De ce dispar bucătăriile închise din apartamentele noi. Cum au ajuns pereții despărțitori să fie considerați un „lux”

Bucătăria închisă, cu ușă și pereți care o separă de living, pare să devină tot mai rară în apartamentele construite în ultimii ani. În anunțurile imobiliare, formule precum „open-space”, „living cu bucătărie” sau „zonă de zi generoasă” apar frecvent, în timp ce locuințele cu încăperi complet separate par să fie mai greu de găsit.

Bucătăriile open-space par să fie din nou la modă Foto: arhivă

Discuția a fost reluată de un cumpărător pe Reddit, care s-a întrebat de ce în proiectele rezidențiale noi aproape totul este conceput cu bucătăria integrată în living: „Chiar nu se mai construiește nimic cu bucătărie separată sau a devenit peretele despărțitor o dotare de «lux»?”.

Comentariile au deschis o dezbatere mai largă despre modul în care sunt proiectate apartamentele noi, despre costurile de construcție și despre compromisurile pe care cumpărătorii trebuie să le facă atunci când încearcă să obțină cât mai multe camere într-o suprafață pe care și-o pot permite.

Mai puțini pereți, mai mult spațiu aparent

Una dintre explicațiile oferite de persoane care spun că lucrează în domeniul construcțiilor este legată de eficientizarea spațiului. Un apartament fără pereți între hol, living și bucătărie poate părea mai mare atât în plan, cât și la vizionare.

În plus, eliminarea compartimentărilor înseamnă mai puțină zidărie, mai puține uși, mai puține finisaje și, implicit, costuri mai mici pentru dezvoltator.

„Dezvoltatorii fac economie la pereții ăștia și tâmplărie, arată mai bine și par mai mari apartamentele atât în planuri, cât și în realitate”, a explicat unul dintre participanții la discuție.

În unele proiecte, bucătăria poate fi închisă ulterior, iar dezvoltatorii prevăd această posibilitate încă din faza de proiectare. Însă varianta respectivă poate veni cu un cost suplimentar.

Un alt comentator susține că a întâlnit apartamente concepute astfel încât cumpărătorul să poată alege între bucătărie deschisă și închisă, însă „contra cost”.

O bucătărie separată poate schimba întregul plan al apartamentului

Problema nu ține însă doar de costul unui perete.

Potrivit unei persoane care spune că lucrează în proiectare, poziționarea unei bucătării închise poate complica planul apartamentului, în special din cauza cerințelor privind iluminarea și ventilarea încăperilor.

„O bucătărie închisă trebuie neapărat pusă la fațadă”, explică aceasta, arătând că o bucătărie separată trebuie gândită diferit față de una integrată în living.

Dacă bucătăria este deschisă, spațiul poate beneficia de fereastra zonei de zi. Dacă este separată, planul trebuie să permită rezolvarea separată a cerințelor pentru încăpere.

Acest lucru poate afecta întregul apartament, mai ales în cazul clădirilor în care dezvoltatorul încearcă să folosească eficient fiecare metru pătrat.

„Bucătăriile închise pe fațadă generează costuri extra mai mari decât te-ai aștepta și atunci ăsta e rezultatul”, spune internautul.

Cumpărătorul vrea multe camere, dar nu își permite întotdeauna suprafața necesară

Aici apare una dintre problemele centrale ale pieței: apartamentele bine compartimentate au nevoie de mai mult spațiu.

Potrivit unei estimări prezentate în discuție, un apartament de trei camere cu bucătărie la fațadă, camere relativ pătrate, spații de depozitare și dressinguri ar avea nevoie de cel puțin 80-85 de metri pătrați utili. Suprafața construită ar putea ajunge astfel la 100-110 metri pătrați.

„Majoritatea cumpărătorilor nu vor vrea să plătească 20-25% în plus pentru aceste elemente extra”, susține unul dintre participanții la discuție.

Replica altuia atrage însă atenția că problema nu este neapărat una de preferință: „Majoritatea cumpărătorilor iau credite și plătesc cât le dă banca, nu e de mofturi, ci capacități”.

Astfel, cererea pentru apartamente mai ieftine pune presiune asupra suprafeței și compartimentării. Pentru dezvoltator, un apartament mai mic este mai ușor de vândut într-o piață în care cumpărătorii sunt limitați de veniturile proprii și de finanțarea bancară.

Cum apare cercul vicios

Una dintre cele mai ample explicații din dezbatere descrie situația drept un „cerc vicios”.

„Proiectanții nu pot face niște locuințe decente pentru că dezvoltatorul le-a dat niște cerințe meschine, dezvoltatorul nu poate crește cerințele pentru că nu găsește clienți pentru ceva mai scump”, scrie un alt internaut.

În același timp, cumpărătorii nu găsesc ușor finanțare pentru locuințe mai mari, iar cei care își permit un buget mai ridicat pot prefera alte compromisuri sau chiar apartamente vechi, dar mai generoase.

Această logică explică de ce un apartament nou poate avea trei camere, dar camere secundare de 8-10 metri pătrați, în timp ce un apartament mai vechi, cu o suprafață similară, poate avea camere mai mari și o compartimentare complet separată.

Unul dintre participanții la discuție povestește că, după mai mult de un an de căutări, a ales în cele din urmă un apartament construit în 1987, de aproape 100 de metri pătrați, în locul unuia nou.

A contat compartimentarea: un living de aproximativ 20 de metri pătrați, o bucătărie închisă de 11 metri pătrați, dormitoare de 12-14 metri pătrați, două băi și spații de depozitare.

Nu toată lumea vrea bucătărie separată

Dezbaterea nu înseamnă însă că open-space-ul este considerat automat o soluție proastă.

Unii proprietari spun că preferă acest tip de compartimentare. Unul dintre ei povestește că a trecut de la un apartament comunist de 49 de metri pătrați, cu bucătărie închisă, la unul nou, de 82 de metri pătrați, cu o zonă open-space de aproximativ 36 de metri pătrați.

„Nouă ne place mai mult open space-ul. Eu pot să stau la TV în timp ce soția gătește sau pot lucra”, spune acesta.

Pentru el, mirosurile nu reprezintă o problemă majoră, mai ales dacă sunt folosite hota, aerisirea și un purificator.

Alți cumpărători au însă criterii diferite. „Eu personal o vreau separată”, spune un alt participant la discuție, care susține că ar accepta o bucătărie deschisă doar într-un apartament foarte mare.

Pentru aceștia, problema nu este doar mirosul, ci și zgomotul produs de activitatea din bucătărie.

„Nu poți să îmi spui că cine vrea să se relaxeze în living, să asculte o muzică în surdină, să se uite la un film etc., poate să facă asta în timp ce bucătăria e utilizată”, argumentează un alt internaut.

Hota nu rezolvă totul

O altă parte a discuției a vizat ventilația. O hotă puternică evacuează aer din locuință, iar pentru ca sistemul să funcționeze corect trebuie să existe și un aport suficient de aer proaspăt.

În lipsa acestuia, eficiența hotei poate fi afectată, iar utilizatorii pot ajunge să țină geamul deschis în timpul gătitului.

„Dacă ai o hotă care trage 600 mc/h, trebuie să ai o sursă de aer proaspăt care să poată înlocui acei 600 mc/h”, explică unul dintre comentatori.

În astfel de situații, o fereastră deschisă poate rezolva problema, însă soluția nu este întotdeauna confortabilă, mai ales iarna sau în perioadele foarte calde.

Prin urmare, eficiența unei bucătării open-space depinde și de modul în care a fost proiectată ventilația apartamentului, nu doar de existența unei hote.

Bucătăria închisă poate deveni o dotare „premium”

Unul dintre comentariile venite din zona dezvoltării imobiliare rezumă schimbarea într-o formulă sugestivă: „Problema este că deja bucătăria închisă e considerată «element premium». Absurd”.

Explicația ține de toate compromisurile care trebuie făcute pentru a o integra într-un apartament de dimensiuni reduse: suprafață suplimentară, poziționare, ferestre, ventilație, zidărie, uși și costuri de construcție.

În același timp, dezvoltatorii trebuie să țină cont de ceea ce cumpărătorii își permit efectiv.

Așa se ajunge la situația în care o bucătărie separată nu mai este doar o alegere de compartimentare, ci poate deveni un element care împinge apartamentul într-o categorie de preț mai ridicată.

O dezbatere despre mai mult decât pereți

Discuția despre bucătăriile închise scoate astfel la suprafață o problemă mai largă a locuințelor noi: cât spațiu poate fi construit într-un apartament care să rămână accesibil pentru cumpărător și câte compromisuri sunt făcute pentru a păstra prețul într-o zonă suportabilă.

Pentru unii, open-space-ul înseamnă un spațiu mai luminos, mai flexibil și mai potrivit pentru viața de familie. Pentru alții, înseamnă mirosuri, zgomot și lipsa intimității dintre zonele locuinței.

Între cele două preferințe se află însă și realitatea economică a pieței: un apartament mai bine compartimentat înseamnă, de regulă, mai mulți metri pătrați și costuri mai mari.

Iar pentru cumpărătorul care își calculează bugetul în funcție de suma pe care o poate finanța banca, câțiva metri pătrați în plus pot face diferența dintre un apartament pe care și-l permite și unul pe care doar și l-ar dori.