"Nici comuniştii nu au pus condiţii ca europenii"

Pentru ciobanii de pe valea superioară a Mureşului, intrarea României în Europa înseamnă moarte. Iar Pavel Vlaicu, din satul Pietriş, comuna Deda, spune că, dacă România aderă, n-o să-şi

Pentru ciobanii de pe valea superioară a Mureşului, intrarea României în Europa înseamnă moarte. Iar Pavel Vlaicu, din satul Pietriş, comuna Deda, spune că, dacă România aderă, n-o să-şi mai poată ţine oile fiindcă, la cerinţele Europei, ciobanii nu pot face faţă şi nici nu le explică cineva ce să facă. În sat, la revoluţie, au fost 6.000 de oi, şi acum nu-s decât 400, pentru că oamenii renunţă la ele. şi el spune că, la toamnă, din cele 160 de oi pe care le are, 100 le dă la abator.
Badea Pavel a venit la Festivalul Văii Mureşului cu o parte din turmă, într-un stand special, fiind invitat să prepare şi să ofere urdă, caş, jântiţă, tocăniţă de miel. Zice că ideea festivalului e foarte bună, că mai iese lumea la distracţie, îşi scoate din cap grijile şi necazurile. "Nouă ne foloseşte ca să fim mai bine cunoscuţi. Da' degeaba ne cunosc alţii, că azi ne văd şi mâine ne uită. Vedeţi, oile ne sunt sănătoase, da' pentru asta trebuie muncă. Îs tot mai puţini oameni care să ştie ce e animalul, ce e agricultura, ce e munca de jos. şi ăia săraci fug de muncă, nu găsesc om să meargă la cosit sau la oi, toţi vor zile libere sâmbăta şi duminica, dar animalul nu ştie ce-i aia!", spune omul. Resemnat, afirmă că Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, l-a vizitat la stână, dar degeaba, că nu ştie cât îl poate ajuta. "Nu pot intra cu oile mele în Europa, că mi se pun condiţii prea grele. Dacă aşa mere treaba, eu la toamnă le dau la abator, cu 20.000 kilogramul. Am lână, 300 de kile, care nu-i trebuie la nimeni, nu o pot vinde nici cu 20.000 lei kilogramul", se plânge Pavel Vlaicu. Zice că din 1949 tot la oi a fost, şi i-a plăcut. A intrat în CAP, dar comuniştii nu au pus condiţii ca europenii. "Noi, ăştia, care ne ocupăm de animale, pierim cu toţii. şi ce ne facem? Nu am nici eu nimic la ţară şi nici dumneata la oraş nu mai ai, că nu primeşti de la mine. Eu sunt pensionar şi cumva m-oi descurca din ce am strâns, până mor. Dacă aş fi mai tânăr, m-aş duce şi eu în Spania, la muncă", oftează badea Pavel.