"Dahlia neagră", o crimă devine subiect de film

"Dahlia neagră" este o poveste poliţistă cu evidente accente noire, care se petrece în Los Angeles-ul anilor '40. Betty Short este o actriţă debutantă care, pentru a supravieţui, acceptă să

"Dahlia neagră" este o poveste poliţistă cu evidente accente noire, care se petrece în Los Angeles-ul anilor '40. Betty Short este o actriţă debutantă care, pentru a supravieţui, acceptă să facă filme compromiţătoare. Intriga este declanşată de descoperirea cadavrului lui Betty, oribil mutilat .
Cei doi poliţişti însărcinaţi cu rezolvarea misterului sunt Buck Blickhart (Josh Harnett) şi Lee Blanchard (Aaron Eckhart), doi foşti adversari de box, care încep cam brusc o prietenie strânsă, cu accente de menaje a trois. Frumoasa Scarlett Johansson, a treia piesă din presupusul menaje non-conformist, reuşeşte un impecabil rol de bibelou. Interpretarea ei se apropie suspect de mult de cea din "Matchpoint", în regia lui Woody Allen. Scenariul, o adaptare a romanului lui James Elroy, este oarecum haotic, cu direcţii insuficient dezvoltate, cel mai la îndemână exemplu fiind obsesia celor doi poliţişti pentru victimă. Atmosfera încărcată, de film noire, este bine creată, dar, din păcate, ea nu reuşeşte să suplinească lipsa de contur al scenariului. Decorurile create de Dante Feretti sunt atent elaborate şi bine documentate, recreând cu succes atmosfera anilor 40, învăluind totul în aerul întunecat, cerut de specificul filmului. Trompeta lui Mark Isham e şi ea un factor decisiv în crearea suspansului. Interpretările actorilor nu sunt fabuloase. Harnett (simpatic în "Lucky Number Seven") e plictisitor; Khart e răvăşit de pasiuni pe care povestea nu prea le justifică, singura prezenţă credibilă este Hillary Swank, o divă depravată şi periculoasă, ca toate divele care se respectă, care îl seduce pe vulnerabilul Harnett.
Specialiştii se amuză însă pe seama accentului ei scoţian care o părăseşte când ţi-e lumea mai dragă. Fascinaţia lui De Palma pentru lesbianism (laitmotivul filmului) nu este susţinută de relaţii bine dezvoltate între personaje. Din păcate, se ajunge doar la un erotism stângaci, integrat în textul filmului: nu trebuie pierdută scena în care dezlănţuitul Harnett o aşază pe vulnerabila Johansson pe masa din sufragerie, în detrimentul porţelanurilor şi a curcanului, pregătite cu grijă de harnica divă. Cu toate acestea, filmul (turnat în mare proporţie în Bulgaria) nu este plictisitor şi ar putea convinge un spectator într-o dispoziţie mai permisivă. În definitiv, oferă un subiect care merită dezbătut.