Lorzii tomberoanelor

Trei barbati si o femeie traiesc de cateva luni, intr-un adapost subteran pe care l-au sapat in crangul bucurestean din apropierea Clubului Diplomatilor si a Lacului Herastrau, botezandu-l "Buncarul

Trei barbati si o femeie traiesc de cateva luni, intr-un adapost subteran pe care l-au sapat in crangul bucurestean din apropierea Clubului Diplomatilor si a Lacului Herastrau, botezandu-l "Buncarul lui bin Laden". Decebal Cramaroc, George Vladulescu, Mircea Scripniuc si sotia lui sunt adulti in putere, bine pregatiti profesional si chiar cu deosebite aptitudini extraprofesionale, care, in conditii normale, i-ar fi ajutat sa-si afle un alt rost in viata. Si chiar daca, prin forta imprejurarilor, au ajuns in strada, dovedesc o uluitoare capacitate de adaptare. Invingandu-si sila, cei trei barbati au descoperit ca cercetatul tomberoanelor poate fi o ocupatie rodnica, care asigura mai mult decat supravietuirea. Daca tot s-au apucat de treaba asta, o fac aplicat, zonand Capitala in functie de bogatia "zacamintelor" destinate gropilor de gunoi. Nimic din miasmele deseurilor nu razbate in "buncar" si in apropierea sa, pentru ca locuinta ad-hoc a celor patru este de departe mai curata si mai bine intretinuta decat multe gospodarii stabile. Sfera de cristal a Diavolului Decebal Cramaroc este "liderul spiritual" al grupului. Citeste tot ce apuca ("e o manie din copilarie") si mai ales scrie - nu orice si nu oricum, ci un roman SF in engleza: Our struggle (Lupta noastra). Subiectul acestuia il rezuma scurt: "o civilizatie extraterestra fura energia Pamantului". E la al treilea si ultimul volum, scris in paginile unei agende de birou si intitulat The Evil Crystal Ball (Sfera de cristal a Diavolului). Si-a propus ca eroii acestuia sa fie, printre altii, el, George si Marcel. Pe langa aptitudinile literare si lingvistice (in afara de engleza, pe care o cunoaste la un nivel avansat, o rupe si in chineza), Decebal "le are cu karatele", il lauda tovarasii sai. Practica acest sport de ani de zile, iar acum se pregateste pentru examenul de centura neagra, antrenandu-si si camarazii. Omul a trecut la boschetarie dupa decesul mamei sale. Anterior se separase de sotie si copii, din cauza esecurilor profesionale ce au urmat concedierii -pare-se abuzive - de la fabrica de avioane, unde a lucrat ca lacatus mecanic. "Buncar de talibani" Decebal s-a alaturat anul trecut, in noiembrie, grupului format deja de ceilalti trei. Ideea adapostului subteran le-a venit pe la inceputul lui februarie, citind in ziare despre buncarele talibanilor. S-au apucat de treaba numai dupa o atenta documentare, incluzand studiul unui tratat de pedologie (stiinta pamantului). Acum, cartea se deschide aproape automat la pagina cu schema stratificarii solului in zonele impadurite din Campia Baraganului. Au lucrat timp de o luna de zile, cate 3 ore pe noapte, sapand o groapa adanca de doi metri jumate' si de marimea unui dormitor dintr-un apartament confort 3. Spatiul este suficient pentru cele 3 paturi (dintre care doua suprapuse) productie proprie si pentru o camaruta cat un dulap de bucatarie. Plafonul este sustinut cu crengi groase de copaci si izolat, ca si peretii, cu tabla si folii de plastic in strat dublu. "I-am facut proba la infiltratii, aruncand de jur-imprejurul intrarii cateva galeti cu apa", precizeaza, cu vizibila satisfactie, Decebal. Peste intrarea ca o gura de canal, capacul rabatabil se pliaza perfect. Cand capacul este lasat, nimic nu tradeaza existenta "buncarului", astfel ca un neavizat ar putea trece pe poteca alaturata fara sa observe nimic. "M-am nascut in tomberon/ Si-am ajuns mare patron!" In timp ce discutam cu Decebal, din "adancuri" si-a facut aparitia vociferand o namila de om, cu o privire ce ne-a inghetat sangele in vine. Ne-am strunit instinctul de a o lua la sanatoasa, fiindca malacul a reactionat instantaneu la apelurile calmante ale tovarasilor sai. A venit spre noi cu mana intinsa: "Sunt Mircea Scripniuc, m-am nascut in tomberon si-am ajuns mare patron! Asta-i buncaru' lu' Bin Laden si io-s patronu' lui!". Patronu' are 32 de ani. Acum 5 ani si-a vandut caii si acareturile pe care le-a avut in Botosani, si-a luat nevasta si au taiat-o spre Bucuresti. De atunci, stau pe unde se nimereste, prin padure. Sotia lui Scripniuc (al carei nume el refuza sa ni-l spuna, ca s-o protejeze de reprosurile parintesti) s-a angajat la tipografie, dar patronu' e patron - n-a avut nici o slujba stabila, muncind cand si cand, la negru, pe bani putini, ca ingrijitor de animale: "Ma pricep la orice - cai, vaci, oi..." Celalalt membru al grupului, George, a fost frezor la Vulcan, iar din 1997 s-a reprofilat pe constructii. Anul trecut, in iulie, a demisionat din postul de pavator, fiind nemultumit ca salariul de 2,1 milioane nu-i crescuse dupa cele 7 luni de la angajare: "Din cauza asta, sotia m-a alungat de acasa". Nu regreta nimic: "I-am scris ca nu ma mai intorc. Oricum, cu banii aia nu faceam nimic. In tomberoane gasesc tot ce-mi trebuie si traiesc sanatos, in mijlocul naturii". Pana acum o luna, a purtat o barba lunga, "de taliban": "Aratam ca bin Laden". Botezul "buncarului" era asigurat. "Veniti incoace, sa vedeti o vila!" In gospodaria improvizata a celor patru, doua cuvinte sunt la mare pret: ordine si curatenie. In buncar nu se simte nici un iz respingator, mirosul fiind mai degraba placut, de pamant reavan. Obiectele de toaleta (perii si pasta de dinti, savoniera, pamatuf pentru barbierit etc.) sunt pastrate separat de alimente. Igiena corporala se face cu regularitate, sursele de apa (Clubul Diplomatilor, Lacul Herastrau, lacul Baneasa) fiind apropiate. Locatarii adapostului subteran sunt hotarati sa-l extinda cel putin cu o baie: "O s-o imbracam in gresie si faianta, ca se gaseste aruncata din belsug". Sunt optimisti si in privinta gasirii solutiilor tehnice pentru alimentarea cu apa si canalizare: "Pana acum, am reusit in tot ce ne-am propus" se sfatosesc ei. Locul de foc a fost imprejmuit cu nisip, pentru evitarea incendiilor. Pana la preconizata extindere a "buncarului", voluminoasa biblioteca a lui Decebal e surghiunita in exterior, dar protejata de intemperii intr-un loc special amenajat. Alte obiecte -sahul si tablele, paletele de badminton, cartile de joc, radioul etc.- isi au locurile lor bine determinate. Toate astea, zic ei, au cantarit mult cand Politia a dat de ei, acum doua saptamani, in decursul unei operatiuni de evacuare a satrei de tigani argeseni ce se aciuisera in imediata vecinatate. ""Veniti incoace, sa vedeti o vila!" - asa le-a strigat colegilor politistul care ne-a descoperit", relateaza Decebal. "Pe tigani i-au evacuat imediat, ca erau multi, galagiosi, faceau mizerie, deranjau trecatorii si se pare ca si furau. Pe noi ne-au verificat intai prin statie, sa vada daca nu suntem dati careva in urmarire. A doua zi ne-au luat la sectie, la amprentat si la fotografiat. Totul a durat 30-40 de minute, dupa care ne-au dat drumul". "Daca ne vedem de treaba, ce sa aiba cu noi?", completeaza Mircea. "Nu furam, nu dam in cap, nu violam... Astia doi, cand li se face de femei, se duc la Gara. Ca prostituatele primesc si plata in natura: scurtu' - doua sarmale", continua moldoveanul, starnind hohotele de ras ale tovarasilor sai. "Singurii cu care mai avem probleme sunt gardienii publici. S-au obisnuit sa ia de la tigani cate-un vin, o tuica, sa-i lase in pace. Dupa ce astia au fost evacuati, au venit la noi. Mai intai ne-au luat la rost - ca ce-i aicea, metrou? Dupa aia, ne-au intrebat daca nu le platim chiria pe boscheti. Nu le dam nimic. Sau daca insista, le dau eu lichid de frana, pe post de tuica". Topul tomberoanelor De trei ori pe saptamana, in timpul zilei, Decebal, Mircea si Gigi ies la cautat prin tomberoanele Capitalei. Au devenit experti, avand chiar un top al celor mai valoroase deseuri. "Cel mai bine e in Titan. Mai sunt si alte cartiere, 1 Mai, Tineretului, dar acolo e mina de aur. De Pasti am mancat de trei ori carne de miel - am gasit-o aruncata, desi era proaspata. Acum trei zile am avut fasole cu costita afumata. Azi gatim pizza... Si nu e vorba numai de mancare si bauturi. Gasim de toate: foarte multe carti valoroase, pe care, daca ar fi sa le cumperi, te-ar costa o avere; lanterne, ceasuri, radiouri, casetofoane portabile, bani..., am gasit chiar si-un cip bun de computer". De lucrat nu lucreaza deocamdata nici unul. Cand si cand, cate unul se angajeaza zilier. La autoritati insa, n-au apelat: "Ce sa ne batem capul degeaba? Inainte, se dadeau repartitii inaintea angajarii. Acum, cica sa-ti gasesti tu mai intai pe cineva dispus sa te angajeze si dupa aia iti dau si ei repartitia..." Una peste alta, locatarii buncarului sustin ca au tot ce le trebuie pentru subzistenta. Pe de alta parte, chiar daca par sa se complaca in traiul lor cu accente idilice, Decebal conchide: "E ceva temporar, pana ne facem un rost adevarat".