De ce un copil bun la școală în străinătate poate avea dificultăți după întoarcerea în România

Mutarea unui copil dintr-o școală din străinătate într-una din România nu înseamnă doar adaptarea la alți profesori și colegi. Programa, ritmul de predare, felul în care sunt formulate cerințele și chiar vocabularul folosit la clasă pot fi foarte diferite. Un copil care avea rezultate bune în Marea Britanie, Germania sau Italia poate descoperi că, în România, nu cunoaște materia predată deja colegilor săi sau că nu stăpânește suficient limba română pentru a înțelege un manual. Cum ar trebui făcută trecerea de la un sistem la altul și cât timp are nevoie un elev pentru a se adapta?

Ce se întâmplă cu un copil când schimbă sistemul de învățământ Foto: Shutterstock

„În România înghiți mult prea multă informație”

„Din punctul meu de vedere, în România înghiți mult prea multă informație, în loc să o faci treptat”, spune un tânăr care a făcut aproape zece ani de școală în România, iar clasele a IX-a, a X-a și a XI-a în Germania. 

În Germania, povestește că materiile și evaluările au fost construite mai progresiv, iar la un examen a avut inclusiv posibilitatea de a alege între interpretarea unui text, redactarea unuia propriu sau realizarea unei argumentări pornind de la mai multe surse. 

„În România materia este mult mai stufoasă și avansată decât în alte locuri, dar ăsta nu e neapărat un lucru bun pentru copii”, crede alt utilizator.

Pentru un elev venit din altă țară, problema nu este neapărat că știe mai puțin, ci că poate fi obișnuit să învețe altfel și să fi parcurs alte conținuturi.

„Adaptarea copiilor români reîntorși din străinătate în sistemul de învățământ românesc reprezintă un proces complex, marcat de bariere lingvistice și culturale, diferențe de programă și provocări de integrare emoțională”, explică pentru „Adevărul” Aurora Oprea, consilier vocațional.

Când româna vorbită acasă nu este suficientă la școală

Faptul că un copil vorbește românește cu părinții nu înseamnă neapărat că va putea urmări fără dificultăți orele într-o școală din România. Pentru cei care s-au născut sau au învățat mai mulți ani în străinătate, vocabularul folosit la școală poate fi aproape complet nou.

„Mai apare impedimentul lingvistic, care este clar un handicap, deoarece, în familiile de români ai căror copii se nasc în altă țară și studiază câțiva ani acolo, limba română este vorbită de aceștia doar la nivel conversațional, în familie. Ei nu cunosc termenii tehnici, gramatica sau vocabularul academic specific materiilor școlare și, cel mai probabil, nu au citit niciodată o carte în limba română sau a unui autor român, cel puțin dintre cei vizați de materia studiată la clasă”, adaugă Aurora Oprea.

Pe Reddit, o persoană povestește despre o elevă revenită din Italia care făcea greșeli importante de gramatică și ortografie și avea lacune inclusiv la matematică. O alta își amintește de o colegă venită tot din Italia care „vorbea româna extrem de prost” și care, ulterior, a fost mutată la o școală profesională pentru că nu făcea față.

„Este absolut firesc ca un copil crescut în altă țară să aibă nevoie de câțiva ani să învețe româna la nivel nativ,” atrage atenția un alt utilizator.

Schimbarea nu este doar școlară

„Cea mai mare provocare o reprezintă șocul cultural și emoțional pe care copilul îl resimte, fiind luat și adus într-un mediu social total necunoscut, referindu-mă aici și la grupul de prieteni. Schimbarea are totuși beneficiile ei, prin scoaterea din zona de confort, dezvoltarea de noi abilități de comunicare și integrare și, în același timp, adaptarea din mers la sistemul românesc, la cantitatea de informație și, de ce nu, la regulile adesea mai rigide care se regăsesc în sistemul nostru școlar”, spune Aurora Oprea.

Consilierul vocațional consideră că sistemul românesc rămâne „mai teoretic și mai dens” decât unele dintre sistemele occidentale, ceea ce poate accentua dificultățile din primele luni.

În discuția de pe Reddit apare și problema perioadei de tranziție. O persoană care spune că a lucrat într-un liceu povestește cum: „problema cea mai mare e că nu există cu adevărat o tranziție. (...) Noi în liceu aveam un program în care se acceptau elevi ca audienți, dar erau toți profesorii disperați că nu le pot da note”.

Notele mici din primele luni nu spun neapărat cât știe copilul

Aurora Oprea explică faptul că elevii veniți din străinătate pot frecventa inițial cursurile ca audienți, până la finalizarea procedurilor administrative.

„Ceea ce poate crea un sentiment de relaxare, pentru a nu pune presiune pe ei, în schimb, în funcție de personalitatea fiecăruia, poate să însemne un comportament de excludere temporară și o piedică în integrarea în colectivul clasei”, spune ea.

În funcție de situația școlară anterioară și de documentele disponibile, pot apărea și diferențe care trebuie recuperate. Dacă disciplinele studiate în străinătate diferă semnificativ de cele din România, pot fi necesare evaluări sau examene de diferență.

Pentru părinți, primele luni nu ar trebui transformate într-o cursă pentru note maxime.

„În ceea ce privește sistemul de notare din România, este posibil ca diferențele să fie majore în primele luni de acomodare. Rog părinții să nu pună presiune pe copil pentru a face performanță cu note maxime sau calificative și să acorde sprijin emoțional, să înțeleagă schimbarea majoră prin care acesta este nevoit să treacă”, completează Aurora Oprea.

Ce pot face părinții înainte de întoarcerea în România

Aurora Oprea le recomandă părinților să vorbească din timp cu copilul despre întoarcerea în România și despre schimbările care îl așteaptă. Înainte de începerea școlii, îl pot ajuta și cărțile în limba română sau manualele după care va urma să învețe.

În unele situații, o perioadă de acomodare înainte de intrarea efectivă într-o nouă clasă poate ajuta copilul să își creeze primele legături sociale.

„Poate exista o perioadă tampon în care copilul să acceseze activități precum cele de la Palatele Copiilor, cluburi sportive, cursuri de artă sau orice altă activitate extrașcolară potrivită vârstei și abilităților copilului, pentru a-și face prieteni înainte de a fi pus într-o colectivitate despre care nu știe nimic”, explică Aurora Oprea.

Problemele de adaptare nu apar însă doar în cazul copiilor care se întorc în România după mai mulți ani petrecuți în străinătate. Situații similare pot apărea și atunci când un elev se transferă, în aceeași țară, între școli care urmează programe diferite. Un copil care trece, de exemplu, de la un liceu cu sistem italian la unul care urmează programa românească poate descoperi că la unele materii colegii săi au parcurs deja noțiuni pe care el nu le-a studiat, în timp ce la altele poate fi înaintea lor. În astfel de cazuri, notele din primele luni spun mai degrabă cât de mare este diferența dintre cele două programe decât cât de bine poate învăța copilul.