Omul balansoar si omul scripete

Studiile de sute de ani ale celor mai renumiti savanti din lumea intreaga sunt date peste cap de un document stupefiant conceput de Politia romana. Este vorba de programul privind infiintarea

Studiile de sute de ani ale celor mai renumiti savanti din lumea intreaga sunt date peste cap de un document stupefiant conceput de Politia romana. Este vorba de programul privind infiintarea politiei comunitare, prin care ni se aduce la cunostinta ca a fost inventat omul perfect, supermodelul de inteligenta si civilizatie. Desi existent doar in imaginatia cercetatorilor din domeniul geneticii, el respira, traieste, circula, de la 15 aprilie a.c., alaturi de noi, aici in Bucuresti. Este vorba de politistul comunitar sau, cum mai este el numit - "agentul de legatura cu comunitatea". Pe scurt, acest supraom este integru si netemator, discret si confident, conciliant, consilier, negociator, asistent social, diplomat. El este inarmat cu rabdare si cu putere de reprezentare a institutiei, este atent, priveste, asculta si vorbeste putin, este mandru de gestiunea sociala incredintata. Mai mult, politistul comunitar stie sa-si ofere cartea de vizita, saluta si raspunde la salut. Politistul comunitar trebuie sa fie oricand gata sa poata recomanda un medic, un avocat, un notar sau un om de bine, necesar intereselor cetatenilor. Mai trebuie sa fie protector pentru copii si batrani, aparator al bisericilor si credinciosilor, protector al familiei, adept al tolerantei sociale, partizan al competitiilor non-violente, ingaduitor cu cei cu stare (!?), preocupat de cei viciosi, bun cu saracii, pedagog si diriginte in dialogurile cu elevii, preotul din afara bisericii, omul tampon sau omul balansoar in momentele critice sau de confruntare intre majoritate si minoritate. Unde si cum l-a gasit politia romana pe acest om minune este greu de precizat. Daca cel descris in programul privind introducerea politiei comunitare este acel om balansoar, pe care o tara intreaga l-a putut vedea in imaginile de comedie burlesca, transmise la televizor, din Ploiesti, atunci este de neinteles cum nu apare - intre zecile de definitii ale noului politist roman - si aceea de om scripete. Mii de oameni au vazut, luni seara, pe ecranele televizoarelor, scene mai ceva ca acelea din "Cascadorii rasului", in care un politist se caznea sa-l scoata pe un infractor din duba in care fusese bagat din greseala, iar altul se opintea sa-l traga pe geam, pentru a-l face scapat. Lucru care s-a si intamplat pana la urma, si asta pentru ca politistii plecati sa-i prinda pe infractori nu erau inarmati, nu aveau catuse la ei, si mai erau, daca nu buni amici cu banditii, cel putin neprofesionisti. In aceste conditii, cand intreaga institutie s-a acoperit de rusine, cand politistilor ar trebui sa le fie jena sa mai iasa in uniforma de MI pe strada, documentul din care am citat mai sus este cel putin neserios. Cu cine negociaza politistul comunitar? Cu infractorii din temutele clanuri tiganesti care stapanesc toate cartierele Bucurestiului, cu bandele de raufacatori inarmate cu sabii Ninja, cutite si bate de baseball? Cu grupurile de talhari si violatori care ataca femeile si copiii in intersectii si la aproape fiecare colt de bloc? Nu contestam necesitatea unui program prin care politistul sa fie coborat din birou, cat mai aproape de cetatean si de problemele acestuia. In tari asezate, precum Elvetia, Anglia, exista de multi ani politisti comunitari. Din experienta acestor tari s-au inspirat si cei care au conceput programul dat miercuri publicitatii, la Bucuresti. Din cate stim, englezii vor sa renunte la celebrul "Bobby", politistul amuzant, neinarmat, care poarta o cascheta mai respectata decat un pistol. Alta este insa situatia in Anglia sau Elvetia si alta la Bucuresti. Aici, politia are de rezolvat zilnic probleme grave. Gradul de nestapanire a fenomenului infractional, in ciuda unor statistici optimiste, este in crestere. Banditii ies la drumul mare si dau cu parul in cap, chiar si politistilor, cum s-a intamplat acum 2-3 zile la Braila. Constatarea acestor stari de lucruri presupune masuri dure, nu negocieri. Ce facem, ne intoarcem la metodele de acum 2-3 ani, cand bande de indivizi violenti pusesera stapanire pe cartierul Noua, din Brasov, iar oamenii fostului ministru de interne Dudu Ionescu negociau cu capii gruparilor de valutisti si ai celor care voiau taxe de protectie conditiile incetarii agresiunilor? Este bine ca politistul sa cunoasca exact ce se intampla pe strada, in cartier, sa-i cunoasca pe oameni si sa fie la curent cu problemele lor. Asta era pe vremuri rostul "sectoristilor". Este caraghios, insa, ca acum, dupa 12 ani de la desfiintarea acestora, sa incercam sa-i prezentam nu ca pe niste onesti reprezentanti ai ordinii publice si garanti ai respectarii legii, ci in niste roluri tragi-comice de om-tampon, om-balansoar, preot din afara altarului, prieten si protector, diplomat, incoruptibil, pedagog si diriginte, om integru si netamator, adica exact ceea ce nu este si nu poate fi azi, in conditiile mizere pe care i le asigura pregatirea, educatia si societatea, nici un politist.