Omul care este

Pana ieri, opozitia democratica PNL-PD a sustinut cu tarie votul uninominal. Pe neasteptate insa, SAR-ul Alinei Mungiu, o firma greu de suspectat ca ar spune nu aliantei DA, le-a trantit in fata

Pana ieri, opozitia democratica PNL-PD a sustinut cu tarie votul uninominal. Pe neasteptate insa, SAR-ul Alinei Mungiu, o firma greu de suspectat ca ar spune nu aliantei DA, le-a trantit in fata liberalilor si pedistilor o simulare computerizata a zisului vot uninominal la Senat. Rezultatele sunt de groaza pentru acestia: presupunand valid procentajul de 42% la vot pe liste al PSD, in cazul votului uninominal acelasi partid ar lua nu mai putin de 62% din locurile de senatori, iar PNL-PD pe jumatate. Faptul ca, in aceste conditii, s-ar putea ca PRM sa nu intre in Senat e o palida consolare pentru PNL-PD. Atat de palida incat liderii aliantei au hotarat brusc ca votul uninominal nu mai e bun. In gandirea politica a acestor spilcuiti domni principiul e principiu cata vreme nu te arde la interes - daca se intampla asa ceva, atunci principiul devine limuzina si trebuie schimbat. Ziarul Adevarul a fost initiatorul sustinerii prin mass-media a votului uninominal. Principiul pentru care am militat a fost acela de a fi votati oameni, nu liste oarbe. Acela de a-i responsabiliza mai direct si pe candidati, si pe alegatori in legatura cu ce se voteaza si ce urmeaza. Votul uninominal n-are nici o treaba cu un partid sau altul - introducerea lui viza calitatea intregii clase politice. Daca acum aplicarea lui ar duce la rezultatele de partid care au pus pe jar PNL-PD asta nu e vina votului uninominal, ci a actualei stari de lucruri din politica si viata romaneasca. Astazi, in Romania, putini, poate chiar nimeni, se mai ocupa cu ontologia, domeniul-rege al filosofiei, din care au izvorat marile sisteme de gandire. Face o admirabila exceptie in acest sens primarul sectorului 5, filosoful existentei, Marian Vanghelie, care are obiceiul sa repete, cand se adreseaza publicului si vine vorba despre persoana d-sale, "CARE ESTE". Primarul Marian Vanghelie care este. Ca in vremurile de aur ale scolasticii medievale, argumentul ontologic este suprem: ba, nenorocitilor, puteti sa dati voi cu clanta pana vi se usuca gatii, ca n-am scoala, ca nu stiu sa vorbesc, ca am furat, ca am deturnat, ce sunteti voi, nimic, fata de primarul Vanghelie, care este. Sa ma dati voi jos pe mine, care este? Dl Vanghelie exprima instinctiv un lucru fundamental: cine reuseste astazi, prin indiferent ce mijloace, sa iasa in fata, sa aiba bani, sa aiba o functie, sa apara pe sticla, este luat ca atare si apreciat de multime fiindca este, aici si acum. Cum a ajuns sa fie, cine este de fapt respectivul, daca a jefuit sau nu jumatate de Romanie, nu are aproape deloc importanta - el este. Un alt ganditor, dl Gigi Becali, care se fereste sa citeasca niscai carti, caci il ia capul dupa 2-3 pagini, executa, asa cum i-a destainuit, ca intre intelectuali, d-lui Emil Hurezeanu, activitatea de gandire pe o canapea din birou. Travaliul sau cerebral impresionant a nascut urmatorul raspuns la intrebarea "Cum v-ati imbogatit?": "Am bani pentru ca eu sunt un om bun, am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu". O sa radeti si pe urma o sa va piara cheful cand veti vedea cata lume ia de bun acest raspuns - ce sa-l mai intrebam pe Gigi de unde are bani, daca el face biserici si ne scapa si noua cate o suta de dolari. Altii sunt medici, profesori, economisti, ingineri, ziaristi, Gigi Becali face parte din casta suprema a ontitilor, a celor care este - si atat. Pacat ca aceasta minunata puritate ontologica becaliana ar putea fi intinata de un titlu de senator sau deputat - caci, de va vrea, dl Becali are toate sansele sa-l obtina. Cel mai probabil in partidul sefului Ontitilor, C.V. Tudor, care nu are importanta din ce traieste, de vreme ce salariul de senator il doneaza, nu are importanta ce a facut si ce face efectiv, dincolo de hardaiele de vorbe pe care le rastoarna peste tara, el este si, pe cale de consecinta, va fi. Orice sistem de votare s-ar folosi, personaje ca Mischie de la Gorj, Bulucea din Craiova, Oprisan din Focsani, Mazare din Constanta, Savu de la Ialomita or sa fie pentru ca ei este. Aici nu mai e vorba doar de politica, ci de modul cum se selecteaza modelele in societatea romaneasca. Romanii se agata cu disperare de prezent, pe care tind sa-l impinga peste viitor, in vreme ce trecutul se cufunda in ceata. In aceste zile se implinesc 14 ani de cand pe trunchiul istoriei romanilor s-a lipit cu sange o creanga. Toate personajele care fac fata politica a Romaniei de azi ar fi putut sa-si ocupe locurile pe creanga si intr-un sistem ceausist din care sa fi fost inlaturati Ceausestii. Dupa 14 ani de la Revolutie, omul nou e la fel de prezent in spatiul carpato-danubian ca pe vremea lui Ceausescu. Democratia-copil de dupa '89, din care el trebuia sa evolueze, a suferit un inspaimantator proces degenerativ. Medicina consemneaza o boala numita progerie. Copilul atacat de ea, in loc sa creasca si sa se dezvolte normal, devenind un adolescent, apoi un tanar, apoi om matur, imbatraneste fulgerator. Dintii de lapte, in loc sa-i cada, se transforma in colti de sarpe. La 14 ani e hidos, arata ca de 80. Cam asta cred ca s-a intamplat cu democratia in Romania. Ar fi putut votul uninominal, aplicat cu ani in urma, impreuna cu alte masuri de reforma politica, sa vindece aceasta boala? Nu stiu, dar azi imi vine greu sa mai cred ca ce se intampla cu noi poate fi rezolvat printr-o tehnica politica sau alta.