Educatia - un kilogram de rosii?

Pentru prima oara in Romania, cineva a avut ideea sa organizeze o dezbatere pe o tema "fierbinte": "comercializarea invatamantului". Educatia ca marfa sau educatia ca bun public reprezinta o dilema

Pentru prima oara in Romania, cineva a avut ideea sa organizeze o dezbatere pe o tema "fierbinte": "comercializarea invatamantului". Educatia ca marfa sau educatia ca bun public reprezinta o dilema mondiala, asupra careia isi apleaca atentia GATT-ul (Acordul General pentru Comert si Servicii), UNESCO, Consiliul Europei si Comisia Europeana, Conferintele europene ale ministrilor de resort. Inca din 1990, lumea educatiei de pe aceasta planeta si-a pus problema daca in epoca globalizarii, in spatiul acestui tot mai extins sat planetar, educatiei, instructiei ii mai sunt necesare trasaturile traditional-nationale, privirea orientata spre piata muncii din propriile-i granite, sustinerea financiara a guvernului, implicarea sau neimplicarea in viata politica, economica, sociala. La noi nu s-a vorbit deloc despre toate acestea. Extrem de rar, oficialii acestei tari au indraznit sa arunce in batalie franturi de idei din conceptiile dezetatizarii invatamantului sau pe acelea ale responsabilitatii individuale in realizarea propriei personalitati. Nici un om politic, in ultimii 13 ani, nu a lansat public intrebarea daca-i revine doar statului obligatia sa se ocupe de luminarea natiei. Paradoxal insa, unei asemenea intrebari nerostite i s-a dat raspunsul prin bugetul pe care statul l-a acordat educatiei. In America, tara cu cea mai flexibila, moderna si liberala politica educationala, numai invatamantului superior ii sunt alocati 2,3 la suta din PIB. Aceluiasi invatamant superior, in tarile Europei i se aloca 1,1 la suta, pe cand in Romania el beneficiaza de 0,6 la suta din PIB. Distanta este uriasa, evident, si nu numai intre PIB-uri. In acest context, dezbaterea propusa de "Alma Mater", saptamana trecuta, se inscrie ca deschizatoare de drum, cu atat mai mult, cu cat au fost prezenti, prin interventii, secretarul general al Confederatiei Sindicale Mondiale a Profesorilor, Gaston De la Haye, secretarul de stat al invatamantului superior, Radu Damian, rectori ai universitatilor romanesti, presedintele "Alma Mater". Am avut, astfel, prilejul sa aud chiar din gura secretarului de stat ca Romania trebuie sa se alinieze cerintelor Declaratiei de la Bologna (un fel de decalog al Comisiei Europene in privinta liniilor de dezvoltare ale invatamantului superior), ca si pozitiilor adoptate la Conferintele ministrilor de la Praga si Lisabona. Acceptam si noi, in sfarsit, macar declarativ, ca educarea tinerilor trebuie sa se faca in spirit antreprenorial. Sintagma, de care fuge ca de dracul reforma reala universitara romaneasca, nu inseamna numai educarea in spiritul legilor ce guverneaza o intreprindere economica, ci, mai ales, educarea spiritului antreprenorial, de intreprinzator. Inseamna educarea studentimii pentru ca eficienta, curajul, planificarea, gandirea libera sa nu mai fie doar cuvinte de dictionar, ci componente vii ale personalitatii tinerilor. Ca sa realizeze aceasta, scoala, universitatea trebuie sa-si schimbe fata. Pentru ca aceasta schimbare sa se produca, este necesar ca statul sa acorde educatiei cea mai mare atentie atat prin partea din averea nationala alocata acesteia, cat si prin monitorizarea activitatii educative desfasurate de factorii economici. Comisia Europeana, ca si UNESCO sustin ideea ca piata educatiei trebuie sa se dezvolte dupa legile economice, dar numai in conditiile in care statul - si in toata lumea aceasta, deocamdata, doar aceasta instanta e creditata ca e capabila a dori si a infaptui binele social - sustine financiar invatamantul. Ca la noi lucrurile au cam scapat de sub control s-a inteles limpede din interventiile celor prezenti. La noi, educatia tinde sa devina un kilogram de rosii, pe care-l poate vinde oricine, oricum, oriunde.