Functionari de stat - "cartite" ale companiilor private

Daca cineva s-ar sili sa intocmeasca un soi de carte alba a functionarilor guvernamentali deveniti, mai apoi, angajati ai unor companii de renume, ar avea nevoie de cateva volume. Daca ar verifica

Daca cineva s-ar sili sa intocmeasca un soi de carte alba a functionarilor guvernamentali deveniti, mai apoi, angajati ai unor companii de renume, ar avea nevoie de cateva volume. Daca ar verifica insa si relatia pe care acesti insi au avut-o cu firmele care i-au angajat, ar constata ca functionarii in chestiune au lucrat, din pozitii oficiale, la proiecte, au derulat sau chiar au semnat contracte prin care au "transbordat" bani de la stat catre firmele private. Dupa care au luat ei insisi calea banilor, la firmele pentru care, practic, au lucrat. Sutele de nume ale acestor functionari nu ne spun mare lucru. Ei formeaza esaloanele 3 si 4 ale ministerelor si centralelor si se constituie in "interfata" dintre ministrii respectabili, care-i promoveaza si sustin, si interesele pe pietele romanesti ale sistemului privat. Prezentam astazi o lista sumara cu astfel de functionari - un mic pluton din marea armata de cartite pe care firmele private si le-au amplasat in companiile de stat. Lista celor care, prin pozitia lor, au facut felurite servicii unor firme private, angajate in contracte cu statul, si care au fost ulterior angajati de aceste firme poate incepe cu Constantin Ionescu, fost manager de proiect reabilitarea centralelor de la Portile de Fier. Miza aflata in joc - peste 300 de milioane de dolari, destinati firmei elvetiene VA Tech, care a pus mana, fara licitatie, pe lucrare. Ionescu a participat la intocmirea proiectului tehnic si a fost unul din cei care au semnat receptia unui grup energetic. De la punerea in functiune, defectiunile se tin lant. Dar lui Constantin Ionescu poate sa nu-i pese: el a plecat la firma Energy Consult, reprezentanta a VA Tech, pentru care fostul project-manager a semnat receptia. Constantin Barbu, fost sef de sectie la IDEB, aflata sub tutela Electrica. Este cel care a facut receptia la lucrarile, de milioane de dolari, facute de firma Luxten. Dupa ce a semnat din partea IDEB, a fost angajat la Luxten. Fostii sai colegi spun ca ar fi plecat cu schitele si planurile iluminatului public din Bucuresti. Dar acest lucru nu poate fi dovedit decat de o ancheta. Lucru greu, caci cel care ar trebui sa o declanseze, seful cel mare de la Electrica, a slujit el insusi interesele firmei Luxten. El este Lucian Boghiu, fost director la Conel, pozitie din care a plecat la Luxten. Cuprins de remuscare si satul de banii vestitei firme, s-a intors ca director general la Electrica, sa dea si el o mana de ajutor, pe un salariu de bugetar, la privatizarea marii societati de stat. O intreaga colectie de functionari sau fosti functionari care i-au slujit interesele pe piata romaneasca detine Constantin Iavorschi, patronul firmei Unicom Holding si, vreme de 8 ani, unul din cei mai mari furnizori de combustibili ai Termoelectrica. O buna parte din cei care au lucrat la derularea contractelor sale cu statul roman, indiferent sub ce guvern si-au facut veacul, sunt acum in ograda sa. Intre altii, e vorba de Mihai Georgescu, sef serviciu la Termoelectrica si colegul sau de serviciu, consilierul juridic Florin Vasilache, ambii asociati cu firma Unicom Holding a lui Iavorski in firma Seven Trust SA. Horia Constantin Bejan. Fost director pentru relatii internationale in Ministerul Industriilor si sustinator al firmei Infinity, in spatele careia se afla un alt om de afaceri rus, Boris Golovin, cel care a reusit sa puna mana pe modernizarea termocentralei Mintia, pe cand Bejan era in guvern. E de la sine inteles ca firma Putna SA Focsani, a lui Bejan, este intermediar pentru importurile de carbune facute de firma Infinity, a lui Golovin. Secretar de stat, produs de interesul privat Iata si doua cazuri - rare chiar si intr-un guvern care nu mai stie nici el cat lucreaza pentru binele obstesc si cat in interesul clientelei: secretari de stat "produsi" de interesele firmelor private. Unul, Gheorghe Olteanu, seful corpului de control al ministrului industriilor. Pana in 1996 a ocupat o functie similara in guvernul Vacaroiu, de unde a plecat ca director la firma Luxten. S-a intors in actualul guvern, fiind unul din cei mai influenti oameni din minister. Celalalt, Andrei Grigorescu, secretar de stat la industrii. Consilier in guvernul Ciorbea, chiar in anul in care firma Lukoil punea piciorul pe piata romaneasca. Nu-i deci de mirare ca a ajuns apoi director la firma ruseasca, si ca astazi s-a intors in guvern ca sa se ocupe tocmai de tot ceea ce inseamna petrol in Romania. Investitie in functionari Cazurile prezentate sunt doar cateva din cele care paraziteaza strategiile economice ale tuturor guvernelor si ele se refera la Ministerul Industriilor doar pentru ca acolo se "joaca" mize financiare uriase. Iar de acest fenomen - cunoscut, de altfel, de toti ministrii - nu sunt vinovate marile companii, care "investesc" in functionarii de la stat. Practica aceasta, de a-ti trimite "oameni" in misiune prin ministere, e o cale mai ciudata a investitorilor de-a obtine "sprijin guvernamental". Fiecare din cei aflati in lista de mai sus isi justifica traseul guvern - companii private si viceversa prin "inaltul profesionalism", asa cum Vacaroiu insusi - un clasic in viata al acestei practici - se considera, de sub bratul lui Vantu, un "Hagi al finantelor". Unul ca Sorin Ovidiu Vantu are insa parerea sa despre angajarea ministeriabililor: in urma cu trei ani, el se plangea unor prieteni de ineficienta in economia privata a colectiei de fosti ministri de pe statele sale de plata, si-si exprima amaraciunea ca ei nu-l pot sluji decat aflandu-se in functii "la stat".