Închisori secrete CIA în România

Dick Marty, raportorul Consiliului Europei pentru drepturile omului, urmează să prezinte astăzi, în faţa Adunării Parlamentare de la Strasbourg, concluziile investigaţiilor sale cu privire la

Dick Marty, raportorul Consiliului Europei pentru drepturile omului, urmează să prezinte astăzi, în faţa Adunării Parlamentare de la Strasbourg, concluziile investigaţiilor sale cu privire la închisorile secrete ale CIA. Raportul afirmă cu certitudine că în România şi Polonia au existat astfel de centre de detenţie ale agenţiei americane de informaţii.

Presa engleza comenteaza si faptul ca dezvaluirile vor fi spectaculoase.

"Putem confirma acum că au existat închisori secrete ale CIA în Polonia şi în România", a declarat politicianul elveţian pentru postul britanic de televiziune Channel 4. El a adăugat că suspiciunile legate de acest caz, enunţate în raportul de anul trecut, s-au confirmat.

Raportul sugerează că şi Ion Iliescu, şi Traian Băsescu ştiau de existenţa acestor închisori. International Herald Tribune citează membri ai echipei de investigaţii ai lui Marty care afirmă că existenţa închisorilor CIA a fost confirmată de agenţi de încredere ai serviciilor de informaţii din cele două ţări. Agenţi care, continuă publicaţia citată, raportau direct foştilor preşedinţi ai Poloniei şi României, Alexander Kwasniewski, respectiv Ion Iliescu, precum şi actualului preşedinte Traian Băsescu. Alte 14 state europene, printre care Germania şi Franţa, ştiau de existenţa transporturilor aeriene secrete şi de închisorile CIA, însă au păstrat tăcerea asupra acestui fapt.

UPDATE:

Potrivit noului raport al lui Dick Marty, autorităţile române ar fi împiedicat ancheta în privinţa închisorilor secrete ale CIA pe teritoriul României. Conform documentului, oficialii de la Bucureşti au invocat secretul de stat şi conceptul de securitate naţională, pentru a nu coopera cu anchetatorii.

"Secretul de stat şi conceptul de securitate naţională sunt invocate de numeroase ţări, cum sunt Statele Unite, Polonia, România, Italia, Germania şi Federaţia Rusă, pentru obstrucţionarea anchetelor parlamentare sau judiciare care au ca scop stabilirea responsabilităţii guvernelor, în legătură cu gravele acuzaţii care privesc violarea drepturilor omului şi care sunt menite să reabiliteze presupusele victime şi să le ofere compensaţii", se spune în raport.

Documentul precizează că "delegaţia parlamentară a României a arătat o hotărâre fermă de a coopera cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, dar s-a lovit de reticenţa autorităţilor române când a venit vorba de a face lumină în privinţa activităţilor îndoielnice ale CIA de pe teritoriul României".

Autorii raportului au precizat că nu au avut resursele necesare pentru o investigaţie de o asemenea amploare şi importanţă şi că anchetatorii s-au bazat în totalitate pe "folosirea materialelor existente - de exemplu au fost analizate câteva mii de înregistrări de zbor - şi utilizarea unei reţele de surse din numeroase ţări".

UPDATE 2:

Raportul lui Dick Marty a fost adoptat azi în Comisia juridică şi pentru drepturile omului a Consiliului Europei. În document apar numele fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, al preşedintelui Traian Băsescu, al lui Ioan Talpeş, al fostului consilier prezidenţial pe probleme de securitate Segiu Medar şi al lui Ioan Mircea Paşcu, fostul ministru al Apărării. Toate aceste persoane au ştiut despre închisorile secrete de pe teritoriul României şi sunt responsabile de rolul României în operaţiunuile CIA de pe teritoriul acestei ţări.

Redăm integral subcapitolul din Raport intitulat "Autorităţile politice responsabile din România":

"În timpul celor câteva luni de anchetă, echipa noastră a avut discuţii cu numeroase surse române, inclusiv agenţi de informaţii activi din serviciile civile şi ale armatei, reprezentanţi ai statului şi ai autorităţilor municipale şi oficiali cu rang înalt care au avut informaţii de primă mână despre operaţiunile CIA de pe teritoriul României. Bazându-se pe aceste discuţii, ancheta mea a conchis că următorii deţinători ai unor funcţii au ştiut, au autorizat şi sunt responsabili pentru rolul României în operaţiunea CIA de a deţine pe teritoriul României facilităţi secrete de detenţie, din 2003 până în 2005: fostul preşedinte al României (până la 20 decembrie 2004), Ion ILIESCU, actualul preşedinte al României (din 20 decembrie 2004), Traian BASESCU, consilierul prezidenţial pentru securitate naţională (până la 20 decembrie 2004), Ioan TALPEŞ, ministrul apărării naţionale (cel care a supervizat activitatea ministerială până la 20 decembrie 2004), Ioan Mircea PAŞCU, şi şeful Direcţiei pentru Informaţii a Armatei, Sergiu Tudor MEDAR.

Colaborând cu CIA în acest cerc foarte restrâns, dar de încredere, conducerea României din domeniul informaţiilor militare şi al securităţii naţionale a scurtcircuitat efectiv mecanismele clasice de responsabilitatea democratică. Deşi ambii responsabili politici, preşedintele Iliescu şi consilierul pentru securitate naţională Talpeş, au luat parte la (şi de cele mai multe ori au prezidat) CSAT - Consiliul Suprem pentru Apărare Naţională - de-a lungul întregii perioade, ei nu au împărtăşit celorlalţi membri ai acestui organism existenţa unui "parteneriat" cu CIA, pentru că "nu era nevoie ca ei să ştie". Acest criteriu a exclus majoritatea membrilor civili ai guvernului de la complicitate. În mod similar, directorii agenţiilor civile de informaţii, SRI şi SIE, nu au fost ţinuţi la curent cu detaliile operaţionale şi în felul acesta li s-a asigurat premisa unor "negări plauzibile".

Ni s-a spus că oamenii de încredere (care ştiau) din domeniul militar, ministrul apărării Paşcu şi general-locotenentul Medar, au ascuns importante activităţi operaţionale de personaje importante din armată şi din structurile puternice cărora le erau subordonate. Potrivit surselor noastre, 'cooperarea cu America în contextul cadrului NATO' a fost folosită ca paravan general în spatele căruia s-au ascuns operaţiunile din cadrul programului CIA.

Rolul lui Sergiu Medar merită aici o atenţie specială. Dintre cele patru structuri de stat menţionate, din care nişte indivizi au ştiut de programul CIA, Medar a fost singurul demnitar care "a trecut" de la preşedinţia lui Ion Iliescu la cea a lui Traian Băsescu. Medar a rămas şeful Unităţii 'J2' pentru încă un an după predarea puterii către preşedintele Traian Băsescu la 20 decembrie 2004; într-adevăr, se pare că el a rămas în această poziţie exact cât a fost nevoie până la "ştergerea" urmelor "locurilor negre" din Europa, care, credem noi, a avut loc în noiembrie sau la începutul lunii decembrie 2005.

Merită de asemenea comentată relaţia apropiată a general-locotentului Medar cu actualul preşedinte Traian Băsescu. Când Băsescu şi-a preluat funcţia, în decembrie 2004, primul său decret prezidenţial pe care l-a emis a fost acela prin care l-a înaintat pe Sergiu Tudor Medar la gradul de general de trei stele. În 2005, Băsescu l-a numit pe Medar consilier pe probleme de securitate naţională, iar în 2006 l-a ales ca prim şef al Direcţiei consolidate pentru Informaţii Naţionale. Relaţiile de încredere, loialitate şi familiaritate sunt vitale pentru păstrarea secretului, aşa cum de altfel stipulează şi politica de securitate a NATO.

Ioan Talpeş, fostul consilier prezidenţial pentru securitate naţională, a fost, de asemenea, o figură care a luat parte la programul CIA încă de la începutul. Potrivit surselor noastre, Talpeş i-a ghidat fiecare decizie a preşedintelui Iliescu în chestiuni legate de armonizarea cu NATO şi relaţii bilaterale cu Statele Unite; s-a sugerat chiar că Talpeş a fost una dintre persoanele care au avut ideea de a pune la dispoziţia agenţiilor americane facilităţi pe teritoriul românesc pentru activităţi în cadrul războiului împotriva terorismului. După decembrie 2004, deşi Talpeş nu a mai acţionat în calitate de consilier prezidenţial pentru securitate naţională, el a devenit rapid preşedinte al comisiei Senatului pentru apărare, ordine publică şi securitate naţională, ceea ce a însemnat că el exercita, cel puţin la nivel teoretic, o "supervizare parlamentară" asupra propriului său succesor în funcţia de consilier.

Câteva dintre sursele noastre româneşti au comentat că s-au simţit mândre că au putut să ajute Statele Unite să deţină terorişti "de mare valoare", nu numai ca un gest provenind dintr-un sentiment proamerican, dar şi pentru că ele credeau că "este în interesul cel mai bun al României".

Cei care au fost implicaţi în program au mai povestit istorii emoţionante despre cum Statele Unite le-au recunoscut contribuţiile individuale de-a lungul anilor: unii oficiali români au fost invitaţi la sediul CIA de la Langley, Virginia, unde au primit premii; cei mai mulţi au reuşit să se întâlnească cu figuri-cheie din administraţia Bush, acasă sau în străinătate; şi cel puţin un grup de delegaţi de rang înalt de la Bucureşti a primit mulţumiri personal din partea preşedintelui Bush în Biroul Oval."