Greșeala clasică a părinților: întrebările prea vagi adresate copiilor. Ce să nu-l întrebi pe cel mic când vine de la școală

0
Publicat:

Psihologul Gáspár György subliniază că adulții apelează adesea la întrebări prea generale atunci când vorbesc cu copiii. În locul clasicului „Cum a fost la școală?”, el recomandă părinților să folosească întrebări concrete, care să stimuleze dialogul real.

FOTO Arhivă Adevărul
FOTO Arhivă Adevărul

„Nu mai întreba „Cum a fost la școală?” Știu că pare întrebarea perfectă. E logică, este bine intenționată, este ceea ce spunem aproape automat când ne întâlnim cu copilul după o zi lungă. Doar că… de cele mai multe ori, „Cum a fost la școală?” închide conversația mai repede decât o deschide. Pentru că e o întrebare prea mare. Prea generală. Și, pentru un copil obosit, încă plin de impresii și emoții, poate suna ca o invitație la un raport: „Totul a fost bine. Nimic special”, spune psihologul Gaspar Gyorgy. 

El indică totodată că, în calitate de psihoterapeut, a descoperit că nu copiii sunt „închiși”, ci uneori întrebările adulților sunt prea „largi ca să le poată răspunde cu inimă”, iar „legătura se construiește din lucruri mici”. 

10 întrebări înlocuitoare

Acesta propune, în loc de tradiționala întrebare „Cum a fost la școală?” alte 10 întrebări care, potrivit acestuia, deschid ușa spre conectare, cresc încrederea și ajută copilul să-și antreneze reziliența emoțională:

<<1 „Ce vrei să-mi povestești din ziua ta de azi?”

Întrebarea asta e un dar, pentru că îi lasă copilului libertatea de a alege. Nu îl împingem spre „performanță”, nu îl trimitem înapoi spre teme, nu îl forțăm să facă un rezumat al întregii zile. Îi spunem, de fapt: „Sunt aici. Te ascult. Lumea ta contează.”

2 „Care a fost momentul tău preferat de azi?”

E mai personal decât „ce a fost bine” și mai simplu de înțeles decât „cum a fost ziua”. Poate fi ceva mărunt: o glumă bună, un coleg care i-a zâmbit, o pauză în care s-a simțit minunat. Iar când un copil își amintește un moment bun, corpul său învață, încet: „Nu totul e complicat. Există și plăcut.”

3 „Cu cine ai stat cel mai mult azi?”

E o întrebare blândă care ne indică cum arată harta lor socială. Cu cine se simt în siguranță. Cine îi atrage. Cine îi evită. Uneori, într-un răspuns scurt se ascunde o poveste amplă. Și nu e nevoie să insistăm. Doar să fim curioși.

4 „Ce a fost greu azi, chiar și un pic?”

Întrebarea asta nu caută dramă, ci sinceritate. Îl ajută pe copil să înțeleagă că acasă nu trebuie să vină doar cu „sunt bine”, ci poate veni și cu „mi-a fost greu”. Și când un copil își permite să recunoască dificultatea, începe să învețe un lucru esențial: emoțiile nu sunt periculoase. Sunt doar mesaje.

5 „Dacă ziua de azi ar avea o culoare… ce culoare ar fi?”

Uneori, copiii nu au încă vocabular pentru ce simt. Dar au imagini. Au metafore. Au culori. Un „gri” poate însemna oboseală. Un „roșu” poate însemna nervi. Un „verde” poate fi liniște.

Și, în felul acesta, intrăm în lumea lor fără să le cerem să fie maturi înainte de vreme.

6 „Care a fost un lucru care te-a făcut să râzi azi?”

Râsul e o fereastră către starea de bine. O dovadă că au existat momente de conectare, de joacă, de relaxare. Și da… uneori e despre ceva „prostesc”. Dar tocmai acolo este frumusețea: în lucrurile mici care îi fac să se simtă vii.

7 „Când ai fost mândru/mândră de tine azi?”

Aici nu căutăm reușite mari. Nu căutăm note. Căutăm curaj: a ridicat mâna, a încercat ceva nou, a cerut ajutor, a terminat ceva greu. Întrebarea asta construiește încrederea din interior și îl ajută să-și vadă efortul, nu doar rezultatul.

8 „Ai avut un moment în care ai exprimat empatie față de cineva?”

Bunătatea nu e ceva ce predăm ca pe o lecție. Bunătatea se observă, se numește, se repetă. Când îl întrebăm asta, copilul începe să-și recunoască gesturile frumoase. Să simtă că ele contează. Să înțeleagă că are putere să facă lumea mai blândă; chiar și în lucruri mici.

9 „Dacă ai putea schimba un singur lucru la ziua de azi, ce ai schimba?”

Aici îi dăm voie să se plângă sănătos. Să spună ce l-a enervat, ce i-a lipsit, ce i s-a părut nedrept. Dar, în același timp, îl invităm și spre soluție: „Ok… și ce ai fi avut nevoie?” Este o întrebare care dezvoltă gândirea de tip „gestionare de probleme” fără să sune ca o predică.

10 „Ce-ai vrea să fie diferit mâine? Sau ce-ai vrea să se repete?”

Încheie ziua cu o privire spre înainte. Cu speranță. Cu un sens. Îl ajutăm să simtă că viața nu e doar ceva ce i se întâmplă, ci și ceva în care are un pic de putere, un pic de alegere, un pic de influență>>.

Societate

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite