"Nu am fugit ca ceilalţi, am rămas să ajut"

Are 26 de ani şi gestul său de a-şi ajuta semenii prinşi sub fiarele contorsionate după tamponarea a două garnituri de metrou la Roma a adus-o în prim-plan în Peninsulă. Îşi programează

Are 26 de ani şi gestul său de a-şi ajuta semenii prinşi sub fiarele contorsionate după tamponarea a două garnituri de metrou la Roma a adus-o în prim-plan în Peninsulă. Îşi programează interviurile la sfârşit de săptămână, în singurele zile libere în care nu merge la serviciu. Ramona Ianos a acceptat să acorde un interviu pentru Adevărul şi să povestească cum s-a transformat dintr-un român ilegal într-una dintre cele mai cunoscute imagini în Italia.
- Ramona, ce îţi aminteşti din dimineaţa de dinaintea accidentului de la metroul din Roma?
- Nu îmi aduc aminte mai nimic! ştiu doar că am avut senzaţia că ceva nu merge bine.
- Cum ai ajuns într-unul dintre trenurile implicate în incident?
- Trebuia să merg la lucru. Am luat metroul, ca de obicei, pentru că e unicul mijloc de transport mai rapid.
- Ce ai gândit, simţit în momentul impactului?
- Am simţit o lovitură puternică şi am gândit că o să mor acolo Eram singură
- Cum au reacţionat oamenii imediat după incident?
- Toţi erau disperaţi şi încercau să iasă.
- Cum ai reacţionat tu imediat după incident?
- Am încercat să ies şi eu, dar nu am fugit ca ceilalţi, am rămas să ajut cât a fost posibil.
- Consideri că autorităţile italiene au reacţionat îndeajuns de rapid pentru acordarea ajutorului răniţilor?
- Da, au fost foarte pregătiţi din acest punct de vedere şi au venit în câteva minute.
- Cum ai aflat că eşti unul dintre "îngeri"?
- Mama unei prietene a citit ziarul şi mi-a trimis un mesaj.
- Ce ai gândit în momentul în care ai decis să declari, practic, că eşti în ilegalitate în Italia?
- Am declarat pentru ziarişti că sunt ilegală, iar cu Primăria de la Roma au luat legătura prietenii mei, eram prea şocată de cele întâmplate să mă mai gândesc la ceva.
- ţi-a schimbat viaţa acest incident?
- Da, foarte mult. Am învăţat să preţuiesc mai mult viaţa... am obţinut un permis de şedere şi am înţeles că am foarte mulţi prieteni
- Ai decis să te căsătoreşti cu un poliţist italian. Ce dezvăluiri ne poţi face?
- Pe Andrea l-am întâlnit în ziua accidentului şi am avut senzaţia că-l cunosc de o viaţă! A fost dragoste la prima vedere, şi trăiesc o poveste frumoasă!
- Când ai venit în Italia?
- Prima dată am venit aici acum doi ani, aici erau părinţii mei.
- Cum îţi aminteşti de România?
- De România îmi amintesc foarte rar, pentru că în Italia e toată viaţa mea! De România îmi amintesc doar rudele mele, care îmi lipsesc mult.
- Autorităţile italiene ţi-au dat speranţe că ai putea obţine o viză de muncă în Italia?
- Da. Au fost foarte drăguţe şi m-au ajutat mult şi ţin să le mulţumesc pe această cale! Din păcate, din partea autorităţilor române nu am avut parte de acelaşi tratament.