Când discursul fascist coboară din Parlament pe străzile României. Pumnul care ar trebui să ne trezească
0De ce România?„Pentru oamenii săi”, a fost răspunsul unui angajat nepalez, fiind întrebat de ce a ales țara noastră, într-un interviu dat în aprilie 2025. Patru luni mai târziu, un alt nepalez primește un pumn în figură, iar cuvintele acelea, odată pline de sens și speranță, par să se spulbere.
Era doar o chestiune de timp până să asistăm la prima reacție de ordin fascist după îndemnul incalificabil făcut de un parlamentar AUR al cărui nume merită pomenit numaidecât în dosare penale pentru instigare la ură și xenofobie.
Din păcate, în fața unor astfel de instigări, mințile fragile și lipsa amprentei educaționale crează vulnerabilități comportamentale, asemenea atacului ticălos de marți seară împotriva unui livrator de origine nepaleză. Să ne înțelegem foarte clar. Asemenea declarații nu se pot ascunde în spatele imunității parlamentare. Ele constituie un atac la democrație și crează premisele pentru următoarele întrebări:
Mai este România un stat civilizat și tolerant? Deocamdată, da, dar fisurile sunt vizibile.
Devine România un pericol pentru minorități? Deocamdată, nu, dar extremiștii prind curaj.
Să nu ne amăgim. Agenda AUR merge mână în mână cu propaganda Moscovei. Nu întâmplător, la începutul lunii august, guvernatorul Sankt Petersburgului, Alexander Beglov, semna un document prin care interzicea angajarea străinilor ca livratori. Exact același tip de discurs circulă acum prin vocea extremiștilor de la AUR: străinii ar fi invadatori, ar fura locurile de muncă. Este o minciună periculoasă, dar mai ales este o linie de propagandă identică cu cea a Kremlinului. De altfel, AUR se aliniază constant pe aceleași teme: contestarea Uniunii Europene, cultivarea resentimentului economic, insinuarea că NATO ne transformă în țintă. Toate acestea nu sunt simple opinii divergente, ci parte a unui arsenal de propagandă menit să slăbească România și să o izoleze de partenerii săi occidentali.
Încerc să pătrund cu dificultate în mintea atacatorului de marți seară și să înțeleg cum poate crede că un muncitor de origină străină, angajat cu forme legale și făcând munci pe care cei mai mulți români le refuză, poate fi catalogat invadator. Și cum definesc o invazie cei care cad pradă orbește propagandei extremiștilor.
Haideți, totuși, să înțelegem de ce România este, pentru acești străini, a doua lor casă. În primul rând, angajatorii români sunt disperați pentru că nu mai găsesc forță de muncă. România are un deficit de forță de muncă de peste 600.000 de persoane, deficit pe care angajatorii îl acoperă cu muncitori străini. Această situație este accentuată de faptul că există 500.000 de români activi care nu figurează pe piața muncii.
În al doilea rând, acești muncitori din străinătate acoperă joburile pe care românii nu le vor. Spre exemplu, în primul trimestru al anului 2025, rata de ocupare a populației active a fost de doar 62,7%. Dacă punem în oglindă această cifră cu deficitul de forță de muncă de care vorbeam anterior, înțelegem că există suficiente oferte pe piața muncii dar refuzate de potențialii angajați români.
În al treilea rând, muncitorii asiatici lucrează aici cu forme legale și contribuie (surpriză pentru suveraniști), la economia statului român. Muncitorii asiatici sunt serioși și loiali. Ei contribuie la economia României prin acoperirea deficitului de forță de muncă în sectoare cheie precum agricultura, construcții și HoReCa, unde există o lipsă acută de personal local. Anual, doar din taxele pe care aceștia le plătesc la stat, România colectează 500 milioane de euro.
Anual, sunt peste 100.000 de lucrători asiatici care activează în România și nici unul dintre aceștia nu au creat vreo problemă cetățenilor români. Din contra, în 2023, un muncitor asiatic a fost înjunghiat în gât, după ce a sărit să apere un român care care era atacat, tot în Capitală, de un alt bărbat, tot român. Și atunci, cine pe cine invadează?
Un alt incident care a făcut înconjurul presei internaționale s-a petrecut în comuna Ditrău, unde xenofobia locală a condus la proteste împotriva angajării unor brutari srilankezi, deși aveau acte și locuri de muncă legitime. Tensiunile etnice au forțat autorități să intervină, iar situația a stârnit discuții importante privind discriminarea și stereotipurile în România.
Trebuie să spunem foarte clar: nu trebuie să acceptăm ca străzile noastre să devină scena unor vânători de oameni. Violența xenofobă nu este opinie politică. Nu este libertate de exprimare. Este crimă morală și socială. Când un parlamentar român incită la agresiune împotriva oamenilor veniți să muncească cinstit în România, nu vorbim despre retorică, ci despre instigare directă la violență. Iar atunci când un angajat nepalez este bătut în plină stradă, vedem consecințele imediate și tragice ale acestui discurs otrăvit. Instituțiile statului nu mai pot rămâne spectatori. Tolerarea unor asemenea excese parlamentare înseamnă normalizarea extremismului, fiind drumul cel mai scurt către prăbușirea democrației.
Și să nu uităm: dacă vrem ca părinții și frații noștri plecați la muncă în străinătate să fie respectați, trebuie să oferim același respect celor care muncesc aici. Pentru că altfel, ne mințim singuri.
Se încarcă comentariile...
