În multe firme programul de lucru este de 9 ore, deși ți se plătesc doar 8. Este legal ca pauza de masă să fie în afara programului?

Milioane de angajați români merg zilnic la muncă și respectă programul impus de companie, chiar dacă acesta le „fură” o oră pe zi, rezervată pauzei de masă. În multe cazuri, cele opt ore de muncă ajung astfel să însemne nouă ore petrecute la serviciu. Iar problema este cu atât mai discutabilă cu cât angajații spun că, în realitate, rareori își permit să folosească întreaga oră pentru masă.

În multe firme programul de lucru este de 9 ore, deși ți se plătesc doar 8 Foto: arhivă

De altfel, timpul efectiv petrecut la masa de prânz s-a redus considerabil. Date recente arată că majoritatea angajaților români petrec cel mult 30 de minute la masa de prânz, iar mulți sar peste aceasta, cel puțin ocazional. Ritmul de lucru și volumul de sarcini sunt printre motivele invocate.

Este o situație întâlnită atât în companii private, cât și în unele instituții sau societăți unde activitatea este organizată în ture ori presupune prezența angajatului la locul de muncă. Problema a reapărut recent într-o dezbatere online pornită de la o întrebare simplă: dacă un angajat are în contract un program de opt ore, este normal să fie obligat să stea nouă ore la serviciu pentru a beneficia de pauza de masă?

„Practic, am pauză de masă 15 minute și lucrez fix 8 ore”

Discuția a scos la iveală experiențe foarte diferite. Un participant a povestit că, în compania sa, pauza de masă este inclusă practic în cele opt ore.

„Vezi că sunt angajatori care au pauza de masă în program, dar este la mica înțelegere ca să fie în limite legale. Practic am pauză de masă 15 minute, 20 când e zi mai lejeră și lucrez fix 8 ore. Totuși asta este ilegal că ar trebui să am minim 30 minute pauză, dar nimănui nu îi convine să stea 30 minute în plus pentru pauză și suntem de acord cu 15-20”, a declarat un internaut.

Un alt participant consideră că problema ar trebui privită din perspectiva eficienței muncii și a modului în care sunt stabilite sarcinile.

„Păi hai să o luăm așa: nu mai bine dă patronache o listă de taskuri ce trebuiesc finalizate azi? Dacă omul termină în 6-7 ore, cinste lui. Dar dacă patronache își mănâncă și rahatul de sub el și îi dă extra dacă vede că a terminat mai repede… păi mai e angajatul prost să termine mai repede? Păi poate să vină să zică «ne trebuie sw-ul până la 3 să-l băgăm la integrare» iar eu zic «stai așa boss că nu-i așa, trag tare să-l termin până la finalul programului»”, a opinat acesta.

În alte cazuri, problema este chiar momentul în care angajatul își poate lua pauza.

„Ia zi managerului ca tu mănânci pe tastatură, și îți iei pauza de la 5 la 6, să vezi cum o dă în anevrism cu spume la gură”, a scris un alt participant.

Acesta susține că pauza poate deveni, în practică, o perioadă în care angajatul este ținut la serviciu fără ca timpul său să fie folosit efectiv pentru odihnă. „Te pun să bagi aia în mijlocul zilei special că poate mai ciupesc un task de la fraier, mai bagă o ședință că «nu e sala liberă», cunoaștem toate rahaturile”, a spus el.

Participantul spune că, în cazul său, pauzele scurte sunt folosite pentru a putea pleca mai devreme.

„La ora de muncă la PC ai 10 minute pauză, eu mănânc atunci, nu iau pauză și plec mai devreme cu o oră acasă. O să facă managerul apoplexie dacă aude asta”, a spus el.

„Cam toate firmele de software development impun program de 9 ore pe zi”

Un alt internaut susține că problema nu este una izolată: „Problema e că se practică. Cam toate firmele de software dev impun program de 9 ore pe zi, din care o oră pauză. Cică «pauza nu este plătită», dar este obligatorie ca fie nu te lasă să lucrezi în timpul ăla (închid PC-ul de la PC-ul central) sau dacă chiar nu vrei să iei pauza nu te lasă să iei nici o formă de pauză”, a spus el.

Un alt participant povestește despre o situație similară întâlnită într-un loc de muncă anterior.

„Am avut un CIM mai demult care impunea pauza cu sancțiune, și trebuia să părăsești biroul, PC-ul era blocat în perioada aia. Ce făceai nu era problema firmei, doar să nu stai în birou să fii înapoi după 60 de minute că altfel se considera întârziere la program”, a adăugat acesta, concluzionând că, în opinia sa, „logic, pauza trebuie inclusă în program, nu în afara lui. Să stai 9h la muncă e oribil. Am stat și am jurat că nu mai stau.”

„Problema e mentalitatea oamenilor”

Dezbaterea a ajuns și la relația dintre angajat și angajator și la disponibilitatea salariaților de a accepta condiții pe care le consideră nefavorabile.

„Da? Eu nu am mentalitatea care văd că domină pe aici de «muncește, muncește orice și oricât, doar muncește, nu sta». Sorry but not sorry, dar nu sunt dispus să las un patron să mă exploateze doar pentru că boul a avut noroc să își facă afacere și eu nu”, a scris un alt participant la discuție.

Acesta consideră că presiunea economică îi determină pe mulți oameni să accepte programe mai lungi decât și-ar dori.

„Problema e mentalitatea oamenilor ca din disperare după un loc de muncă, disperare să aibă ce pune pe masă de mâncare la copii și disperare să plătească sfintele facturi acceptă orice, 9h, 10h, nu contează, muncă plătită să fie. Lucru ăsta trage toată «piața muncii» în jos”, a adăugat acesta.

Participantul spune că, personal, nu ar accepta un program atât de lung.

„Da, am anxietatea de a fi exploatat, de a munci ca un câine. Personal nu mă văd stând la program mai mult de 7h cu pauza inclusă. Mai bine mă apuc de infracțiuni sau mă fac boschetar sau dau «quit» mai devreme. Shit, până la urmă toți murim la final, așa că de ce să ne lăsăm exploatați?”, a spus el.

Același participant afirmă că a citit că regula privind pauza ar fi fost introdusă în Codul muncii în 2011, la presiunile patronatelor, și se întreabă de ce sindicatele sau reprezentanții angajaților nu ar fi reacționat.

„De ce te-ar plăti pentru pauză?”

Există însă și participanți care consideră că problema este prezentată greșit.

„Stai că nu înțeleg. Tu ai contract de 8h pe zi. Aia înseamnă că trebuie să lucrezi 8 ore pe zi, de ce te-ar plăti pentru pauză? Ia pauza de la 17 la 18 și muncești 9-17 dacă vrei, dar să ceri să fii plătit pentru pauză/ să se considere ora de pauză ora de muncă e pur și simplu stupid”, a scris el.

Acesta face diferența între timpul efectiv de muncă și perioada de repaus.

„Programul de muncă e ăla în care muncești și pentru care ești plătit. Pauza e aia în care nu muncești și nu ești plătit. Și da, pauza este obligatorie prin lege, nu poți renunța nici tu, ca angajat, la ea; nici angajatorul nu poate să nu o ofere. Poți negocia o pauză de 30 de minute dacă pauza de o oră crezi că e prea mare, dar nu mai puțin”, a argumentat el.

Acesta mai afirmă că „niciun stat din lume” nu include pauza de masă în timpul de lucru și că doar Norvegia ar avea o regulă specială pentru situațiile în care angajatul nu poate părăsi postul. 

Ce spune Codul muncii despre pauza de masă

Codul muncii stabilește că, atunci când durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de șase ore, salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

Regula generală este că aceste pauze nu se includ în durata zilnică normală a timpului de muncă, dacă prin contractul colectiv sau regulamentul intern nu s-a stabilit altfel.

Prin urmare, un program de tipul 9.00-18.00, cu o oră de pauză, poate fi legal pentru un angajat al cărui timp normal de muncă este de opt ore.

Art. 134

(1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin regulamentul intern sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

(2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de pauză de masă de cel puțin 30 de minute, dacă durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore și jumătate.

(3) Pauzele, cu excepția dispozițiilor contrare din regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă aplicabil, nu se includ în durata zilnică normală a timpului de muncă. 

Înalta Curte: pauza nu este automat timp de muncă

Problema a ajuns și la Înalta Curte de Casație și Justiție.

ÎCCJ a fost sesizată cu o întrebare privind situația în care salariatul beneficiază de o pauză de masă care depășește programul zilnic de opt ore, dar rămâne în incinta angajatorului și la dispoziția acestuia.

Cazul a ridicat tocmai problema dacă această perioadă poate fi considerată timp de muncă sau chiar muncă suplimentară.

Existau două interpretări. Potrivit uneia, dacă salariatul rămâne efectiv la dispoziția angajatorului, perioada ar putea fi considerată timp de muncă. Potrivit celeilalte, regula din Codul muncii este că pauza nu face parte din timpul de muncă, dacă actele aplicabile la nivelul angajatorului nu stabilesc altfel.

Este legal, până la urmă, programul de 9 ore?

Dacă timpul normal de muncă este de opt ore, iar angajatorul stabilește o pauză de o oră care nu face parte din timpul de muncă, un program de la 9.00 la 18.00 nu înseamnă automat nouă ore de muncă.

Dar pauza trebuie să fie una reală.

Dacă salariatul este obligat să muncească, să răspundă solicitărilor angajatorului sau să rămână efectiv la dispoziția acestuia, simplul fapt că în regulament perioada respectivă este denumită „pauză de masă” nu rezolvă problema.

În plus, durata pauzei nu este stabilită în mod general la 30 de minute pentru toți salariații adulți. Ea trebuie verificată în regulamentul intern și, după caz, în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Iar aici apare diferența dintre ceea ce prevede formal programul și ceea ce se întâmplă în realitate. Pentru mulți angajați, ora rezervată mesei nu înseamnă o oră de odihnă, ci o perioadă în care încearcă să mănânce cât mai repede, în timp ce sarcinile zilei continuă.

Așadar, un angajat nu poate presupune pur și simplu că, dacă nu vrea să ia pauza, poate pleca mai devreme. Dacă regulamentul companiei stabilește o pauză de o oră, aceasta poate face parte din organizarea normală a zilei de lucru.