Politicienii vor certificate de sanatate mintala de la presa

sustine psihiatrul Florin Tudose

Cand lumea parca a innebunit, cu cine sa discutam despre sinucideri, manii si alte depresii, daca nu cu medicul psihiatru Florin Tudose. Autorul mai multor carti, printre care Psihopolitica si recent, al unui manual pentru psihologi, prof. dr. Tudose lucreaza in singurul serviciu de profil care functioneaza intr-un spital general din Romania. - Boala psihica este genetica sau e de vina societatea? - In demente e greu sa gasesti cauze culturale ori sociale. Restul bolilor psihice reprezinta un joc intre vulnerabilitatea genetica, adica intre bagajul organic pe care il ai si evenimentele de zi cu zi. Depresia e tipica pentru aceasta demonstratie. Ea are cauze organice: lipsa unor neuro-mediatori, a unor substante care ar trebui sa se gaseasca in sistemul nervos central. Acest deficit face ca persoanele respective sa fie mai expuse riscului de aparitie a depresiei. Daca, in plus, individul a fost invatat de familie si societate ca trebuie sa fie in permanenta ajutat, ca nu se descurca singur, ca nu poate lua decizii de capul lui, va avea un risc crescut de a face depresie. Daca insa e invatat sa se descurce singur, sa stea pe propriile picioare, daca i se lasa permanent libertatea deciziei, in ciuda deficitului organic de care am vorbit va rezista mai bine, va fi mai ferit de depresie. - Ii puteti pune ceva in cafea ca sa sara singur pe geam, de la patru? - Din pacate, pentru cei dornici de senzational, nu. Exista halucinogene, dar gustul lor nu poate fi disimulat in cafea. Plus ca nimeni nu stie ce vei face. Nu pot sa spun ca daca ii dau substanta A recurge la suicid, daca ii dau B, canta. Starea confuzionala indusa de halucinogene nu poate fi controlata. Secolul XIX a fost dominat de alta gogorita: hipnoza. Se credea ca, prin hipnoza, il pot convinge pe subiect sa sparga banci, sa ucida s.a.m.d. O aberatie! Hipnoza consta in influentarea comportamentului unui individ in momentul cand cenzurile constiintei lui sunt mai estompate. Se obtine prin polarizarea atentiei in alta directie. E de remarcat ca niciodata hipnotizatorii n-au reusit sa determine pe cineva sa faca gesturi obscene sau sa-si puna in pericol viata. Tot ce poate reusi hipnoza e sa-l faca pe om sa relateze o situatie care fie l-a inspaimantat, fie l-a pus intr-o situatie ridicola, si pe care n-ar relata-o cu usurinta. Sa-l faci sa "scape" un lucru pe care nu e tentat sa-l spuna. S-au cheltuit miliarde de ruble, rusii crezand mai mult ca americanii in chestia asta, dar nu s-au obtinut rezultate, nici cu hipnoza, nici cu telepatia. Se poate obtine si pe cale chimica o asa-numita sub-narcoza, o inlaturare a unor bariere, dar la un moment dat, autoprotectia reactioneaza atat de puternic incat nici in aceasta stare nu-l poti face sa treaca de o limita. Serul adevarului nu exista. - Era omul predispus la depresie, i-a turnat unul narcotic, a venit altul si i-a sugerat: arunca-te! - Am vazut ca ziarele sunt pline de scenarii. E o reprezentare caricaturala, ultrasimplista: nu se poate reproduce artificial un comportament uman foarte complex. Nu poate fi "ajutat" unul sa se sinucida, decat daca il iei si-l arunci pe geam. Ar fi trebuit sa fie un specialist care sa traiasca zi de zi cu victima, sa-l cunoasca la fel de bine ca pe sine insusi, si tot n-ar fi fost de ajuns. Se pune, insa, problema autorului moral care l-a impins la sinucidere pe un subiect. Pe de alta parte, nici nu se poate pune un diagnostic retrospectiv. Ne mai intreaba Procuratura, daca un sinucigas figura in evidentele noastre? Daca da, si diagnosticul era sigur, atunci pot sa spun: avea depresie! Daca nu, restul sunt vorbe si supozitii. E o regula de etica de fier: psihiatrii nu au voie sa faca ipoteze, lucrand "pe morti". Pe baza caror elemente stiintifice sa traga o concluzie? Era depresiv sau schizofren pe baza parerilor lui X sau Y, colegi invidiosi care l-au cunoscut in timpul vietii? Ce pregatire au ei sa observe cine e bolnav si cine nu? - Chiar, pana unde urca boala psihica sau pana unde coboara normalul? - De asta e greu sa fii un bun psihiatru. Esti ca un granicer care patruleaza pe o fasie de granita, unde nu este pamant arat, ci nisipuri miscatoare. O frontiera evaziva, greu de definit si care isi modifica mereu topografia. O femeie care defila cu sanii goi acum 50 de ani ar fi fost internata la psihiatrie, ca suferinda de exhibitionism sexual incontestabil. Nici macar nu era arestata, o duceau direct la balamuc. Vopsirea fetei, cum fac suporterii in Japonia, ar fi fost considerata si ea patologica. Lombroso a scris o carte despre semnificatia tatuajelor in patologia psihica. Pana si faptul ca cineva scrie versuri este gresit considerat un semn de dezechilibru mintal. Am avut colegi, medici din alte specialitati, care au spus despre un alt doctor care s-a sinucis: a, oricum nu era normal, doar scria versuri. De aceea sunt necesare sute de ore de consultatie si zeci de teste ca sa poti spune ca omul e bolnav psihic. - Dar e o scuza comoda: a sarit in cap pentru ca era "lovit" acolo! - Cazi intr-o capcana daca spui ca un om s-a sinucis pentru ca avea o boala psihica. Atunci, cu aceeasi carte de psihiatrie, ii arat cauzele care pot provoca boala psihica. Cand unul merge pe strada, senin, calm, discuta cu tine si brusc, sare in fata tramvaiului, poti sa admiti ca are o afectiune psihica acuta, eventual genetica. Dar cand altul e haituit, presat, agitat, se chinuie ore sau zile, depasit de situatie, deci se sinucide dupa un zbucium indelungat, nu boala psihica e cauza sinuciderii. Stresul a cauzat ruperea echilibrului psihic, a cauzat boala, care a dus la sinucidere. - Il amenint pe unul cu moartea. De ce sa se mai sinucida? Daca tot il omor, de ce sa intre in pacat? - S-a pus problema: de ce sa se sinucida un om religios, cand acest act e pacatul suprem, care nu mai are cum sa fie iertat? In unele cazuri se vorbeste de pseudosinucidere, atunci cand subiectul nu mai apreciaza consecintele. El nu sare pe geam ca sa se omoare, ci pentru ca i se pare ca nu are alta scapare, ca s-a prabusit lumea lui, ca nu mai exista nici un reper. Poate in acele clipe in mintea lui isi inchipuie ca evadeaza, ca porneste spre o alta dimensiune, ca zboara spre o solutie. Deja mintea a luat-o razna, dar nu pentru ca ar fi avut o boala in evolutie. Boala e cauzata de presiunea la care a fost supus si la care un creier cu o anumita genetica nu rezista. E o reactie psihotica. - Ziceam de amenintare... - Nu e obligatoriu sa-l ameninte cu sanctiuni fizice. De exemplu, un om obligat sa-si renege propriul ideal, un om caruia i se distruge imaginea pe care o are despre sine insusi poate ajunge la sinucidere. Un director de banca, pe vremuri, putea fi si religios si sanatos psihic. Daca isi falimenta institutia, se sinucidea. Nu de frica pedepsei, ci pentru ca nu mai reprezenta nimic, devenea un nimeni. Disparea din lumea buna. Psihicul lui se prabusea. Sunt si unii sinucigasi care vor sa demonstreze ceva. E sinuciderea semnal: nu ma bagati in seama, ma urc pe macara si va arat eu! Va fac de ras, arat lumii cum sunteti voi! Alte cazuri: sunt oameni care in timpul unei catastrofe naturale se sinucid. Nu au puterea sa astepte deznodamantul. Ati vazut pe 11 septembrie cum sareau de pe WTC? Sunt si crizele halucinatorii, pseudosinuciderile, in care omul are viziuni. El nu vrea sa-si ia viata, ci crede ca un inger i-a spus: Tu esti protejatul nostru. Sari pe geam, ca sa zbori! - Un functionar public n-ar trebui sa fie mai robust psihic? - Pana intr-un moment ai o traiectorie profesionala si sociala care merge doar in sus si la un moment dat vine seful si-ti spune: iti renegi convingerile, faci o ilegalitate si continui sa urci, ori ramai justitiar si te distrugem, devii un nimeni, te dam afara... Tensiunea psihologica la care e supus poate fi insuportabila. Dupa ruperea brusca a traiectoriei, evenimentele sunt scapate de sub control. Ganditi-va la niste exemple, nu asa de tragice: Ciorbea la demisie, plangea cu lacrimi, in fata camerelor TV. Sau Radu Vasile: brusc, traiectoria a lui a fost franta. A avut ore in sire un comportament care, dupa reguli mai stricte de analiza, poate fi considerat "de psihiatrie". Ganditi-va ca a recunoscut, el zicea in gluma, ca vorbea cu ficusul, ca nu a mai raspuns ore in sir la telefon si ca astepta sa-l scoata presedintele cu forta, de mana, pe motiv ca el are stampila guvernului. Sau Pierre Beregovoi, premierul Frantei, acuzat de presa ca a primit un imprumut, dar n-a platit dobanda. S-a dus si s-a impuscat. Aici e vorba de un act patologic. - Se sinucide unul dintr-o gluma? - Sigur, dupa agresivitatea fizica, satira e considerata cel mai agresiv act intreprins de om. Lovesti in altul, distrugandu-i imaginea despre sine. Asa cum aratam, asta il poate duce la sinucidere, e o lovitura fatala. Au fost unii care s-au sinucis dupa ce au citit un pamflet scris despre ei. - Vorba d-lui Iliescu, presa e mai periculoasa ca glontul? - Nu are dreptate! Daca unul fura, stie ce a facut. Nu poate sa aiba o imagine buna despre el insusi, pe care s-o distruga presa. Daca se sinucide dupa ce a fost dat, pe drept, in vileag, nu e in regula "la mansarda". Insa, daca razi de aspectul unui om, daca exagerezi defectele lui fizice, poti sa-i prabusesti increderea si imaginea pe care si-o formase despre el si despre cum il percepe lumea, ducandu-l la sinucidere. Repet, daca spun despre un hot ca e hot si el se sinucide, inseamna ca e nebun. A venit un pacient la mine, mi-a vorbit jumatate de ora despre ce-i trecea lui prin minte si la sfarsit mi-a cerut certificat ca e sanatos psihic! Cam asa si politicienii romani: vor sa spuna presei o poveste si ziaristul s-o noteze, sa le dea certificat ca asa e. Ziaristul e un psihiatru al societatii. El tine echilibrul realitatii: unde se termina povestea politicienilor si unde incepe adevarul. - Sinuciderea, pana la urma, e degeaba? - Nici vorba, ceva-ceva tot ne transmite. A fost unul care a acceptat sa arda pe rug, sustinand ca Pamantul se invarteste. E tot un fel de sinucidere, care a dat de inteles altor cercetatori: daca Giordano Bruno stia ceva, daca avea dreptate? In arta guvernarii din China antica se spunea: cand incep sa se sinucida functionarii superiori, e clar ca regimul a luat-o razna. Stresul a devenit prea mare, oamenilor li se cer lucruri imposibil de suportat de catre un psihic obisnuit. Colegii lor vad si adopta un comportament de evitare, care slabeste mult guvernul respectiv. - Ce are Prefectura cu seringa? - Boala psihica e doar pistolul, arma crimei. Autorul moral, cel care apasa tragaciul, este cauza bolii care a dus la sinucidere.