Bacșișul, între gest voluntar și presiune. „Când mi se cere nu las din principiu”

Discuțiile despre bacșiș au revenit în centrul atenției după ce un client a povestit că, deși spusese explicit că nu dorește să lase nimic în plus, pe POS a fost introdusă o sumă de 23,8 lei. Povestea a declanșat o dezbatere despre cât de voluntar mai este bacșișul atunci când clientul este întrebat direct cât vrea să lase.

Subiectul bacșișului a încins spiritele pe rețelele de socializare. „Foto Shutterstock

Discuția a pornit de la experiența unui client care a mers la un local din Centrul Vechi împreună cu mai mulți colegi. Pentru opt băuturi, dintre care trei erau la pachet, nota a fost de 119 lei. Clientul spune că nu obișnuiește să lase bacșiș și că i-a transmis acest lucru chelneriței atunci când aceasta i-a întins POS-ul.

„Când ți se zice că nu primești bacșiș, atunci nu primești”

Potrivit relatării sale, după ce a spus „niciun bacșiș, 0 lei”, a acceptat plata fără să poată vedea bine ecranul POS-ului, din cauza soarelui. Ulterior a observat că fusese adăugată o sumă de 23,8 lei.

Clientul susține că a cerut returnarea banilor, însă angajata i-ar fi spus că tranzacția nu mai poate fi modificată. După ce a solicitat intervenția unui superior și a amenințat că va chema poliția, suma i-a fost restituită.

„Când ți se zice că nu primești bacșiș, atunci nu primești, nu e nimeni obligat să lase”, a scris autorul postării.

Povestea a strâns sute de reacții, iar mulți dintre participanții la discuție au susținut că bacșișul trebuie să rămână o alegere a clientului.

„S-au adunat toți ospătarii să comenteze aici. E decizia omului ce face cu banii lui. Dacă nu îți convine cât câștigi și stai după bacșiș, învață, muncește, schimbă jobul, e simplu”, a comentat un internaut.

Un alt participant a pus accentul pe diferența dintre serviciul plătit și recompensa suplimentară: „Bacșișul se lasă pentru serviciul remarcabil. A întreba de bacșiș e exact opusul.”

„Las bacșiș, dar nu pentru că mi se cere”

În discuție au intervenit și persoane care spun că lasă în mod obișnuit bacșiș, dar resping ideea că acesta ar trebui solicitat.

„Las bacșiș de cele mai multe ori, dar mă (...) pe atitudinea de superioritate a chelnerilor care consideră că ești obligat să lași. Bacșișul este un gest frumos, pe care îl faci când ai chef și pentru care chelnerul ar trebui să-ți pupe mâna, nu ceva ce ar trebui să fie așteptat obligatoriu de către chelner/curier etc.”, a scris un participant.

O altă persoană spune că și-a schimbat complet comportamentul atunci când este întrebată direct despre bacșiș: „Eu las mereu bacșiș, mai puțin dacă cer direct, în momentul ăla orice bacșiș devine 0, las de regulă 10%, dar să cerșești bani efectiv e altceva.”

În aceeași direcție, un alt internaut a povestit că a întâlnit situații în care ospătarii îi prezentau POS-ul și îi spuneau direct că poate lăsa bacșiș.

„Când mi se cere bacșiș, nu las din principiu. La Uber / Taxi, spre exemplu, plătesc cursa dublu atunci când ajung repede, în siguranță și fără comentarii”, a afirmat acesta, precizând că a lăsat și o recenzie de o stea unui local unde a perceput solicitarea bacșișului drept „o cerșeală”.

„Nu zic să nu le lași dacă așa simți”

O parte dintre comentarii au mers însă dincolo de relația dintre ospătar și client și au pus în discuție întregul lanț de oameni implicați în pregătirea unei mese.

„Deci toată treaba se face pe lângă cei care cultivă legumele/cresc animalele, apoi tot lanțul tehnologic, preluarea, procesarea, în care sunt inclusiv zeci de oameni, care muncesc efectiv și nu primesc bacșiș, apoi vine ospătarul cu o tavă pe care toți angajații din bucătărie au umplut-o, nu el, plimbă tava 10 metri și după aia cere bacșiș? Ne-am tâmpit de tot?”, a scris un participant.

Acesta a precizat însă că nu contestă existența bacșișului atunci când clientul vrea să îl ofere: „Nu zic să nu le lași dacă așa simți, dar mi se pare extrem de penibil să te milogești dacă nu-l primești sau să umfli nota dacă ți se spune că nu.”

Un alt internaut a atras atenția că în unele restaurante bacșișul nu rămâne exclusiv la ospătar: „În unele localuri bacșișul se împarte cu bucătarul.”

„Am pățit și eu o dată o fază”

În comentarii au apărut și alte experiențe în care bacșișul ar fi fost introdus automat sau solicitat într-un mod considerat insistent.

„Am pățit și eu o dată o fază în care tipa a pus direct 10% tips pe bon, fără să mă întrebe măcar sau să-mi zică. Bine că am văzut înainte să plătesc și i-am zis să+l scoată”, a povestit o participantă.

Aceasta spune că reacția angajatei a făcut-o să considere situația și mai neplăcută: „S-a uitat cu o scârbă la mine, nici nu m-a mai salutat. Nu e vorba, dacă ar fi fost drăguță și m-ar fi anunțat măcar... poate, poate... dar dacă procedezi așa, mi se pare foarte wrong.”

Un alt client a relatat o situație în care un ospătar i-ar fi cerut să aleagă un procent: „Am pățit și eu o fază asemănătoare, la o pizzerie, când m-a întrebat tare «cât lași bacșiș? 20% sau mai mult?» și am rămas efectiv șocat.”

„Nu sunt pentru mâncare și băutură banii”

O altă temă a discuției a fost întrebarea dacă bacșișul ar trebui raportat la valoarea notei sau la calitatea serviciului.

„Foarte bine ai procedat. Eu n-am înțeles niciodată chestia asta cu bacșișul în restaurante, să las bacșiș pentru că-mi aduce mâncarea din bucătărie la masă?”, a scris un internaut.

Acesta spune că preferă să rotunjească nota atunci când consideră că serviciul a fost bun, dar respinge solicitarea unui procent prestabilit: „OK, las acolo bacșiș, rotunjesc în sus, dacă e 116 lei mâncarea, las 120. Dar să fiu obligat sau să mi se spună în procente e o mizerie.”

În aceeași intervenție, el face diferența între ospătar și curier: „Înțeleg bacșișul la ăla care livrează mâncarea acasă, vine de departe, prin căldură sau frig, prin trafic, etc. Dar nu la ospătar. Au salariu.”

Și propune o altă variantă: „Mai ok ar fi să pună direct bacșiș în produse. O cafea e 16 lei? Să o pună 18 și să dea direct 2 pentru ospătar și aia e.”

Un alt participant a rezumat disputa prin raportarea la proprietatea asupra banilor: „Ținând cont că sunt banii mei și omul m-a dus unde am avut nevoie, nu am întârziat și nu a cerut nimic în plus ori să bată vreun apropo, dispun de sumele proprii fix cum îmi convine.”