Infrangere zdrobitoare pentru dreapta franceza in alegerile regionale
* Vot de neincredere pentru guvernul Raffarin * Remanierea cabinetului - inevitabila
Presedintele Jacques Chirac si guvernul sau au primit un zdrobitor vot de neincredere din partea electoratului francez, in alegerile regionale de duminica, 28 martie. Dupa ce dreapta a pierdut in mod umilitor in favoarea stangii in absolut toate regiunile Frantei cu exceptia uneia singure, iar nici unul dintre cei 19 ministri care au candidat in fruntea listelor nu a castigat, Chirac nu mai poate salva situatia decat printr-o remaniere de amploare a guvernului, incepand eventual chiar cu prim-ministrul Jean-Pierre Raffarin. Este prima data in ultimii 16 ani cand stanga franceza (formata din socialisti si aliatii lor comunisti si ecologisti) obtine majoritatea, castigand peste 50 la suta din sufragii in fata republicanilor de dreapta aflati la putere. Alegatorii au fost chemati la urne pentru a alege consiliile regionale, care decid asupra problemelor locale, de la construirea de scoli pana la imbunatatirea transportului in comun, insa alegerile sunt considerate in acelasi timp un referendum asupra unui guvern din ce in ce mai nepopular. "Votul ghilotina" a spulberat inclusiv bastioanele traditionale ale dreptei, cum ar fi regiunea Poitou-Charentes, condusa de actualul premier timp de 14 ani sau Auvergne, unde fostul presedinte francez Valery Giscard d'Estaing a fost infrant dupa 16 ani de guvernare. Acest "seism" electoral este mai puternic chiar decat cel suferit de stanga in 1992, cand aceasta nu a putut pastra decat doua provincii. Electoratul a sanctionat astfel guvernul Raffarin pentru cresterea ratei somajului, reforma dura a sistemului national de pensii si reducerea anuntata a bugetului asigurarilor de sanatate, care s-au dovedit foarte costisitoare. Rezultatul dezastruos pentru dreapta al alegerilor a fost precedat de numeroase miscari de protest fata de aceste masuri economice menite sa salveze sistemul de asigurari sociale si sa reduca deficitul bugetar, in concordanta cu normele UE. Mai intai profesorii, apoi personalul sanitar, oamenii de stiinta si in final pompierii au iesit in strada sa demonstreze impotriva politicii guvernului. Intr-o incercare de a diminua importanta infrangerii suferite, reprezentantii dreptei au incercat sa justifice pierderea de credibilitate printr-o problema care tine de "metodele" folosite in aplicarea reformelor, nu prin esenta acestora. Chiar si acum, dupa ce si-a recunoscut infrangerea, premierul Raffarin a subliniat insa ca "reformele trebuie sa continue, pur si simplu pentru ca ele sunt necesare..., dar politicile trebuie sa fie mai eficiente si mai echitabile, insa este limpede ca trebuie facute unele schimbari". Populatia pare a fi foarte impartita in aceasta privinta, un sondaj recent aratand ca 45 la suta dintre francezi doresc ca guvernul sa continue reformele anuntate, in timp ce 42 la suta vor sa se renunte la ele. In schimb, 59 la suta dintre opinenti ar dori schimbarea lui Jean-Pierre Raffarin din functie, iar 40 la suta l-ar dori inlocuit cu Nicolas Sarkozy. Acesta din urma, care ocupa in prezent postul de ministru de Interne, este cea mai probabila optiune a lui Chirac, in cazul in care presedintele, el insusi sanctionat indirect de electorat prin votul de duminica, va decide sa recurga la o remaniere dramatica a cabinetului pentru a da astfel de inteles ca reactioneaza la mesajul pe care i l-au transmis alegatorii. Cu toate acestea, relatiile lui Sarkozy cu Chirac nu sunt dintre cele mai bune, iar ambitiile prezidentiale ale ministrului de Interne ar putea fi un alt element in defavoarea lui. Analistii economici se tem insa ca, in fata unui vot de neincredere de o asemenea amploare, dreapta aflata la putere ar putea alege sa incetineasca mersul reformelor sau chiar sa renunte la unele dintre acestea, pentru a incerca sa recupereze teren in vederea alegerilor generale de peste doi ani. Ministrul pentru Probleme Sociale, Francois Fillon, a recunoscut el insusi ca nu se pot aplica reforme atat de ample fara o sustinere populara.























































