De la Nadia la Dinel

Se zice ca sportul nu poate fi mai performant decat natiunea pe care o reprezinta. E normal ca etiopienii si kenyenii sa fie niste atleti foarte buni, pe distante lungi. Copiii saraci ai

Se zice ca sportul nu poate fi mai performant decat natiunea pe care o reprezinta. E normal ca etiopienii si kenyenii sa fie niste atleti foarte buni, pe distante lungi. Copiii saraci ai pastorilor din savanele africane, invatati sa bata cu piciorul kilometri intregi sau sa fuga de lei, au descoperit ca pot alerga pe bani frumosi si pe pista olimpica. Este normal si ca nordicii sa fie buni schiori. Din oameni care poarta jumatate din an clapari se nasc mai usor campioni ai partiilor. Guvernele tarilor respective au neglijat poate unele sporturi, alocand resursele predominant catre disciplinele care pot deveni adevarate marci pentru respectivele natiuni. Atletul kenyan si schiorul austriac sunt "produse" care cresc notorietatea sau brandul de tara, cum le place guvernantilor nostri sa-i spuna renumelui national. La fel ca vinul frantuzesc si ceasul elvetian. Tenis, gimnastica, fotbal. Sunt sporturi care au facut ca romanii sa fie mandri cand se prezinta in lume. Ilie Nastase, Nadia Comaneci sau Gheorghe Hagi sunt nume care te ajuta sa te identifici, de multe ori, prin tari indepartate. Acum, la tenis avem doi jucatori in prima suta a ierarhiei mondiale. Unul pe final de cariera, care pierde la toti necunoscutii dornici de afirmare, si unul care, la 24 de ani, este inca in stadiul de vesnica speranta. Gimnastica feminina romaneasca nu mai are o Nadia Comaneci care sa evolueze perfect la toate aparatele. Nici macar o Andreea Raducan care sa fie asteptata la aeroport de mii de romani. Octavian Belu cauta in continuare talente, dar acestea sunt din ce in ce mai putine si au tot mai multe pretentii. "Roboteii" care stateau cu anii in cantonamente, fetitele imbatranite inainte de vreme, constiente ca diferenta dintre saracie si un trai decent o face suferinta, nu se prea mai gasesc. Fotbalistii nu mai sunt asteptati pe aeroporturi decat de reporteri inveninati si de fani dezamagiti, care cer explicatii. Piata Universitatii a uitat cum arata multimea cantand de fericire in miez de noapte. Fara investitii nu poti avea performante. Nu-i poti cere lui Victor Hanescu sa joace bine pe iarba, doar pentru ca are un fizic bun pentru asa ceva, cand el are doar terenuri de antrenament cu zgura in Romania. Nu poti emite pretentii de medalii de la Octavian Belu si Mariana Bitang, cand acestia nu au nici acum niste contracte sigure cu federatia de gimnastica. Nu poti cere campioane pe banda rulanta, in conditiile in care selectia scolara a disparut aproape cu desavarsire, iar conducatorii federatiei nici nu-si mai amintesc cand au fost ultima data intr-o "generala". De, viata e mai dulce prin hoteluri la marile competitii internationale. Pe langa investitii, in orice domeniu e nevoie si de management performant. S-au pus multe sperante in profesionalizarea sportului. Fotbalul, teoretic, a facut primii pasi. Din nefericire, "profesionalismul" fotbalului romanesc este unul de tejghea, de butic. Obiectivul proprietarului este cel mai adesea sa fure statul, sa-si faca vile si sa-si ia "Mertane", nu sa dezvolte o afacere prin cresterea performantei. Banii se dau la sacosa, controalele financiar-contabile se fac cu indulgenta, listari la Bursa nu exista, pentru ca ar ingradi multe dintre matrapazlacuri. Adevaratii manageri lipsesc de la conducerea fotbalului romanesc, locul lor a fost ocupat de ospatari, ciobani, militieni, baieti care dau bine cu gura si cu pumnul, ca Jenel, Fanel sau Dinel. Cerem fotbalistilor sa fie profesionisti, dar acest lucru nu se poate intampla cand Bachus face legea la federatie, loviturile lui Bruce Lee sunt exersate de presedinti in tribune, iar suporterii sunt alergati cu bodyguarzii cand striga impotriva conducatorilor. Chiar daca prind un contract afara, in fotbalul mare si cu adevarat profesionist, ei pleaca deja cu mentalitatea formata de "specialistii" de aici. Generatia de aur, cea care ne-a scos pe strazi in miez de noapte cu sampania invelita in tricolor, a fost crescuta inainte de '90, inainte sa devina "profesionista". Disciplina era, totusi, disciplina, ei stiau ca, daca nu trag tare la cluburi, ajung sa traga la saiba tot restul vietii. Din 2000 am ratat trei calificari consecutive la turneele majore ale fotbalului. In lumea afacerilor, o companie isi schimba managerii daca acestia nu-si indeplinesc obiectivele. "Nasul" a incremenit in fruntea federatiei si nici macar o infrangere la scor in fata Insulelor Faroe nu il va indeparta de acolo. Poate atunci vom putea lua manageri de la niste companii private de succes si ii vom pune in fruntea fotbalului romanesc. Poate atunci ne vom califica si noi la un turneu final.