Foto Casa familiei Eliade, de la giuvaier arhitectural la ruină. Cu cât este scoasă la vânzare clădirea istorică din București

Casa familiei Eliade, considerată la începutul secolului XX un adevărat „giuvaier” arhitectural din Capitală, a ajuns în ultimii ani într-o stare avansată de degradare, fiind locuită de oameni ai străzii. Recent, a fost scoasă la vânzare.

Casa Pomoiliu Eliade. Foto Urbanexploration2021. Reddit

Veche de peste un secol, dar ajunsă într-o stare avansată de degradare, casa familiei Eliade a fost pusă în vânzare la prețul de 1,3 milioane de euro prin agenții imobiliare.

Clădirea - monument, scoasă la vânzare

Clădirea monument din Capitală, care necesită renovare, are o suprafață construită de 260 mp și o suprafață desfășurată de 560 mp. Are subsol, parter, un etaj și mansardă, cu acoperiș de țiglă, și mai dispune de o bucătărie și trei terase, cu o suprafață totală de 29 mp. Frontul stradal măsoară 61 de metri, iar terenul pus la dispoziție este de aproape 1.000 de metri pătrați.

„Casa Pompiliu Eliade, finalizată în 1907, este un exemplu remarcabil de arhitectură Art Nouveau. Proiectată de Henry Baron de Susskind după desenele lui B. P. Hașdeu, casa a fost locuită de Pompiliu Eliade, un important istoric literar și director al Teatrului Național. Designul său amintește de castelul Iuliei Hașdeu din Câmpina, îmbinând elemente romantice cu influențe wagneriene”, notează casapompiliueliade.ro, site-ul dedicat acesteia.

Clădirea de locuit a fost construită pe Splaiul Independenței în apropiere de Parcul Cișmigiu, Opera Națională și Centrul Vechi.

„Casa de pe chei a fost martora unei vieți dedicate artei și științei. După trecerea în neființă a lui Eliade, casa a trecut prin diverse transformări, devenind temporar cămin studențesc și locuință pentru personalități politice și juridice. Ulterior, casa a fost vândută magistratului Anton Rădulescu, iar din 1946 a fost împărțită cu diverși chiriași impuși de regimul comunist, în prezent fiind proprietate privată. Arhitectura sa unică, cu detalii Art Nouveau și ornamente inspirate din natură, face din Casa Pompiliu Eliade un punct de reper cultural și istoric în București”, arată prezentarea.

Casa fără pereche din Capitală

Pompiliu Eliade (1869, București – 1914) a fost istoric literar și profesor de limba franceză, membru al Ateneului Român și membru corespondent al Academiei Române din 21 mai 1912.

→

Imaginea 1/8: Casa Eliade Foto Urbanexploration2021 Reddit (1) jpg

În 1908, când Pompiliu Eliade conducea teatrul național din București, casa unde locuia, aflată pe strada numită atunci Apolon Nou, era descrisă asflel, în ziarul Viitorul:

„Casa d-lui Pompiliu Eliade nu se numără, e fără pereche. De altfel, de la început, clădirea atrage atenția trecătorului prin stilul, sau mai bine zis prin amestecul ei de stiluri. Este o împerechere neregulată, ciudată, de linii de tot soiul, care în întregul lor însă dau o impresie de armonie neobișnuită, rezultată din îmbinarea artistică a stilului de azi cu al unui stil mai de demult. Impresia căpătată privind exteriorul acestei cochete clădiri e sporită de priveliștea interiorului. De o simplitate care denotă gustul sever cu care a fost orânduit, acest interior, alcătuit dintr-un număr mult mai mare de încăperi decât aș fi bănuit, este un adevărat juvaer. Toate aceste încăperi se deosebesc una de alta atât prin felul cum sunt construite, cât și prin felul mobilierului. În deosebi mi-a atras atenția rotonda cochetă, cu galerie circulară sus, cam în felul rotondei Ateneului”, informa publicația.

Pompiliu Eliade a fost fratele bunicului patern al istoricului Mircea Eliade, astfel că numele casei Pompiliu Eliade a fost asociat cu cel al acestuia.

„Casa lui Mircea Eliade, cunoscută sub numele de «Casa Pompiliu Eliade», este un loc emblematic din București. A fost casa familiei lui Mircea Eliade, unul dintre cei mai importanți scriitori și filosofi români ai secolului XX. Casa Pompiliu Eliade rămâne un important reper cultural și spiritual, amintind de contribuția inestimabilă a lui Mircea Eliade la literatura și gândirea românească și universală”, notează o agenție imobiliară în anunțul de vânzare.

Locuită în ultimii ani de oameni ai străzii

Imaginile cu clădirea ajunsă într-o stare dezastruoasă au stârnit dezbateri pe rețelele de socializare. Unii localnici își amintesc că ultimii săi locatari au fost oameni ai străzii, care au contribuit din plin la distrugerile care au afectat-o.

„Au stat boschetari aici până relativ recent”, afirmă un bucureștean pe Reddit, după ce a fotografiat-o și a publicat imagini cu ea pe rețeaua de socializare, sub numele Urbanexploration2021.

Acesta adaugă că „toată zona colcăie de clădiri practic abandonate, dar închise bine, cu senzori, camere, unele cu pază etc.”

Oameni care au ocupat-o abuziv au fost scoși din casă în urmă cu patru-cinci ani, își amintește alt bucureștean.

„Eram de față când îi scoteau jandarmii, cu scandal cu tot. Sincer, n-am nicio problemă cu nimeni să stea în case de astea vechi pe șmen, atât timp cât o întreține și nu aruncă gunoaie peste tot. N-am să înțeleg niciodată treaba asta. Nu e în interesul tău să păstrezi curățenie și să încerci să întreții locul în care stai?”, se întreabă acesta.

Mai mulți localnici au reclamat în ultimii ani situația în care ajunsese clădirea de pe Splaiul Independenței.

„De obicei încerc să nu dau cu pietre metaforice în boschetari, dar ăia chiar erau nașpa. Țin minte că mă holbam la clădirea aia când abia venisem în București și erau boschetarii înăuntru. Era să-mi zboare în cap nu știu ce chestie aruncată de unul de acolo. Eram pe trotuar, nu mă uitam peste gard sau ceva. Cred că aruncau la întâmplare cu gunoaie ori altceva. De atunci am evitat să intru acolo. Alți oameni ai străzii sunt însă de treabă și te poți înțelege cu ei”, afirmă un bucureștean.

Altcineva a relatat că imobilul a fost locuit vreme de peste 20 de ani de persoane fără adăpost.

„Trebuia să îi vezi când se îmbătau și își făceau nevoile pe trotuar. Să îi fi văzut cum dădeau cu pietre după mașini. Eu n-am nimic cu nimeni, dar acolo stăteau animale, nu oameni. Sper să fi ajuns undeva unde să primească ajutorul de care au nevoie”, adaugă acesta. 

Alți români apreciază înfățișarea din trecut a clădirii, chiar dacă recunosc că o astfel de investiție este mult peste posibilitățile lor.

„Sunt sigură că a fost o bijuterie la vremea ei. Încă din liceu mă pasiona și pe mine fotografia și mă plimbam prin cartiere făcând poze la case care mai de care și mă minunam de fiecare dată ce puteam găsi printre străduțe. Din păcate, nu îmi permit nici să le cumpăr, dar să le mai și renovez după stilul arhitectural (așa cum ar trebui), dar sper tare să se găsească cineva”, afirmă o localnică.