"Filmări de trei ori mai repede"

personajele lor, ceea ce nu înseamnă că nu se înţeleg atât de bine încât să preia frâiele interviului şi să-l ducă, în joacă, unde vor. Le plac propriile personaje, chiar dacă încă

personajele lor, ceea ce nu înseamnă că nu se înţeleg atât de bine încât să preia frâiele interviului şi să-l ducă, în joacă, unde vor. Le plac propriile personaje, chiar dacă încă mai au de discutat cu ele până să ajungă la un acord complet.
Cum e să treci de la scris şi jucat teatru la scris şi jucat televiziune?
Mimi Brănescu: În primul rând, e altceva. E un volum mult mai mare de muncă. Fiecare episod are 35 de pagini şi terminăm un episod cam în patru zile. Cam asta ar fi media. Toată producţia e ca la film, decât că cu două viteze mai repede, trei viteze mai repede pentru mine faţă de ce fac în teatru.
Intră Clara (se machiase pentru minişedinţa foto):
Cum arăt? Bine?
.

Da, dragă, eşti extraordinară
, confirmă Mimi.
MB: De exemplu, la mine s-au scris 12 episoade fără să ştim că sunt eu. Ca şi actor, încerc să mi-l fac mie mai aproape. Mă deranjează anumite lucruri şi atunci le schimb.
Eşti bancher. E greu să-l joci pe ştefan?
MB: Personajul meu nu e un bancher scorţos, e un tip care ajunge să lucreze într-o bancă. Nu e tipul ăla specific. E mai importantă pentru el familia şi de-aia nici nu apare banca în film, toate filmările se fac în casă, în jurul poveştilor familiei. El are întotdeana bani pentru rudele sale când sunt la anaghie. O întreţine. Îşi iubeşte foarte mult familia. Cea în care s-a născut, nu cea pe care a format-o. Familia părintească. Nu cea pe care a întemeiat-o cu Magda. Din momentul în care Ana n-a vrut să se mărite cu el a luat-o pe Magda, care l-a iubit tot timpul, i-a făcut un copil repede,- ca să îl ţină. Pe Ana ar cam vrea să o uite. Asta nu înseamnă că Magda nu are şi ea calităţI, dar încearcă să schimbe tot felul de lucruri.
Clara Vodă: Asta nu înseamnă că nu te iubesc…
MB: Da, mă iubeşti, dar vrei să mă iubeşti cum vrei tu, adică tu nu mă iubeşti pe mine, iubeşti aşa… un bărbat în care vrei să mă transformi pe mine. Femeile de obicei aşa iubesc. Iubesc un bărbat aşa cum vor ele.
CV: Şi n-are nicio legătură cu ăla cu are ele sunt împreună. Ele te judecă după traseul pe care îl au ele în cap. Dacă cumva ai călcat lângă traseu, din asta ies certurile. Când eşti obişnuit, e mai ok, dar când eşti obosit, deja e mai greu, că deja mai mult te prefaci că mai are legătură cu ceva.
Mimi, în afară de Magda ce probleme mai ai?
MB: Mai am probleme cu tata, cu Vasile. Eu am cam preluat frâiele familiei şi el era capul familiei şi pierde teren, ceea ce nu-i convine. E nevoie de cineva în locul lui, asta e clar. ştefan, fiind fratele mai mare, a văzut şi alte lucruri. Pentru că ceilalţi erau prea mici sau nu se născuseră când Vasile era prea puţin pe-acasă sau părinţii se certau foarte des. Încet-încet, a preluat el responsabilitatea familiei. şi lui Vasile nu-i convine, că îşi pieerde importanţa, tot timpul are ceva de spus când zic sau fac eu ceva.
Legături cu viaţa reală?
MB: Nu. Tata e independent, nu-l interesează ce spun eu.
Spune-mi de personajul tău, Clara.
MB: Nu ştie, că n-a citit decât primul episod.
CV: Am citit şi primul, şi al doilea, şi al treilea, şi al patrulea şi cam atât deocamdată.
MB: Ia zi, tu, frumos, aşa, de serial.
CV: E un scenariu foarte bine construit…
MB: Aproape ca
Lacrimi de iubire
.
CV: N-ajunge chiar până acolo, dar mie îmi place, că e vorba de probleme de-astea sociale dintr-o famlie şi că sunt de familie românească. Uneori văd replici întregi pe care le regăsesc în viaţa de toate zilele. E o scenă pe care mi-o aduc aminte că o citeam alături de soţul meu, Bogdan. şi i-am zis că sună cunoscut, iar el zice:
Bă, să ştii că a scris şi el ce-a mai auzit prin casă, pe la noi
.
MB: Nu sunt numai de la voi. Mie îmi place să mă uit în jur…
CV: E tot timpul foarte atent la anumite discuţii din jurul lui. Citeam, recent, ceva scris de Casavetes în care spunea că el înregistrează discuţii dintre oameni şi pe urmă scrie scenarii.
MB: E riscant să faci asta, pentru că te poţi simţi foarte prost dacă îţi dai seama că oamenii vorbesc atât de bine şi de precis în viaţa reală şi că tu scrii atât de prost faţă de ce e normal.
CV: Personajele sunt foarte bine conturate, sunt viabile, ceea ce e foarte important pentru un actor.
MB: Ce poţi să mai zici în afară de viabile? Perfecte…
CV: Sunt impecabile, intră foarte bine în gură (sic!). Nu e un rol care să-mi pună mie probleme foarte filozofice. E o femeie matură, cu probleme specifice vârstei şi ţării noastre şi care încearcă cu disperare să-şi salveze familia. Eu am învăţat că atunci când ai un persoanj, ca să îl apropii de tine trebuie să găseşti punctele comune şi asta în orice suituaţie. S-ar putea ca multe femei să spună că personajul ăsta în care eu mă implic e o femeie rea dar…
MB: Hai că nu-i aşa. ţi-am mai zis o dată, ea nu e o acritură.
CV: Nici n-am cum să fiu acritură, pentru că sunt eu prea drăguţă. Nu e totul în alb şi negru, există nuanţele fiecărui om şi a vieţii sale. În momentul în care ai avea de jucat, un rol din ăsta, de scorpie sau de zână bună, da' e uşor de jucat, că dezvolţi într-o singură direcţie, dar în momentul în care ai mai mult de jucat e mai bine pentru tine ca actor.
Pentru tine cu e ritmul de lucru?
CV: Pentru mine e ok. Faţă de filmările de la alte seriale, chiar ai timp să repeţi, să mai schimbi ceva.
La ce vă uitaţi la tv?
CV: Mie nu-mi plac serialele tv, nu mă uit. Singurul la care m-am uitat a fost Twin Peaks, pentru că era chiar foarte bine făcut. Nu mă uit de obicei, că n-am răbdare. Eu nu prea mă mai uit mai deloc. Mă uit cu copilul meu la documentare despre animale. A fost nenorocire în familie că murit Steve Irwin. Nu mă uit aproape la nimic. Nu ştiu de ce…
MB: N-are televizor…
CV: De când mă ştiu n-am fost fan televiziune.
MB: Mă uit la tot felul de emisiuni de divertisment. Că e păcat să nu te uiţi. Se întâmplă acolo nişte chestii… Da' numai câte juma' de oră, hai o oră, dacă e ceva trăsnet.