Din dragoste de RADET

Pe la sfarsitul anului 2002, un domn Radu Opaina spunea ca angajatii RADET Bucuresti nu sunt decat o adunatura de neispraviti care nu stiu altceva decat sa bata dopuri de lemn in gaurile conductelor.

Pe la sfarsitul anului 2002, un domn Radu Opaina spunea ca angajatii RADET Bucuresti nu sunt decat o adunatura de neispraviti care nu stiu altceva decat sa bata dopuri de lemn in gaurile conductelor. In ianuarie 2003, acelasi Opaina declara ca RADET-ul s-ar fi dus demult dracului daca n-ar fi fost dragostea pentru regie a "celor care isi fac cu pasiune datoria". Tot asa, in decembrie 2002, respectivul spunea ca, in Capitala, din cei 600.000 de abonati ai regiei, 400.000 sunt rau-platnici. Peste o luna, alta declaratie: Bucurestii au doar 200.000 de restantieri. Cand auzi asa ceva, in mod logic nu te poti gandi decat la faptul ca omul are probleme psihice si nu stie prea bine ce vorbeste. Dar Radu Opaina nu e nebun, e o persoana publica, ce stie perfect ce cuvinte ii ies pe gura. Dar, in decembrie 2002, Opaina vorbea in calitate de sef al Federatiei Asociatiilor de Proprietari din Romania, adica in calitate de critic feroce al RADET-ului, care era interesat sa prezinte un tablou cat mai sumbru al situatiei. In ianuarie vorbea directorul regiei, adica un om care era interesat ca sistemul sa nu se gripeze. Tot din acest motiv, datoriile populatiei catre RADET au sarit, intre doua declaratii, de la 600 de miliarde de lei la 1.500 de miliarde de lei. Ajunsi in acest punct al povestirii, nu poti decat sa te miri, inchinandu-te, cat de mult poate schimba opiniile unui om numirea intr-o noua functie. Din pacate, e nevoie de mai multe cruci, pentru ca directorul regiei si-a pastrat, practic, si vechea functie. Opaina s-a autosuspendat din functia de director al Federatiei, in fruntea asociatiilor de locatari fiind pusa o persoana care primeste "imputerniciri pentru semnaturi" de la directorul RADET. Conflictul evident de interese intre cele doua entitati e rezolvat simplu, caci Opaina va "critica cu stanga" si "va face cu dreapta". Cu alte cuvinte, omul cu doua functii va fi un fel de dr. Jekyll al proprietarilor si un mister Hyde al regiei, dupa caz si interese. Aceasta poveste n-ar fi altceva decat o istorioara tragi-comica, daca tara n-ar fi plina de zeci de insi ca Opaina, care stau cu fundul in doua luntre. Cel mai bun exemplu in acest sens e Parlamentul Romaniei, care e plin de lideri de sindicat in activitate. Ioan Andrei, lider la RomTelecom, Dumitru Chirita, sef al sindicatului Energetica, Pavel Todoran cu un sindicat in Termoelectrica, Elena Sporea de la Agrostar, toti n-au nici o problema in a apara, concomitent, interesele organizatiilor sindicale si ale PSD-ului, ai caror membri sunt. Ca aceste interese intra foarte des in conflict, nu conteaza. Conteaza faptul ca PSD-ul si-a mai asigurat un control, chiar si partial, asupra unor medii ostile. Oricum, toti zic ca incearca sa promoveze interesele sindicale "din interior", cum o faceau altadata "dizidentii" din Securitate sau din CC al PCR. Dar, ca sa faci lucrul asta, adica sa fii complet impartial, trebuie sa ai o constiinta pura ca zapada. Sau, vorba lui Opaina, sa fii plin, concomitent, de dragoste de RADET si pentru asociatiile de locatari. Adica, cum zic toti acesti parlamentari, de dragoste de tara. Caci, nu-i asa, ce-i patria? E Dunarea Albastra, Muntii Apuseni, Baraganul, conductele RADET, facturile la intretinere, mitingurile de protest, grevele si fotoliile de parlamentari. Toata aceasta situatie absurda se datoreaza politicii de cadre a PSD. De ani de zile, partidul lui Adrian Nastase, cand s-a izbit de vreun obstacol tip contestatar incomod, a rezolvat problema cumparandu-l cu o functie grasa. Asa se face ca la conducerea partidului au ajuns o droaie de sindicalisti care, altadata, faceau sa zdrangane geamurile Palatului Victoria cu portavocea. Dar, pana acum doi ani, acesti insi, odata intrati in PSD, isi paraseau organizatiile de origine. Dar metoda era ineficienta, pentru ca, peste un timp, sindicatul sau asociatia de proprietari iar incepea sa caraie si procesul de cumparare trebuia reluat de la capat. Pana la urma s-a adoptat formula "cumpara-l, dar pastreaza-l in functie". Exact din acest motiv, in legea sindicatelor, care a intrat in vigoare saptamana trecuta, exista o prevedere conform careia liderii de sindicat pot fi concomitent si demnitari. Degeaba au protestat BNS-ul si Cartelul Alfa, aratand ca aceasta prevedere contrazice acordurile semnate de Romania cu Organizatia Internationala a Muncii, prin care e interzis amestecul statului in activitati sindicale. Daca interesele partidului au cerut-o, legea a trecut prin Parlament ca prin branza. Din pacate, acest mod de a elimina vocile deranjante pentru partid are efecte neplacute. In primul rand, organizatia obsteasca condusa de un demnitar isi pierde mult din credibilitate, adica exact ceea ce face sa functioneze astfel de organizatii. Chiar daca nou-venitii in partid incearca sa faca ceva fiind la inceput de buna-credinta, ei sunt rapid "absorbiti" de sistem. Exact asa s-a intamplat cu Dumitru Chirita, lider al unui sindicat din sistemul energetic, care in trei luni de zile a fost redus la tacere de organizatia de partid. Apoi, daca se continua la nesfarsit cu aceasta politica de cadre, Parlamentul Romaniei se va transforma intr-un fel de Mare Adunare Nationala, care va fi doar o adunatura de carieristi.