Globalizarea a ajuns în Patagonia

într-un abur uşor şi albăstrui. Două turnuri sunt bărbaţi, cel din mijloc e femeie. Femeia e acoperită de un voal, ca o amiguita care fumează pe ascuns ierburile misterioase ale nativilor

într-un abur uşor şi albăstrui. Două turnuri sunt bărbaţi, cel din mijloc e femeie. Femeia e acoperită de un voal, ca o amiguita care fumează pe ascuns ierburile misterioase ale nativilor Tehuelche.
În ţinutul cu gheaţă şi foc, unde pampasul argentinian se întâlneşte cu Anzii Cordilieri, şi vulcanii amorţiţi cu platoşele de gheaţă azurii, copacii pitici au rămas în nemişcare ca într-o poză de furtună. Cronicarul veneţian Pigafetta, care îl însoţea pe Don Hernando de Magallanes, descrie întâlnirea cu bărbatul Tehuelche: "Într-o zi, când ne aşteptam mai puţin, un om cu statură gigantică apăru în faţa noastră. Stătea pe plajă, aproape dezbrăcat, cântând şi dansând tot deodată şi aruncându-şi nisip în cap... Îndată ce ne văzu, nu-şi putu ascunde admiraţia şi îndreptă un deget în sus pentru a indica fără îndoială că noi coborâsem din ceruri...Omul acela era atât de înalt încât cu greu capetele noastre ar fi ajuns la nivelul şoldurilor lui".
"Semizeul" nu i-a plăcut pe patagonezi
Semizeul n-a fost prea încântat de patagonezi (patagon - om cu talpa piciorului mare), chiar dacă ţinutul şi strâmtoarea îi poartă astăzi numele, iar noii localnici îşi spun magelani (magallanes) şi îşi au propriul lor drapel. Supărat că a pierdut în canalul fără de ieşire două din cele cinci corăbii, cu tot cu echipaj, don Hernando ia ca provizii pinguini puşi în saramură şi navighează până în Insulele Filipine, unde îşi pierde viaţa în luptele cu băştinaşii.
Sarmiento da Gamboa şi numeroasele sale corăbii sfârşesc tragic în strâmtoarea bătută de vânturi. Fitzroy îl aduce în Anglia pe băştinaşul Jemmy Button cu încă trei companioni din tribul Yamana, şi-l îmbracă în dandy. Şase ani mai târziu, se întorc în Patagonia, pe aceeaşi corabie cu Charles Darwin, care, după ce îi interoghează, ajunge la concluzia că sunt nişte canibali. Odată ajuns acasă, "sălbaticul" Button şi ai săi masacrează cu pietre şi beţe un grup de misionari în timpul primei slujbe, după ce îi lasă să-şi stabilească colonia alături de ei.
Alcalufii au rămas doar o imagine în filme
Nu vă gândiţi că veţi întâlni nici Onas, nici Yaganes, nici Alacalufes. Doar un film alb-negru despre ei rulează monoton în muzeul Maggiorino Borgatello din Punta Arenas, acolo unde misionarii catolici i-au înfăţişat pe fericiţii indieni în straie europene, fumând pipă în faţa şemineului, înainte de a trece cu toţii în Rai. Neînţelegând prea bine cum e cu îngrădirea ţinuturilor de vânătoare, indienii au fost la rândul lor vânaţi ca nişte animale de fermierii chilieni, supăraţi pe valurile de "dăunători" care tulburau liniştea proprietăţii. Într-o dimineaţă ploioasă, un indian gol a fost găsit în stradă. Nimeni nu-l revendicase, nimeni nu ştia de unde apăruse. Indiecito a fost transformat în sfânt şi îndeplineşte dorinţele catolicilor sud-americani. Are un monument ridicat în cimitirul cu apartamente din Punta Arenas şi peste tot, în jurul său, sunt bătute plăcuţele recunoştinţei: "Gracias Indiecito por Favor Concedido". Ultimul ritual Hain al indienilor Selk'nam a fost fotografiat în 1923 de părintele Martin Gusinde. Este un ritual de iniţiere a tinerilor bărbaţi, care trebuie să-şi învingă teama de spirite din copilărie, prin demascarea acestora. Ritualul se bazează pe un mit în care Soarele şi Luna formau un cuplu, iar Luna, dominatoare, îl forţa pe Soare la muncile casnice, inventând o lume a spiritelor care i-ar pedepsi pe bărbaţii ce contestă ierarhia matriarhală. Într-o zi, Soarele descoperă înşelătoria şi omoară toate femeile care conspirau, mai puţin Luna, care a scăpat în văzduh, urmată de Soare.
În ţinutul tragediilor, o alta e pe cale să se petreacă. Un pericol mai mare decât cele de până acum ar putea distruge capătul lumii: resursele de gaze naturale şi petrol. Lângă insula Magdalena, colonizată de pinguinii magelanici, se află un modern complex de exploatare a gazului. Alte maşini explorează zăcămintele lângă parcul natural Pali Aike. Nu turismul face ravagii în Patagonia, ci globalizarea.