Pagina cititorului

Zoica Ivan (Galaţi)

Zoica Ivan (67 de ani) a luat decizia de a-şi face un abonament la „Adevărul” pentru a intra în posesia celor „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă“.

„Este un ziar extraordinar"

„Apoi am văzut că ziarul «Adevărul» este extraordinar. Îmi place foarte mult că anumite subiecte sunt continuate de jurnalişti în mai multe zile. Găsesc de fiecare detalii în ziarul de a doua zi sau în «Adevărul de Seară»", spune Zoica.

Ea este în continuare interesată şi de volumele Adevărul Holding. „Cărţile reprezintă o adevărată investiţie. Am o nepoţică de 5 ani şi cred că, pe lângă ceea ce învaţă la şcoală, este necesar să cunoască îndeaproape şi cele mai importante opere ale literaturii", ne-a mărturisit Zoica Ivan. Abonata ne-a mărturisit că i-ar face plăcere să citească mai multe articole despre problemele de zi cu zi: preţuri, costurile încălzirii, impozite şi taxe.

Povestea nespusă a Revoluţiei române

Noi, românii, avem o relaţie foarte traumatică în legătură cu trecutul. Şi asta poate pentru că disidenţa românească a fost mult mai firavă în comparaţie cu cea din Polonia sau din Ungaria.Revoluţia din România a fost singura revoluţie violentă în contextul anului 1989. România este singura ţară din Europa în care există o probă fizică a violenţei acestei revoluţii, este Cimitirul Eroilor Tineri de la Bellu. Există această relaţie traumatică cu trecutul pe care cred că nu ne-am rezolvat-o. În primul rând, nu avem încă o înţelegere a fenomenului comunist pe perioada 1945-1989. În al doilea rând, încă nu s-a lămurit problema Revoluţiei române. Iar faptul că după o revoluţie anticomunistă violentă au venit la putere, prin alegeri libere, lideri contestabili, asta a continuat relaţia traumatică pe care românii o au cu trecutul lor recent.

Întotdeauna, un eveniment violent care nu a fost rezolvat în justiţie creează un efect: avem poveşti paralele, toate sunt credibile, dar noi nu ştim încă adevărul. Pentru că justiţia nu s-a pronunţat, aceste dosare încă nu sunt deschise. Plecând de la o crimă - pentru că au fost omorâţi oameni în decembrie - avem mărturii diferite ale celor implicaţi: armată, Securitate, avem revoluţionarii din stradă, avem „by-standers" (cei care au fost martori) angajaţi sau neangajaţi şi îi avem pe cei care comentează şi care pun mereu accent pe teoria conspiraţiei. Dar dacă pui mereu accent pe teoria conspiraţiei înseamnă că oamenii aceia care au ieşit de bună-credinţă în stradă nu-şi regăsesc povestea în marea poveste a Revoluţiei. Povestea lor nu e spusă de nimeni. Victor Boruz