De unde pana unde Michi Spaga?

se intreaba Serban Mihailescu

Toata lumea il cunoaste pe secretarul general al Guvernului, dl. Serban Mihailescu. Sa incercam sa aflam cine este Serban Mihailescu. - Aveti un CV la indemana? - M-am nascut pe 8 martie 1944, asa ca am doua motive sa aniversez Ziua Femeii. Ai mei sunt de trei generatii in Bucuresti, asa ca n-am avut ce revendica. Am facut liceul la Matei Basarab, apoi TCM-ul, absolvit in 1966. Am lucrat pana in 1974 in cercetare-proiectare, apoi am plecat la Primarie, ca functionar in Departamentul Stiinta si Invatamant. Erau vreo 140 de institute de cercetare in Bucuresti, pe care le coordonam, plus scolile. Am fost apoi director general la Steaua Rosie, langa Parcul Carol. - Acum se face acolo un mall! - Probabil. Avem si noi proiecte de "umanizare" a fostelor spatii de productie, nefolosite. La initiativa premierului transformam o hala de la IPRS Baneasa in ateliere pentru pictori si sculptori, carora sa le punem gratuit la dispozitie spatiu de creatie. - De la Steaua Rosie, la guvern... - In 1983, am fost promovat expert la Secretariatul general al Guvernului. Sau, cum se numea atunci, Consiliul de Ministri. Pana in 1989 am ajuns secretar al aparatului "Guvernului" Dascalescu. Ce m-a uimit, era ca, desi sediul Consiliului de Ministri era in C.C., aveam foarte putine legaturi cu partidul. Cu Elena Ceausescu, eu, care ajunsesem la o functie echivalenta cu cea de secretar general, nu am vorbit niciodata. Ii pregateam mape cu documente... de, era prim-vicepresedinte al Guvernului. Elena Ceausescu n-a participat la nici o sedinta de Guvern cat am lucrat acolo. Cum ar fi fost ca dl. Ciumara, prim-viceprim-ministru, sa nu vorbeasca deloc cu dl. Remus Opris? Sau... in martie 1989, cand s-a terminat cu datoria externa. Urma sesiunea Marii Adunari Nationale. In noaptea respectiva, lucram la discursul premierului Dascalescu. Sigur ca erau cinci pagini cu lozinci, dar intr-o pagina trebuiau sintetizate si cateva orientari de politica economica. Pana pe la patru dimineata se lucra pe urmatoarea strategie: de acum, vom porni noi programe de investitii, vom moderniza Romania, prin credite mai avantajoase. Suna telefonul: suntem de la grupul care ii redacteaza discursul lui Ceausescu. Vedeti ca o sa spuna ca nu vom mai lua credite niciodata, ca o sa ne dezvoltam prin forte proprii. Apuca-te si-l schimba, dar daca, totusi, Ceausescu revine la discursul initial, cu modernizarea? Pana la urma, a ramas cu "nu mai luam credite niciodata!". - V-a folosit experienta din guvernul Dascalescu? - Desigur. Din '74, am facut administratie publica. Aici am deprins o noua meserie, pe langa cea de inginer. Importanta e capacitatea de munca: aici lucrezi ore in sir treburi care nu sunt extrem de vizibile si nu sunt destul de spectaculoase. Ce face Secretariatul General? Scoate niste hartii, ati zice. Dar implica o munca foarte migaloasa ca sa nu ai greseli. Ganditi-va ca de aceste acte, legi, hotarari depind oameni, ca angajeaza sume, drepturi. Trebuie precizie de neurochirurgie pentru ce facem noi aici. Ca sa emiti fara greseli, intr-o zi, 40 de acte care se publica in Monitorul Oficial trebuie o anumita tehnica administrativa, care se deprinde dupa ani de meserie. Aici se aduna si ceea ce vrea cel de la Finante si cel de la Industrie. Tu trebuie sa ai o viziune de ansamblu. Casa Poporului nu exista - De aici, ideea: decat sa dau la toti, ma concentrez intr-un singur loc? - Asta ar fi posibil, in teorie, daca, aici, documentele ar veni brute, ca o ciorna, la prima lectura. Or, noi acceptam documentele doar dupa ce sunt vazute de ministere. Observatiile noastre tin mai ales de tehnica legislativa, de respectarea altor hotarari. De exemplu: vin acte de transfer al unor bunuri, in interiorul sistemului public. Noi verificam doar ca bunul respectiv sa nu aiba alt statut: o primarie sa nu transfere un sediu revendicat. - Regimul comunist era atent la respectarea legilor? - Da, desigur. Actele erau verificate la virgula. Legile, bune-rele, se aplicau. Au existat, totusi, momente cand deciziile politice primau. Se interzisesera importurile. Nu existau forme legale de aprobare a unor importuri. Dar nici nu le puteai opri total: erau medicamente, materii prime vitale, piese de schimb. Stefan Andrei obtinea derogari de la tovarasu'. El scria pe document, cu stiloul "Tov. Ceausescu a aprobat sa se faca urmatoarea actiune", adica import. Or, asta nu era nici HG, nici lege, nimic. Eu scriam, deci, urmatoarea adresa catre BRCE: "va comunicam ca ni s-a comunicat ca s-a aprobat ca se poate face actiunea...". Au fost vreo patru sute de astfel de acte, care au contribuit la mentinerea industriei, la exporturi, la salvarea oamenilor. N-a interesat pe nimeni, dupa '89, reglementarea situatiei. Sau Casa Poporului: nu exista nici o hotarare de constructie, nici un proiect aprobat de cineva, nici PUZ, nici PUD, nici aprobarea finantarii. Totul s-a facut pe ordinele verbale ale lui Ceausescu. Daca ne-am lua strict dupa lege, constructia numita Casa Poporului nu are baza legala si nu exista! - Ati demolat sistemul dupa '89? - Primul-ministru de atunci a indepartat si aparatul tehnic, nu doar pe cel politic, preferand alta echipa. Rezultatele s-au vazut. N-a vrut nimeni sa accepte diferenta enorma intre aparatul politic si cel administrativ-tehnic. Asa ca am intrat ca inspector la Registrul Naval Roman, unde am ajuns pana la functia de director de marketing. Cum, pe atunci, la Transporturi era dl. Basescu, de la care a trebuit sa iau tot felul de semnaturi, am fost anchetat, ulterior de nenumarate ori, de toate guvernarile. Apoi, un an de zile am activat intr-o firma privata. Din 1993, am fost secretar de stat la Transporturi. - De la flota vi se trage porecla? - Sa fim seriosi! In 1997, am lasat in functiune peste 300 de nave. In 2000, Romania mai avea cinci. Grecia, de exemplu, are cea mai mare flota. Dar este particulara si ei nu tin navele mai mult de doi ani. Le cumpara, le vand, le inchiriaza. La noi, erau niste companii de stat, conduse de tipi cu interese private, se mai baga si statul. Raporturile Curtii de Conturi arata clar ca nu noi am facut asa-numitul dezastru, ci guvernarile de dupa 1996. Porecla arata forta presei. Ziarele CDR m-au facut in fel si chip, ca secretar de stat PDSR. Dar, nefiind un subiect de televiziune, n-a facut cine stie ce valuri. Ca deputat al Opozitiei, din 1996, am avut interventii peste interventii. Nimeni nu s-a sesizat. Apoi, ca ministru, am iesit mult in fata cu problema copiilor institutionalizati. Premierul a vrut sa fie un control strict, sa se ocupe cineva din apropierea sa. Probabil ca am impus reguli stricte si am suparat grupuri de interese. Multi colegi mi-au spus ca, luat cu treaba, nu acord destula atentie relatiei cu presa. Michi in sus, Michi in jos... imi spuneau si de la alte partide, fara nici o conotatie. Chestia legata de porecla a pornit de anul acesta. A fost in Adevarul, o nota de culoare intr-un editorial. De aici a pornit, ca un bulgare de zapada. Cu mine nu s-a discutat aceasta chestiune de catre nici unul dintre autori. Ciocu' mic e de vina - Porecla nu si-o pune omul! - E si o greseala a mea. La scurt timp dupa aceea am folosit o expresie nefericita, cu "Ciocu mic", in Parlament. Mi-am cerut scuze imediat, dar degeaba. Nervii au cedat si greseala era facuta. Eu am folosit, in alte discursuri, chiar si replici mai acide, dar politicoase. In acea zi era un eveniment si toate televiziunile se aflau la datorie. Replica a fost intens difuzata, iar contextul nici n-a mai fost prezentat. Eu sustineam schimbarea statutului unor imobile de utilitate publica, de pilda Casa Presei etc. Liberalii si PD-ul au sarit sa-si apre vilele de protocol, luate pe fundatii si asociatii. Atunci le-am atras atentia ca sunt cu musca pe caciula si a iesit ce a iesit. Eu nu doar ca am platit pentru acea expresie, dar s-a reluat si s-a batut toaca pe acea porecla nemeritata. Sa vina domnule, unul sa spuna ca mi-a dat mie ceva! Nu exista nici o poveste, nici un zvon, nimic in sustinerea acestei idei. Nu s-a plans nimeni, n-am fost implicat in scandaluri, de unde pana unde Michi Spaga? - De ce ati dat in judecata Le Monde si nu un ziar din Romania? - Acelui ziarist i-au fost livrate aceste chestiuni. Eu am recunoscut ca am facut o greseala, de la inceput. Am tratat cu usurinta ironiile din presa romana. Trebuia sa invit ziaristul roman, a doua zi si sa-l rog sa-mi raspunda, privindu-ma in ochi: de unde pana unde ? In ceea ce-l priveste pe ziaristul francez, avand in vedere ca presa de la ei are alte reguli in ceea ce priveste atacul la persoana, ca are norme mai clare, privind dreptul la replica s.a.m.d., am luat legatura cu avocati francezi. Si vreau sa mi se dea satisfactie conform dreptului francez. Teoria conspiratiei - Credeti in teoria conspiratiei occidentale? - Nu e vorba de occident. Toata lumea uita o etapa. Uitati-va, in 1997, cate vizite la nivel inalt, ce voiosie in occident, cata simpatie pentru cei veniti la Putere. Si ce esec! Prestatiile guvernantilor intre 1997-2000 erau atat de slabe, ca nu aveau vesticii cum sa ne ajute. Ei nu puteau sa ne ridice obligativitatea vizelor, nici daca voiau. Nu erau acorduri de readmisie cu nici o tara, nu era nimic. Trei guverne CDR nu facusera nimic. Pe o lista cu 60 de puncte, nu indeplinisera nici un obiectiv. Noi le-am realizat, pe toate, intr-un an. Eu raspund, acum, in sens tehnico-administrativ, de problema NATO. S-a facut un program scurt, cu actiuni prioritare, care saptamanal sunt verificate, in Guvern. In fiecare saptamana, mai inaintam cu un pas. Astazi, sa fie foarte clar, partea internationala ne priveste cu totul altfel. S-au convins ca realitatea difera de prejudecatile pe care le aveau. Din pacate, au mai ramas unii in transee, ca soldatul uitat pe o insula, dupa ce s-a terminat razboiul. Unii din tara, care n-au argumente, se folosesc de astfel de ocazii ca sa ne loveasca. Cred ca la asta se referea ipoteza unei conspiratii pe imagine. - Decat sa nu te stie lumea, mai bine sa te injure! - E o teorie ca, fara notorietate, chiar negativa, nu faci nimic, daca esti intr-o astfel de functie. Adica, as putea sa ma bucur ca mi s-a inventat porecla Michi Spaga si ca am facut greseala cu "Ciocu' mic". Dar, sincer, decat sa fi trecut prin toate astea, ma lipseam de orice notorietate.