Institutul „Elie Wiesel” cere Primăriei București să revoce autorizarea mitingului organizației extremiste neolegionare Noua Dreaptă
0Autorizarea de către Primăria Capitalei a unui miting organizat de Noua Dreaptă și SOS România împotriva imigranților „non-europeni” și de „rasă non-albă” a declanșat un val de reacții online. Institutul „Elie Wiesel” cere Primăriei București să revoce autorizarea mitingului.
UPDATE: Institutul ”Elie Wiesel” cere Primăriei București să revoce autorizarea mitingului organizației extremiste neolegionare Noua Dreaptă. Manifestarea de extremă dreapta ar urma să aibă loc marți, împotriva ”rasei non-albe”, conform organizației citate. Organizația este interzisă prin lege conform OUG 31/2002 împotriva manifestațiilor xenofobe.Mitingul, împotriva ”rasei non-albe”, va avea loc la câteva zile după ce un livrator Glovo a fost lovit de un tânăr pe motive rasiale, în urma unui mesaj xenofob al parlamentarului partidului extremist AUR Dan Tănasă. Agresorul se află în arest preventiv în momentul de față.
- ”Solicităm oficial primarului Municipiului București să revoce autorizarea pentru mitingul organizat de Noua Dreaptă în 2 septembrie. Manifestările de discriminare sunt interzise de legea penală și Constituția României!”, a transmis Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”.
Primăria Capitalei (PMB) a transmis că a emis avizul pentru că „nu existau motive legale de respingere”. Mulți oameni au ridicat însă problema legalității. Legea 60/1991 interzice explicit manifestările care propagă idei rasiste sau xenofobe, iar OUG 31/2002 sancționează promovarea publică a ideilor fasciste și legionare. „Protestul acesta pare exact ceea ce legea interzice. Faptul că a fost avizat arată că autoritățile se ascund în spatele procedurii și refuză să își asume un gest de respingere clară”, scrie cineva pe Reddit.
Alt comentariu completează: „Nu trebuie să fie violentă ca să fie ilegală. Simplul fapt că se incită la ură pe criterii rasiale e suficient. Aici nu e doar o diferență de opinie, ci o încălcare a Constituției.”
Piața muncii și realitatea economică
Tema cea mai discutată pe forum a fost economia. Un mesaj sintetizează paradoxul: „Imigranții sunt simultan acuzați că nu muncesc și că ne iau toate joburile. În realitate, fără ei, HoReCa, construcțiile și livrările s-ar prăbuși. De fapt, salariile mici sunt problema, nu prezența lor.”
Un alt comentariu merge și mai departe: „În ultimii 20 de ani, noi am fost „nepalezii” Europei. Am plecat la muncă de jos, am suportat umilințe, am trimis bani acasă. Acum, când situația s-a inversat, când România are nevoie de muncitori extracomunitari, reacția e respingerea. E un semn că societatea nu vrea să recunoască realitatea.”
Altcineva subliniază dimensiunea socială: „Cu 500 de euro net nu poți trăi decent. Soluția nu e să aduci oameni dispuși să accepte mizeria, ci să ridici nivelul de trai. Altfel, transformi piața muncii într-un sistem de sclavie modernă, unde românii se simt marginalizați iar străinii sunt exploatați.”
De altfel, discuțiile s-au concentrat și pe „diferențele culturale”. „Problema nu e culoarea pielii, ci cultura. Dacă aduci oameni din spații unde violența sau misoginia sunt normalizate, riști să repeți problemele Vestului european”, scrie cineva.
Replica a venit imediat: „Asta e aceeași logică prin care românii erau alungați din Franța sau Irlanda, considerați ‘nație de hoți’. Și atunci se invoca o ‘cultură periculoasă’. Astăzi repetăm același stereotip, doar că direcționat spre nepalezi sau pakistanezi.”
Dublul standard moral
Totodată, câteva comentarii au punctat ipocrizia discursului. „Cei care cer deportarea migranților tac când e vorba de violența domestică din România. Zeci de femei sunt ucise anual de parteneri români, dar asta nu devine „problemă culturală”. În schimb, un incident cu un străin e generalizat la întreg grupul.”
Un alt mesaj sublinia faptul că: „Se aplică standarde duble. Dacă un migrant greșește, toți sunt vinovați. Dacă un preot sau un politician e prins în scandal, apare imediat expresia „nu toți sunt așa”. Discursul e selectiv și convenabil.”
O parte dintre comentatori au amintit experiența românilor plecați la muncă. „Am fost tratați ca cetățeni de mâna a doua, cu prejudecăți și discriminări. Ne plângeam atunci de rasismul occidental. Acum reproducem aceleași mecanisme împotriva celor veniți la noi. Istoria se repetă, dar de data asta suntem în rolul opresorului.”
Suspiciunea de propagandă
În fundal planează și ipoteza unei manipulări externe. „Nu e nevoie ca Rusia să inventeze mișcări. E suficient să finanțeze grupări marginale și să le amplifice mesajele. Scopul e să creeze conflict și să divizeze societatea.”
Altă replică notează că Noua Dreaptă nu e nouă: „Există de două decenii, dar până acum era irelevantă. Faptul că promovează mesaje pe Telegram și VK ridică semne de întrebare. Că sunt finanțați sau doar utili propagandei e mai puțin important; efectul e același: destabilizare.”
Există și opinii care atrag atenția asupra liniei fine dintre dreptul la protest și incitarea la ură. „E trist, dar faptul că permitem libertatea de întrunire arată că nu suntem o dictatură. Totuși, când un protest e construit pe criterii rasiale, nu mai e o simplă opinie. Devine hate speech, iar Constituția interzice asta.”
Mitingul anti-imigranți de la București spune mai puțin despre asiatici și mai mult despre România de azi. Despre frica de precaritate economică, despre tentația de a găsi țapi ispășitori, despre dublul standard aplicat în funcție de cine greșește și despre incapacitatea autorităților de a aplica legea dincolo de procedură. Dincolo de pancarte, rămâne întrebarea: vrem instituții care se ascund după „formalități” sau instituții care au curajul să spună că rasismul nu e doar opinie, ci infracțiune?
Livrator atacat în București
La acea vreme, Daniel Țecu, președintele Federației Asociațiilor de Români din Europa (FADERE), reamintea că România are una dintre cele mai mari diaspore din lume și că dublul standard este de neacceptat: „Este absolut de neconceput ca astfel de incidente să se întâmple în România, o țară care are una dintre cele mai mari diaspore din lume. Peste cinci milioane de români trăiesc și muncesc doar în Europa, iar majoritatea țărilor-gazdă i-au primit cu brațele deschise, oferindu-le un cămin și o șansă la o viață mai bună. Ne așteptăm, pe bună dreptate, la respect și tratament egal în străinătate, dar ne comportăm cu o dublă măsură inacceptabilă în propria noastră țară.”
Președintele României, Nicușor Dan, a condamnat public incidentul, subliniind că „astfel de fapte sunt intolerabile și reprezintă un atac la valorile fundamentale ale societății românești”. Ambasada Bangladeshului i-a mulțumit șefului statului și i-a îndemnat pe cetățenii bangladeșeni din România „să nu își piardă încrederea”.
Un student din Bangladesh stabilit la Cluj transmite un apel la respect și solidaritate după incidentul în care un conațional al său, livrator, a fost agresat pe stradă în București. Într-un interviu pentru HotNews, Kazi Amdadul spune că migranții fac munci grele, invizibile și esențiale, iar românii, în majoritatea lor, se dovedesc prietenoși și deschiși.
Kazi Amdadul, 26 de ani, este student în anul al doilea la masterul de Dezvoltare Internațională, specializarea Studii de Migrație, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Vine din Bangladesh, are licență în Asistență Socială și, în paralel cu studiile, lucrează part-time la un restaurant. Este membru în Consiliul Cetățenilor Internaționali din Cluj și implicat în proiecte de integrare a migranților. După doi ani în România, spune că se simte „norocos” și că românii i-au devenit „a doua familie”. Totuși, recunoaște că discursurile politice care instigă la ură lasă urme: „E ca un trandafir: are spini, dar asta nu înseamnă că nu ne bucurăm de frumusețea lui. La fel, există și părți negative, însă, per ansamblu, societatea românească e primitoare și pozitivă”, spune el.
Povestește că merge la meciuri cu Universitatea Cluj și că a ținut cu echipa națională la Euro. „Migranții nu vin să distrugă cultura, ci o îmbrățișează. Respectăm regulile, ne integrăm și contribuim. La fel cum românii plecați la muncă în Vest sunt deseori discriminați pe baza stereotipurilor, și noi simțim aici etichetele nedrepte. Dar experiența mea personală e pozitivă: profesorii și colegii mei m-au sprijinit mereu.”
Mesajul său pentru români? „Nu ne priviți ca pe străini. Noi curățăm străzile pe caniculă, aducem mâncarea la ușă pe ger, facem munci grele și prost plătite. Nu cerem mult: un zâmbet, un mulțumesc, respect și siguranță. Așa cum românii și-au deschis casele pentru refugiații ucraineni, cred că același spirit ar trebui arătat și față de muncitorii migranți care susțin economia românească.”
Se încarcă comentariile...
