O furtuna de la un vant

Ieri, dupa pranz, mergand cu luxoasa sa salupa "Vifor", "Vilfor" sau "Viking IV" prin Delta, Sorin Ovidiu Vantu s-a ciocnit violent cu o draga, a zburat cativa metri prin aer, a suferit un traumatism

Ieri, dupa pranz, mergand cu luxoasa sa salupa "Vifor", "Vilfor" sau "Viking IV" prin Delta, Sorin Ovidiu Vantu s-a ciocnit violent cu o draga, a zburat cativa metri prin aer, a suferit un traumatism toracic, avand coloana vertebrala si gatul fracturate, dupa care si-a pierdut cunostinta. In aceasta stare a fost transportat cu un elicopter al SRI sau SIE la spitalele din Galati, Constanta, Floreasca si Universitar din Bucuresti, precum si la o clinica din strainatate. Aceasta este povestea creata de presa centrala. Spre seara, dupa ce un post de televiziune nationala a dat stirea, opinia publica prelua constructiv subiectul fabricand deja scenarii pe ideea cine l-a lichidat pe Vantu. Dupa Academia Vedetelor, se conturau deja cateva solutii de bun simt: Adrian Nastase, pe care SOV il avea la mana, Vacaroiu, ca sa ia el toti banii, niste pescari pagubiti la FNI, fosta nevasta a lui SOV si, din nou, SRI si SIE. Astazi urma ca implicatiile sa ia amploare: CIA, evrei pusi de madam Vlas, securisti naturalizati in Occident. Din pacate, la miezul noptii, insusi SOV a iesit pe sticla ca dracul din cutie intreband politicos, cu dictia sa inconfundabila: m-a cautat cineva? Dincolo de rasul pe care il provoaca o asemenea agitatie grotesca, se naste o intrebare sumbra: cat de mare este vulnerabilitatea la dezinformare a societatii romanesti? "Accidentul" Vantu dovedeste ca e la fel de mare ca in decembrie '89, cand lumea alerga innebunita de colo-colo, sub presiunea "stirilor" de tot felul: apa de la robinet e otravita, coloane de securisti ataca reactorul de la Pitesti, 60.000 de morti. Ieri am aflat ce a stat la originea balamucului: cineva a tras un vant, adica, niste ziaristi au primit un acelasi telefon anonim. Iubitorii de presa din sferele puterii se vor grabi sa o acuze. Presa, insa, este supusa legilor dure ale concurentei: a da o stire, chiar bazata pe surse precare, chiar distorsionata, e mai putin grav decat s-o ignori. Aidoma pirotehnistilor care sunt obligati sa reactioneze dupa procedura standard cand cineva da un telefon de amenintare cu bomba, presa e datoare sa urmareasca si informatia cea mai vaga. Apoi, ziarele sunt supuse si unei presiuni de tip fictional-senzationalist din partea publicului. In ultima vreme, raportul dintre informatie si fictiune in receptarea publica s-a modificat din nou. Daca inainte de 1989, intr-o societate sugrumata informational de dictatura, fictiunea avea o priza considerabila la public, dupa aceea informatia a trecut in fata, luand un avans considerabil. Iata insa ca acum, dupa 12 ani de libertate, in conditii de abundenta informationala, apetitul public se indreapta din nou spre story, spre fictiune, in dauna informatiei atasate realului. Semn rau. Fie si cu rezerve clar exprimate, pana si un ziar serios trebuie sa tina seama de aceasta transformare a gustului public. Autoritatile erau cele care ar fi trebuit sa puna capat rapid circului. Or, nici politia, nici serviciile de informatii n-au fost in stare ore intregi sa ofere presei daca nu o confirmare, macar o negare cu privire la o intrebare simpla: a avut loc in Delta un accident in care sa fi fost implicat SOV, personaj cunoscut ca un cal breaz? Si astfel, echipe complexe de medici l-au asteptat pe marele accidentat in vreme ce politistii rascoleau spitalele dupa el... Iar dl. Vantu poate radea uitandu-se la televizor... Nu cred ca avem de-a face cu o inscenare politico-mediatica, ci cu o aiureala. Nimeni nu castiga nimic din aceasta vanzoleala, nici macar Vantu aparand la Stiri. Nu ne alegem decat cu ceva de gandit: dar daca maine Romania ar fi supusa unei injectii informationale otravite, de mari proportii, afectand interesele fundamentale ale tarii, ce sanse de a nu aluneca in haos avem cu totii, autoritati, presa, populatie?