Doar 5% dintre turiști reușesc să recunoască fotografiile de vacanță generate cu AI. Ce putem verifica înainte de a face rezervare

Fotografiile au devenit unul dintre cele mai importante criterii după care oamenii aleg o destinație de vacanță. Totuși, într-o perioadă în care imaginile generate cu inteligența artificială sunt tot mai greu de deosebit de cele reale, mulți turiști ajung să descopere abia la destinație că locul arată cu totul diferit față de ceea ce au văzut online.

5% dintre turiști reușesc să recunoască fotografiile de vacanță generat Sursă foto: Shutterstock

Un sondaj realizat pe 2.000 de adulți arată că doar 5% dintre participanți au reușit să identifice corect toate fotografiile reale într-un test în care acestea au fost comparate cu imagini generate de AI. În același timp, 74% dintre respondenți spun că nu și-ar rezerva o vacanță fără să vadă mai întâi fotografii ale destinației.

Prețul rămâne principalul criteriu în alegerea unei vacanțe (62%), însă fotografiile și videoclipurile ocupă locul al doilea, fiind indicate de 47% dintre participanți, transmite The New York Post. În cazul persoanelor care călătoresc de cel puțin șase ori pe an, influența imaginilor este și mai mare: aproape jumătate (48%) spun că acestea cântăresc foarte mult în decizia finală.

De ce imaginile generate de AI ni se par mai reale decât fotografiile autentice

Pentru Alexandru Dan, profesor și cercetător în etica inteligenței artificiale la ASE București, acest sondaj reflectă o schimbare a modului în care ne raportăm la mediul online. Astăzi, o fotografie nu mai reprezintă o garanție a realității.

„Prin natura muncii mele, analizez zilnic evoluția conținutului generat de AI și a fenomenului deepfake. Prin urmare, văd acest studiu ca pe o confirmare a unei realități pe care o documentez de mult timp: o simplă imagine nu mai demonstrează că acel loc, peisaj sau obiect chiar există”, explică expertul pentru „Adevărul”.

Ceea ce atrage cu adevărat atenția în rezultatele testului din SUA nu este doar confuzia respondenților, ci înclinația lor clară către fals. Cifrele sunt grăitoare: doar 5% dintre participanți au reușit să identifice corect toate cele trei fotografii reale. Mai mult, în cazul unui peisaj cu un lac, balanța a înclinat în favoarea inteligenței artificiale - 23% au crezut că imaginea generată de AI este cea autentică, în timp ce doar 22% au ales fotografia adevărată.

„Dacă oamenii ar fi ghicit complet la întâmplare, statistic ar fi avut rezultate mai bune. Acest lucru ne arată că nu ne confruntăm doar cu o incapacitate de a distinge adevărul de fals, ci cu o preferință reală: imaginea creată de AI a ajuns să ni se pară mai «autentică» decât realitatea însăși”, subliniază Alexandru Dan.

Cercetătorul amintește că un paradox similar a fost documentat încă din 2023. Un studiu de specialitate publicat la acea vreme arăta că portretele generate de calculator erau percepute ca fiind „mai umane” decât fețele unor oameni reali. Mai mult, persoanele care se înșelau cel mai des erau tocmai cele mai convinse de corectitudinea alegerilor lor.

Potrivit specialistului, explicația acestui fenomen ține strict de felul în care funcționează percepția umană.

„Slăbiciunea noastră... pe care o folosesc aceste imagini este, în schimb, una generală, fiindcă un astfel de program produce o versiune ideală a lumii, cu lumină perfectă, culori intense, simetrie, fără aglomerație și fără dezordine, exact în momentul în care noi, când ne uităm la o poză, judecăm „cât de reală este” după aceste semne de la suprafață, așa că realitatea, cu micile ei imperfecțiuni, ajunge să pară mai puțin credibilă decât imaginea șlefuită, iar miza pe care o repet mereu este că, până la generația actuală de programe, o fotografie era dovada că ceva chiar existase în fața aparatului, pe când imaginea generată rupe această legătură și nu mai dovedește nimic, deși arată în toate privințele ca o dovadă”, este de părere cercetătorul.

Alexandru Dan atrage atenția asupra unei schimbări de paradigmă periculoase: „Ideea pe care o subliniez constant este următoarea: până la apariția acestor algoritmi, o fotografie era dovada absolută că un obiect chiar a existat în fața aparatului foto. Imaginea generată de AI rupe definitiv această legătură. Astăzi, o fotografie nu mai demonstrează nimic, deși, vizual, are toată forța și greutatea unei dovezi.”

Capcana supraîncrederii: iluzia că putem detecta falsurile

Sondajul scoate la iveală și un alt aspect problematic: paradoxul certitudinii. Peste jumătate dintre participanți (52%) s-au declarat foarte siguri pe capacitatea lor de a depista imaginile artificiale. În realitate, performanța lor a contrazis această convingere. Aproape 40% dintre cei care s-au lăsat păcăliți de cel puțin o imagine au recunoscut că sunt de-a dreptul surprinși de rezultat, fiind absolut convinși că făcuseră alegerile corecte.

În acest context, expertul trage un semnal de alarmă: în stadiul actual al tehnologiei, nu mai există nicio metodă simplă și infailibilă prin care publicul larg să poată distinge, doar cu ochiul liber, o fotografie reală de una generată de inteligența artificială.

El se declară prudent cu ideea că există „semne” sigure după care un om obișnuit poate recunoaște o imagine falsă. „Totuși, semnele clasice există, de la text fără sens pe firme sau pe meniuri, mâini desenate greșit, clădiri care nu stau în picioare, umbre și reflexii care vin din altă parte decât lumina, până la modele care se repetă perfect în apă, în gresie sau în frunziș, texturi prea netede și margini care parcă se topesc, însă problema este că aceste urme se reduc de la o versiune a programelor la alta. Iar sondajul confirmă un lucru incomod, anume că cei mai convinși că recunosc o imagine falsă sunt adesea cei care greșesc, așa că privitul cu ochiul liber nu este o metodă pe care publicul larg să se poată baza”, mărturisește acesta.

De altfel, adaugă specialistul, a doua confuzie, importantă, este cea dintre o imagine făcută complet de AI și una doar editată puternic, pentru că o mare parte din fotografia de hotel nu este creată de la zero, ci prelucrată, prin obiective foarte late care fac camera să pară mult mai mare, prin ștergerea dezordinii din cadru, prin înlocuirea cerului și prin împingerea culorilor. „Iar aceste cazuri nu se prind căutând urmele AI, fiindcă la bază este o fotografie reală, doar înfrumusețată, motiv pentru care indiciul mai de încredere nu se află în poză, ci în jurul ei, în potrivirea dintre ce arată imaginea și restul informațiilor, fie că este vorba despre o piscină prezentă în broșură, dar care nu apare în nicio poză a clienților, despre o „priveliște la mare” care nu se potrivește cu harta sau despre o imagine fără nicio urmă de unde provine, așa încât verificarea din mai multe surse rămâne mai bună decât examinarea cu ochiul”, subliniază Alexandru Dan.

Șapte din zece turiști spun că au fost dezamăgiți de realitate

Potrivit sondajului, șapte din zece respondenți afirmă că au ajuns cel puțin o dată într-o destinație care arăta vizibil diferit față de fotografiile văzute înainte de rezervare. Dintre aceștia, peste 80% au crezut sau au bănuit că diferențele au fost cauzate de utilizarea inteligenței artificiale.

Experiența i-a făcut pe mulți să își schimbe modul în care verifică o destinație. Astfel, 38% spun că preferă acum să întrebe persoane cunoscute, 37% caută fotografii recente în locul imaginilor de promovare, 35% se uită în special la fotografiile publicate de alți turiști, iar 34% acordă mai multă încredere surselor oficiale ale destinației.

Profesorul atrage însă atenția că nu orice diferență dintre fotografii și realitate este produsă de AI: „Efectul se vede deja în cifre, de vreme ce, în același sondaj, șapte din zece oameni spun că au ajuns la o destinație care arăta vizibil diferit de pozele după care o aleseseră, iar dintre ei peste 80% au crezut sau au bănuit că la mijloc a fost AI, ceea ce mă obligă la o precizare corectă, anume că vorbim despre o bănuială a lor, nu despre o dovadă că s-a folosit AI, pentru că oamenii dau acum vina pe inteligența artificială pentru orice dezamăgire, fie că a fost sau nu implicată, iar pierderea încrederii devine ea însăși o problemă.”

Ce putem verifica înainte de a face rezervarea

În opinia specialistului, cea mai bună protecție nu este încercarea de a „ghici” dacă o fotografie este generată de AI, ci compararea informațiilor din mai multe surse.

„Recomand să nu vă bazați pe o singură verificare, ci să folosiți mai multe surse care se confirmă între ele, iar cele mai utile sunt fotografiile recente ale altor turiști, pozele din recenzii și postările cu locația trecută pe ele, pentru că acestea rămân mereu în urma imaginilor de campanie, în timp ce un material video este mai greu de trucat de la cap la coadă decât o poză statică, deși nici acolo lucrurile nu mai sunt sigure. Pentru promisiuni de tipul «la malul mării» sau «la cinci minute de centru», harta din satelit și Street View vă lămuresc în câteva secunde, după cum o căutare inversă după imagine vă arată dacă aceeași poză mai apare în alte locuri sau dacă este luată din bănci de imagini, fără să uitați de dată, fiindcă momentul în care au fost publicate pozele și recenziile contează la fel de mult ca ceea ce arată ele” punctează Alexandru Dan.

De altfel, începând cu 2 august 2026, o parte dintre imaginile generate cu inteligența artificială vor trebui marcate în conformitate cu prevederile regulamentului european privind inteligența artificială. Totuși, specialistul avertizează că această măsură nu va elimina complet problema.

„Părerea mea, ca cercetător în etica AI, este că o etichetă vizibilă pusă pe absolut orice... ar fi mai mult dăunătoare decât utilă, pentru că ne-am obișnui cu ea și nu am mai vedea-o, iar la limită ne-ar împinge să credem că o imagine este ori complet falsă, ori complet reală, deși între cele două există multe nuanțe. O soluție echilibrată ar combina un semn de proveniență care însoțește fișierul oriunde ar circula cu o etichetă vizibilă păstrată doar pentru cazurile chiar înșelătoare, adică materialele de tip deepfake și locurile inventate, afișată acolo unde omul ia decizia, adică pe pagina de rezervare. Totuși, aceste marcaje pot fi șterse, iar platformele recomprimă oricum imaginile, motiv pentru care legea cere marcare doar «în măsura în care este posibil tehnic», așa încât eticheta micșorează riscul, dar nu îl elimină, iar o parte din munca de verificare rămâne, până la urmă, a noastră”, conchide el.