Monstrii tranzitiei europene

Jacques Chirac a fost reales presedinte al Frantei de 82 la suta dintre cei peste 31 milioane de francezi care s-au prezentat la vot. Contracandidatul sau, extremistul de dreapta Jean-Marie Le Pen, a

Jacques Chirac a fost reales presedinte al Frantei de 82 la suta dintre cei peste 31 milioane de francezi care s-au prezentat la vot. Contracandidatul sau, extremistul de dreapta Jean-Marie Le Pen, a fost votat de circa 6 milioane de persoane. Alte 10 milioane de francezi cu drept de vot nu s-au prezentat la urne. Printr-o mobilizare exemplara a dreptei si a stangii in al doilea tur al prezidentialelor din Franta, pericolul extremismului a fost deocamdata indepartat. Milioane si milioane de francezi au facut insa cunoscut ca nu au votat in favoarea lui Chirac - un politician amestecat in scandaluri de coruptie, apartinand mai degraba trecutului, si nu viitorului -, ci impotriva lui Le Pen. Ca si romanii in 2000, si francezii au ales raul cel mai mic. Cele 82 de procente obtinute de Chirac nu ar trebui sa linisteasca insa pe nimeni. Cand intr-o democratie un candidat obtine un asemenea scor, indiferent de motiv, este un semn clar ca democratia aceea este bolnava. In Romania, victoria cu un procent asemanator a lui Ion Iliescu a fost pusa pe seama democratiei inca tinere din tara noastra. Franta se afla insa in alta etapa istorica. Multi dintre cei 6 milioane de francezi ce l-au votat duminica pe Le Pen au avut probabil in vedere problemele imediate cu care se confrunta: delincventa in crestere, numarul mare de imigranti arabi din Franta - peste 4 milioane de persoane -, existenta unui numar important de imigranti din tarile est-europene, inclusiv Romania, ce creeaza o presiune puternica pe piata muncii din Hexagon. Le Pen, xenofobul care tuna si fulgera impotriva arabilor din Franta, atrage si simpatiile antisemitilor. Declaratia sa ca "Holocaustul a fost un detaliu al istoriei" este semnificativa in acest sens. Iar Franta a fost tara cu cel mai mare numar de manifestatii antisemite din Europa urmare a situatiei din Orientul Apropiat. Poate ca la mijloc a mai fost si promisiunea lui Le Pen de a micsora impozitele si taxele succesorale. Daca ar fi fost numai aceste probleme, atunci milioanele de francezi care au votat pentru Le Pen ar fi putut fi, daca nu aprobati, macar intelesi. Dar, in afara de rezolvarea sau tratarea problemelor de mai sus, Le Pen promitea scoaterea Frantei din Uniunea Europeana, renuntarea la euro si revenirea la franc. Votand Le Pen, milioane de francezi au ridicat un mare semn de intrebare asupra constructiei europene, asupra Europei unite, gandita dupa prabusirea comunismului de Francois Mitterrand si Helmut Kohl. Maladia care a atins societatea franceza exista deja de mult in Europa, producand crize in Austria, Italia, Danemarca si chiar in Olanda si Marea Britanie. Extraordinarul proces de tranzitie pe care il parcurge Europa Occidentala pare sa fie un teren prielnic dezvoltarii extremismului. Intr-o perioada istorica scurta au avut loc modificari de neimaginat: de la statele independente si suverane, de acum 10 ani, se merge in ritm alert catre un stat european federal, cu buget comun, fara frontiere pentru oameni, marfuri si capitaluri, cu o moneda unica, cu aparare, politica externa, politici industriale si agricole comune. La o alta scara, in Europa, acum 1000 de ani, a mai avut loc un proces asemanator. Atunci, cnezate, comitate, landuri si provincii au inceput un proces de unificare fortata, care a dus in cateva secole la formarea de regate si imperii. Procesul a costat omenirea razboaie si sange. In lumea de astazi, Europa se unifica mult mai rapid, mult mai profund si fara varsare de sange. Dar locul razboaielor de atunci pare sa fie luat de miscarile extremiste. Una din modalitatile prin care procesul ar putea fi tinut sub control ar fi furnizarea informatiilor adecvate despre UE si intr-o forma pe intelesul publicului larg. Cu plusuri si minusuri. De exemplu, agricultorii francezi au votat pentru Le Pen cu gandul clar de a scoate Franta din UE, pentru a nu pierde astfel subventiile de la stat. Nimeni nu le-a explicat ca in acest caz camembert-ul si cognacul nu ar mai avea o piata de 400 milioane de persoane, ci numai de 64, fiindca taxele vamale cu Franta in afara UE ar fi ucigatoare. De multe ori si in Franta, ca si in Romania, politicieni incompetenti paseaza raspunderea unor masuri nepopulare, chiar daca necesare, motivandu-le cu eternul "Asa ne-a cerut Bruxelles-ul". In Romania, lentoarea si ambiguitatile procesului de tranzitie au provocat situatia electorala din 2000. In Europa, tot un proces de tranzitie provoaca aceste socuri. Le Pen, partidul sau si altii ca ei din Europa sunt monstrii tranzitiei europene. Ei sunt suparatori, dar nu sunt deocamdata cu adevarat periculosi. Cata vreme lupta se duce la urne, cata vreme se infrunta oameni si doctrine, in ziare, la tv sau in mitinguri pasnice, situatia nu e critica. In Franta, in Romania, in Olanda sau in Danemarca, bunul-simt va invinge exaltarea. Problema este insa ca, daca elita politica de pe continent va continua sa construiasca o noua Europa ignorandu-i pe europeni, tumoarea extremista se va maligniza. Duminica, in Franta un lider extremist a fost infrant. Solidarizarea societatii a indepartat pericolul. Acum a mers. Data viitoare s-ar putea sa nu mai tina. Urmatorii monstri care pot sa apara ar putea folosi alte mijloace. Ei nu isi vor mai manifesta dezacordul fata de integrare, unificare si globalizare numai la urne, ci o vor face, asa cum am vazut tot mai des pe alte continente, prin violenta extrema si terorism.