS Ciprian.
În apele râului Buzău a fost martirizat în anul 372 Sfântul Mucenic Sava Gotul, devenit ocrotitorul spiritual al orașului Buzău.
Amănunte despre viaţa şi martirizarea Sfântului mucenic Sava de la Buzău, numit şi Sava Gotul, ne sunt cunoscute din mai multe scrieri bisericeşti dar în primul rând datorită unei epistole prin care era împărtăşit tuturor bisericilor creştine martiriul acestuia. Actul despre care se spune că ar fi fost redactat de episcopul Bretanion al Tomisului şi intitulat „Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goţia către Biserica lui Dumnezeu care se găseşte în Capadocia şi către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale” era adresat Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.
Vechile calendare bisericeşti i-au atribuit numele de "Gotul", nu pentru că era got de neam, ci pentru că trăia în ţinuturile din sud-estul României de astăzi, unde în veacul al IV-lea stăpâneau goţii.
Potrivit surselor istorice, Sava de la Buzău s-a născut în anul 334, în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaţilor de Curbură, în apropiere de râul Mousaios, Buzăul de azi. El ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităţilor religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic şi ajutor al preotului got Sansala, din Dacia. Sursele religioase, precum actul de martirizare, menţionează faptul că era un om drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi negrabnic la cuvânt.
”Încă din copilarie s-a arătat râvnitor în evlavie faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum ne spune actul său martiric.” (Pr.Prof.Univ. Ioan Rămureanu, Acte martirice, Bucuresti, 1982, Colecţia PSB)
Sava a crescut sub îndrumarea creştinească a preotului Sansala, din satul său natal, şi ascultând sfaturile unui alt îndrumător duhovnicesc, părintele Gutticas, păstor spiritual al unei cetăţi din apropiere. O altă variantă îl arată pe tânărul Sava ca fiind călugăr într-unul dintre multele schituri din Munţii Buzăului, unde se refugiaseră mulţi creştini din calea populaţiilor migratoare care străbăteau ţara noastră în drumul lor spre alte meleaguri.
Pentru că nu a vrut să se lepede de religia creştină, Sfântul Sava a sfârşit înecat în apele Buzăului.
Între anii 370 si 372, marele rege al goţilor, Athanaric, s-a stabilit în Dacia nord-dunăreană. El a început o puternică campanie împotriva împăratului bizantin Valens cu care a intrat în razboi, în această perioadă mulţi creştini suportând persecuţii grele în Dacia Traiană. De teamă, numeroşi localnici şi goţi creştinaţi s-au refugiat în sudul Dunării, în Moesia şi în Dacia Pontică. Sava avea să fie şi el victimă a prigoanei.
Înainte să fie capturat de goţii lui Atharid, Sava primise un avertisment divin. Se întâmpla în apropierea sărbătorii Învierii Domnului. Pentru că preotul lui duhovnic era plecat din localitate, Sava a pornit spre biserica unde slujea preotul Gutticas. ”Pe drum însă, un bărbat i se arătă în vis, povăţuindu-l să se întoarcă în satul natal, la preotul Sansala, care între timp se întorsese. La început, Sava a încercat să-şi continue drumul către parohia părintelui Gutticas, dar se pare că un puternic viscol, iscat din senin, l-a silit să se întoarcă acasă.” ("Sansala, un preot înţelept", autor preot. Mihail Milea)
În a treia noapte a Sfintelor Paşti, în sat a năvălit Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, care i-au răpit pe Sansala şi pe Sava, târându-i pe pământ, lovindu-i şi batjocorindu-i. Dimineaţă însă, prigonitorii au observat că pe trupul lui Sava nu exista nici cea mai mică rană, aşa că l-au răstignit pe două osii, lăsându-l să sufere întreaga zi şi întreaga noapte. Dimineaţa, o femeie care trecea pe acolo l-a dezlegat pe Sava, dar acesta a rămas, fără frică, pe loc.
Fiind speriaţi de minunile văzute, slujitorii păgânului Atharid au vrut să-l elibereze pe Sfântul Sava, însă acesta i-a obligat să îndeplinească ce li s-a cerut. A poruncit ca preotul Sansalas să rămână legat, iar tânărul Sava să fie aruncat în râul Mousaios.
”Înfuriat, Atharid a poruncit ca Sava să fie legat cu mâinile de o grindă şi obligat să mănânce mâncăruri jertfite idolilor. Sava însă a refuzat, afirmându-şi încă o dată credinţa în Iisus Hristos. A fost apoi lovit în piept cu un drug ascuţit de fier, dar a rămas nevătămat. Atunci, oştenii l-au legat de un lemn şi l-au aruncat în râul Buzău. Astfel, Sava s-a stins din viaţă la numai 38 de ani.” ("Sansala, un preot înţelept", autor preot. Mihail Milea)
După ce s-a înecat, trupul i-a fost scos din apă şi lăsat pe mal. După plecarea ucigaşilor, creştinii au luat trupul şi l-au îngropat. Mai târziu, moaştele sfântului au fost duse în Capadocia, fapt confirmat într-o epistolă din anul 374 de către Sfântul Vasile cel Mare.
Se încarcă comentariile...
