„Lecția Colectiv” pe care n-am învățat-o. Avem mai multe paturi, dar România tot nu poate trata marii arși la standarde internaționale
0Tragedia din clubul Colectiv, petrecută cu 10 ani în urmă, a arătat fața hâdă a unui sistem de sănătate care nu s-a putut îngriji de tinerii mutilați de flăcări. De atunci s-au schimbat legi, s-au făcut promisiuni și proiecte, pentru ca și după 10 ani România să se uite cu speranță tot la străini pentru tratarea marilor arși.
Un club din sectorul 4 al Capitalei, amenajat într-o fostă hală a fabricii Pionierul, a devenit, în seara zilei de vineri, 30 octombrie 2015, mormânt pentru 27 de tineri veniți la concertul trupei Goodbye to Gravity. Un local supraaglomerat, un foc de artificii care a aprins totul în jur și o singură ieșire sunt câteva din elementele care au scris tragedia. Au murit pe loc, în drum spre spital sau în orele imediat următoare, 27 de persoane, iar alte 37 de victime au decedat în zilele și lunile următoare din cauza rănilor suferite și a îngrijirii deficitare. La acel moment, România era pregătită, pe hârtie, cu 11 paturi pentru tratarea marilor arși, niciunul dintre acestea însă utilat complet conform standardelor (cu ventilație sterilă, presiune negativă, sală de debridare, echipă multidisciplinară permanentă etc.). 39 de pacienți au fost transferați la spitale din afara țării (Belgia, Olanda, Marea Britanie, Austria, Germania, Franța, Norvegia) între 1 și 12 noiembrie 2015, iar 31 dintre ei au supraviețuit.
La 10 ani distanță și multe promisiuni făcute într-un deceniu, România are 35 de paturi pentru tratarea cazurilor medii, trei spitale pentru arși încă nefinalizate (primul ar putea fi deschis până la sfârșitul anului) și un protocol de transfer al pacienților mari arși către centre din străinătate.
Schimbări lente
Clubul Colectiv, s-a aflat la scurt timp după tragedie, funcționa fără autorizație la incendiu. În toată țara, peste jumătate dintre localurile de același tip își primeau clienții la fel, fără să-i poată cineva asigura că în cazul producerii unui incendiu vor scăpa de acolo vii.
Furia a fost atât de mare încât premierul Victor Ponta a demisionat la presiunea străzii, Dacian Cioloș preluând mandatul cu promisiunea unei reforme profunde.
Primele măsuri legislative au venit în 2016, când inspectoratele pentru situații de urgență au primit dreptul de a închide localurile fără autorizație la incendiu.
Ministerul Sănătății - după ce, la scurt timp de la tragedie, ministrul de atunci al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, declara că situația este sub control și că România are resursele necesare pentru a-și trata cetățenii – a elaborat un Plan Național pentru Mari Arși, cu obiectivul construirii a trei centre regionale, la București, Timișoara și Târgu-Mureș. Erau primele reglementări clare și planuri concrete.
În 2017, printr-un ordin al ministrului Sănătății (Ord. 476/2017), s-au stabilit criteriile pentru unitățile de tratament pacienți arși, fără să se asigure și infrastructura adecvată.
Lucrările pentru construirea centrelor de mari arși au început timid de-abia în 2019, cu centrul de la Timișoara, în timp ce la București, la Spitalul „Bagdasar-Arseni”, s-a făcut doar reabilitarea unei secții vechi.
România avea în continuare tot 11 paturi pentru mari arși, conform Ministerului Sănătății, și mai multe proiecte începute.
Pandemia a oprit totul în 2020. Mai mult, iau foc spitale, mor alte zeci de persoane și se repune în discuție „lecția Colectiv”, din care România nu învățase, de fapt, nimic. Aflase în schimb că nici paturi de ATI nu are suficiente.
Proiectele pentru construcția centrelor de mari arși atât de necesare s-au reluat de-abia în 2022, iar inspectoratelor pentru situații de urgență li s-a întărit autoritatea, putând să închidă pe loc cluburile fără autorizație.
Pentru tratarea marilor arși șansa rămânea în continuare transferul în străinătate, chiar dacă, la nivelul anului 2023, sursele oficiale menționau existența a 30 de paturi pentru tratarea arșilor.
La nouă ani de la tragedia din Clubul Colectiv, în 2024, se lansează Planul Național de Acțiune pentru Mari Arși (2024–2028), având ca principal obiectiv 60 de paturi funcționale pentru arși până în 2026. Se rescrie de asemenea organizarea unităților pentru arși, prin Ordinul 2320/2024.
Și în domeniul legislației PSI se schimbă lucruri, fiind aprobat Normativul P118 -1/2025, un nou cadru legal cu cerințe de securitate la incendiu pentru toate construcțiile noi și lucrările de reabilitare din România.
Unde suntem astăzi
La 10 ani de la teribilul eveniment, normele de autorizare sunt mai stricte, ISU are puteri sporite de intervenție, s-au pornit proiecte de infrastructură.
Dar centrele pentru marii arși nu sunt încă funcționale pe deplin. Ba din contră, am aflat nu cu mult timp în urmă că pentru centrul din București, de la Spitalul Floreasca, s-au dat autorizații fără respectarea normelor și că ceea ce consideram a fi o secție de mari arși este cu mult mai puțin de atât. A fost nevoie, din nou, ca pentru un pacient să se ceară șansa la viață în străinătate, dovedindu-se fără tăgadă că spitalul din România nu poate nici astăzi mai mult decât cu zece ani în urmă.
Cazul Laviniei Vlad, pacienta care de curând s-a întors acasă, după luni de spitalizare în Belgia, a scos la iveală neputința sistemului românesc și a obligat la repoziționări.
Actualul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a dispus în luna august controale la spitalul din care Lavinia Vlad a plecat în Belgia (la cerere, pentru că nu i s-a acceptat transferul) cu mai multe infecții nozocomiale, la fel cum se întâmpla cu 10 ani în urmă cu pacienții răniți în incendiul de la Colectiv. În urma controlului s-au constatat nereguli „de natură penală” și s-a decis închiderea centrului. DSP, a dezvăluit ministrul, avizase centrul în care ar fi trebuit să existe anumite elemente obligatorii pentru unitățile de arși deși aceste elemente (de exemplu sistemul de ventilaţie HVAC) lipseau în fapt, dar existau în acte.
Astăzi, conform declarațiilor recente ale ministrului Sănătății, România are 35 de paturi pentru tratarea arșilor, dar șansa pacienților mari arși este transferul în străinătate.
„De la un anumit procent al suprafeței corporale arse sau dacă pacientul prezintă o serie de alte complicații asociate acestui fenomen clinic, medical, eu am decis începând din iunie să transfer toți pacienții în Europa. Pentru că astăzi România nu are niciun centru de arși grav, așa cum ar trebui el să fie”, declara ministrul Alexandru Rogobete, în cadrul Interviurilor Adevărul.
În același context ministrul preciza că spitalul de la Timișoara va fi primul spital de arși grav finalizat. Lucrările se încheie în decembrie, iar unitatea va începe să funcționeze „probabil în prima parte a anului viitor”.
Al doilea spital de arși grav din România va fi finalizat anul viitor în primăvară, la Târgu Mureș, iar primul spital de arși grav pentru copii va fi finalizat la finalul anului 2026 în București, la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, potrivit ministrului Rogobete.
Se încarcă comentariile...
