Doroftei a boxat cu televizorul

Privind mesajele entuziaste care curgeau pe televizor catre Leonard Doroftei din toate colturile tarii, o clipa m-am gandit ca as putea avea halucinatii: oare nu l-a invins, de fapt, Doroftei pe

Privind mesajele entuziaste care curgeau pe televizor catre Leonard Doroftei din toate colturile tarii, o clipa m-am gandit ca as putea avea halucinatii: oare nu l-a invins, de fapt, Doroftei pe Callist, dupa un meci senzational, si tot ce vad, de 24 de ore incoace, nu e decat un vis urat din care tocmai m-am trezit? Ca nu halucinasem, m-a convins chiar Doroftei rostind decis: Daca intram cu el il aruncam afara din ring, e nevinovat in ring cu mine, il rup, ii rup o mana, il dau pe spate. Era vorba despre Miguel Callist si Doroftei vorbea dupa razboiul anulat, cu exact hotararea care i-a lipsit ca sa urce in ring. Urat. Foarte urat sa arunci astfel de cuvinte la adresa unui boxer pe care ai refuzat sa-l infrunti, cu care ar fi trebuit sa mai lupti de doua ori pana acum si nu s-a putut nu din cauza lui, un boxer care te-a tratat cu respect de profesionist. Lovitura sub centura, si dupa ce meciul era oprit, Mosule... Leonard Dorin Doroftei a gresit. Grav. Incercati sa cititi mai departe dupa ce se vor fi potolit racnetele si injuraturile la adresa sussemnatului ale celor care voiau sa ma desfiinteze dupa ce am spus acelasi lucru despre Hagi. Doroftei a declarat ca si-a dorit cu tot dinadinsul sa mai boxeze o data in fata romanilor. Nu pot sa-l cred. Daca stia foarte bine ca i-a fost greu sa revina la categorie de la 7-8 kg in plus, inainte de meciurile cu Balbi si Spadafora, de ce nu s-a ingrijit sa nu sara mai mult de 5 kg? De ce nutritionista canadiana a declarat ca a fost dificil sa lucreze cu Doroftei pentru ca e gurmand? Sa fim lamuriti: nu cantarul a fost problema, ci clacajul psihic. Doroftei a cedat si a inceput sa bea apa cand mai avea cateva sute de grame in plus, apoi s-a dus la cantar. Spune ca i-a fost prea greu, ca i-a fost rau, ca n-a mai putut. Ma rog, nu atat de rau incat sa nu se plimbe dupa aceea pe toate posturile de televiziune, vorbind ore in sir cat se poate de vioi, ba si schitand ca e gata sa dea cu pumnul in sticla ecranului. Nu pot sa cred ca i-a fost mai rau decat in ultimele reprize cu Balbi sau Spadafora, cand ii curgea sangele parau pe fata - atunci n-a cedat. Nu pot sa cred ca nu putea sa forteze in cele doua ore ramase, sa stea in sauna, sa mai fuga cu doua treninguri pe el, sa vomite, sa lesine - ca Miguel Callist - dar sa intre in ring. Si acolo, chiar daca pierdea prin K.O., ramanea Doroftei Inima de Leu; locul razboinicului - warrior, cum l-a numit Callist -, indiferent ca e grav ranit, ca abia se mai taraste, e pe campul de lupta. Un mare boxer trebuie sa piarda in ring, nu in vestiar. Sa-i amintesc eu lui Doroftei de Nicolae Linca, cel care, la Melbourne, in finala olimpica, a intrat si a invins cu mana fracturata? Chiar si cu cele 2 kg si ceva in plus, Doroftei putea, potrivit regulamentului, sa boxeze. A spus ca nu-l intereseaza banii, ca a vrut sa lupte pentru romani. Atunci, ar fi trebuit sa anunte ca nu mai cere nici un ban pentru el, sa se inteleaga doar Don King si Yvon Michel. Daca ar fi castigat, in aceste conditii, desi pierdea centura mondiala, ar fi ramas in inimile noastre cu un minunat meci de retragere. La fel si daca, luptand din rasputeri, cum ne-a obisnuit, era invins. Un motiv puternic al blocajului psihic ar putea fi familia, sotia si cei trei copii. Il inteleg pe Dorin daca s-a gandit, in ultimul ceas, ca trebuie sa aiba grija de ei si ca nu mai merita sa riste. Nu inteleg, atunci, cum a putut sa declare, cu jenanta usuratate, ca i-a venit sa se arunce pe fereastra. Nu inteleg de ce nu a rupt pisica dupa meciul cu Spadafora. Nu poti sa amesteci lucrurile: ori te lasi, si te dedici trup si suflet familiei, ori hotarasti sa continui, si atunci uiti de tot si de toate, nu mai ai in fata ochilor decat spatiul infernal dintre corzi. Asa procedeaza un profesionist. Ce-a facut Doroftei n-a fost corect nici fata de familia lui, nici fata de box, nici fata de publicul romanesc. De altfel, retragerea pare a fi o problema pentru sportivi romani vedeta. Gica Popescu a ametit-o la finalul carierei, ba retragandu-se, ba jucand din nou, pana cand s-a afundat in penibil. Hagi n-a stiut nici el cum sa-si conduca acest moment important din viata unui mare sportiv. La polul opus, Pete Sampras, care, intr-un moment cand inca mai putea sa bata pe oricine din tenisul mondial, a spus cu lacrimi in ochi "It's over", s-a terminat, si putem fi cu totii siguri ca racheta lui de profesionist in cui va ramane. "Sunt si eu om" a spus Dorin. Bun, atunci hai sa-l privim pe acest mare boxer - fara a-i face uitata o clipa cariera glorioasa - ca pe un om, nu ca pe un semizeu. Sa nu-i transformam esecul, dureros si rusinos, in victorie, ajungand pana la jalnica idee a lui Ion Iliescu de a-l "premia" prin consilier cu o placheta la pachet, gravata cu vorbe goale. In ce ma priveste, nu pot sa-i spun omului Doroftei decat atat: daca s-ar fi retras asta-vara, totul era in regula. Acum insa, dupa ce s-a intamplat la Bucuresti, cred ca Leonard Doroftei, la cei 34 de ani neimpliniti, este dator romanilor sa mai urce macar o data in ringul marii performante. Sa castige sau sa piarda, dar sa fie din nou marele luptator Doroftei, nu un vorbitor la televizor. De astia avem destui.