Mitropolia Ardealului - lecţiile unei despărţiri

Recenta despărţire a Mitropoliei Ardealului constituie un duş rece şi o temă de reflecţie pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română (BOR). A cădea în capcana interpretărilor ieftin

Recenta despărţire a Mitropoliei Ardealului constituie un duş rece şi o temă de reflecţie pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română (BOR). A cădea în capcana interpretărilor ieftin naţionaliste ori facil reducţioniste - de tipul conservatori versus ecumenişti - este o capcană. O analiză rece a ceea ce rămâne din întreaga poveste este inevitabilă.
Ierarhii vor medita, sperăm, asupra câtorva consecinţe grave. În războiul lumesc pe care îl au de dus (fatalmente!) şi prin intermediul mass-mediei, s-a observat de departe că Sf. Sinod al BOR a fost efectiv depăşit. Înţelegem şi aderăm la vocaţia înalt metafizică a ortodoxiei, de aceea găsim inacceptabil ca aceasta să piardă datorită văditei inadecvări la lumea în care trăim astăzi. Nu mai amintim aici învăluirile cu privire la cazul Tanacu ori caraghioslâcul prin care s-a încercat - şi reuşit, dar numai deocamdată - dosirea sub preş a dosarelor de Securitate ale prea sfinţiţilor... Cândva, acestea vor fi cunoscute şi nu vor fi uşor de digerat! Ne referim strict la jocul deosebit de periculos petrecut cu ocazia despărţirii mitropoliei şaguniene.
De ce era nevoie să se războiască, penibil, timp de două luni, cele două echipe ale lui IPS Laurenţiu Streza, respectiv IPS Bartolomeu Anania? Dacă oamenii nu ieşeau în stradă la Sibiu, Patriarhia nu se trezea nici azi din moţăială... Nu era mai simplu ca acel comunicat al Patriarhiei, în care lucrurile s-au tranşat definitiv, să fi venit încă de acum două luni, pentru a nu mai lăsa loc jenantelor speculaţii şi împroşcări cu lături? Intuiţia faptului că războiul mediatic este parte a războiului nevăzut lipseşte, iată, la nivelul ierarhilor... Pentru aceasta sunt de lăudat cei care doresc o ieşire din clara defazare a ortodoxiei. Acuzele prosteşti că ar vrea cineva să ne transbordeze cu arme şi bagaje în ograda catolicilor nu sunt decât (auto)amăgiri ale aceloraşi inadecvaţi. Consecinţa imediată la cele de mai sus este aceea că BOR trebuie să-şi construiască rapid o bună şi profesionistă interfaţă cu cele lumeşti, în primul rând printr-o decisă implicare în acţiunile sociale. şi, la nivelul relaţiei cu media, asta înseamnă reacţii ferme şi cinstite (iar nu politicianiste!) atunci când situaţia o cere. Harul poate fi altoit pe ceea ce astăzi studiază orice specialist în comunicare. Ortodocşii vor fi percepuţi şi în funcţie de cum vor şti să comunice cu lumea.
Apoi, povestea cu Mitropolia Ardealului constituie, în mic, un necruţător revelator şi pentru ceea ce se va petrece la o viitoare alegere de Patriarh. Întrebarea care se pune cu toată gravitatea este dacă o alegere de Patriarh nu va avea drept consecinţă o ruptură identică. Cazurile petrecute în Ucraina şi Bulgaria sunt suficient de alarmante. Sperăm că personalităţile BOR, conştiente de faptul că în funcţie de cum vor semăna astăzi vor culege mâine, sunt deja în creştineasca stare de trezvie. În funcţie de cum vor avea înţelepciunea să coopereze - nu zicem vorbă mare, să fie în comuniune -, vor surmonta capcanele viitoare, inclusiv aceea a unei schisme.
Paradoxal, comunismul a ţinut creştinismul ortodox românesc departe de impactul cu modernitatea. În funcţie de cât de repede se va conştientiza acest fapt şi se va acţiona în consecinţă, BOR va supravieţui unitară. Odată intraţi în UE, statisticile şi mişcările de populaţie vor suferi dramatic astfel încât nu rămâne decât o singură şansă pentru ierarhii noştri: să se trezească rapid la realitate.