Presa şi poporul virtual

unei prese desprinse de agenda publică, uşor suficientă, uşor de manipulat. Numai cine nu ştie ce a însemnat perioada de cenzură şi lipsa unei prese în care libertatea cuvântului să fie mai

unei prese desprinse de agenda publică, uşor suficientă, uşor de manipulat. Numai cine nu ştie ce a însemnat perioada de cenzură şi lipsa unei prese în care libertatea cuvântului să fie mai presus de orice interes personal poate sta liniştit. Cel mai puternic semnal de alarmă stă în dezacordul pe care îl manifestă ziariştii faţă de afirmaţia "Democraţia este mai importantă decât poporul". Întrebarea, aşa cum a fost pusă ea, poate fi interpretată diferit. Poate privi modul în care guvernele gestionează astăzi popoarele. Succesiunea întrebărilor din această categorie arată că sensul este de a descoperi gradul de acceptare al acestei afirmaţii. Un procent însemnat, 65% din colegii de breaslă, consideră că poporul este mai important decât democraţia. O asemenea atitudine denotă lipsa credinţei în valorile fundamentale. Istoric vorbind, s-a putut demonstra că poporul poate trăi şi fără democraţie. Dictaturile, mai ales cele luminate, clamează exact ideea mandatului pus doar în slujba poporului. Oamenii trăiesc şi mor la fel şi în dicta-turi, şi în democraţie. Exemple contemporane stau mărturie faptului că poporul poate avea un trai călduţ, din punct de vedere material, şi în dictaturi.
Pentru ziarişti, încrederea în demo-craţie, ca valoare care transcede timpul, trebuie să fie mult mai importantă decât pentru oricine altcineva. Un sistem democratic nu se construieşte şi nu se menţine decât cu această convingere că puterea trebuie împărţită permanent cu oamenii, în mod transparent. şi nu cu un popor virtual. A considera că poporul este vremelnic mai important decât democraţia înseamnă a accepta discursul politicienilor, înclinaţi spre succese imediate, cu impact, dar nu întotdeauna în direcţia democraţiei.
Pare o abordare filosofică şi aparent nesemnificativă a acestei chestiuni din sondaj, dacă nu este privită în contextul românesc. Acelaşi sondaj arată că oamenii cu bani au influenţe în zona mediei, după cum ziariştii înşişi o spun. În lipsa credinţei în valori sănătoase, fundamentale, ziaristul este tentat să accepte compromisul. Chiar pe perioade scurte de timp, considerând că este un lucru minor, care nu afectează sănătatea organismului media. Tot sondajele arată că, în timp, acest lucru aduce de- servicii întregului segment de presă scrisă şi audiovizuală. Treptat, treptat, încrederea în presă scade, iar modificările comportamentale ale consumatorului faţă de produsul media, în ansamblul său, pot duce tot sistemul spre faliment, precum s-a întâmplat în sistemul bancar în anii '90. Tot mai des, oamenii politici şi cei de afaceri obişnuiesc să-şi plătească poliţe prin intermediul presei. Tentaţia este cu atât mai mare cu cât grupul de presă este parte a afacerii lor. Cu oameni de presă care pot fi manipulaţi sau sunt permeabili la compromisuri, succesul este asigurat. Numai că perspectiva asta înseamnă şi distrugerea mediei autohtone.
Există acum, în piaţa internaţională de media, spun specialiştii în domeniu, o tendinţă tot mai mare de expansiune, corelată cu cea generală, a globalizării. Marile publicaţii ale trusturilor străine optează pentru traducerea ediţiilor lor în limbile ţărilor pe a căror piaţă vor să intre. Privită din alt unghi, piaţa unică poate însemna decesul presei autohtone. Marile trusturi nu stau la uşa lui 2007 grăbite să cumpere produsul românesc, dacă simt că acesta nu este unul performant în spaţiul public. Pur şi simplu, îl vor înlocui cu unul de-al lor, fără să încerce să mai schimbe ceva pe aici.
În această conjunctură, pe baza "parteneriatului" dintre media, politicieni şi oameni de afaceri, se poate ajunge foarte uşor la o implozie. De aceea este extrem de importantă verticalitatea şi mai ales credinţa că sănătatea unui sistem se construieşte în timp, cu oameni care cred în el.