Cum a scăzut acoperirea vaccinală în România. Ce se întâmplă în județele cu cea mai mică rată, versus județul cu cele mai bune cifre

Rujeola revine în forță în Europa, iar creșterea numărului de cazuri merge mână în mână cu scăderea acoperirii vaccinale. Un studiu calitativ realizat de INSP și Biroul de țară al OMS în România a identificat barierele în calea vaccinării în comunitățile vulnerabile, dar și modalitățile eficiente de intervenție.

Doar puțin peste 60% dintre copii sunt vaccinați antirujeolă cu a doua doză FOTO: Shutterstock

În cursul anului trecut, în regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) s-a înregistrat revenirea în forță a rujeolei, o boală gravă, extrem de contagioasă, dar prevenibilă prin vaccinare. Autoritățile sanitare au raportat 127.350 de cazuri, mai mult decât dublu față de totalul din 2023 și cel mai ridicat nivel din 1997 și până în prezent, arată Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).

În România, în perioada 01.01.2023-31.12.2024 au fost notificate 27.234 de cazuri confirmate cu rujeolă, din care 22 de decese (5 în Municipiul București, 4 în județul Brașov, 3 în județul Giurgiu, 2 în județul Argeș, 2 în județul Iași, 1 în județul Mureș, 1 în județul Sibiu, 1 în județul Buzău, 1 în județul Constanța, 1 în județul Alba și 1 în județul Ialomița).

Explicația este scăderea acoperirii pentru prima doză de vaccin împotriva rujeolei în întreaga UE/SEE, România documentând o scădere abruptă de la 83% în 2022 la 78% în 2024.

„În plus, doar 62% dintre copiii români au primit a doua doză de vaccin ROR, un procent cu mult sub procentul de 95% recomandat de OMS”, arată INSP, într-un comunicat postat pe site-ul propriu.

Comunitățile vulnerabile au cele mai mici rate de acoperite vaccinală

Pentru că cifrele statistice au în spate motive ale nevaccinării, INSP a realizat, împreună cu Biroul de țară al Organizației Mondiale a Sănătății în România (OMS), cu sprijinul programului EU4Health derulat de DG SANTE (Departamentul de Sănătate) al Comisiei Europene, un studiu calitativ pentru a scoate în evidență cauzele acestor rate mici de vaccinare și pentru a identifica și modalitățile de intervenție eficientă în vederea îmbunătățirii acoperirii vaccinale.

Au fost stabilite pentru studiu trei județe din România, respectiv zonele rurale și semi-urbane din aceste județe. Brașov și Timiș au fost alese pentru că sunt printre județele cu cele mai mici cifre în privința acoperirii vaccinale pentru rujeolă, în timp ce Covasna este județul în care lucrurile merg cel mai bine și de unde s-au putut desprinde practici care ar putea fi replicate cu succes la nivel național.

„Deși datele statistice ilustrează amploarea problemei, acest studiu oferă o perspectivă asupra experiențelor umane din spatele acestor cifre”, arată INSP.

În primele două județe, Brașov, respectiv Timiș, acoperirea vaccinală în rândul copiilor este sub 80%, în timp ce în Covasna depășește 90%. În cadrul fiecărui județ au fost identificate comunități cu acoperire redusă, unele dintre acestea aparținând minorităților etnice (romi).

Au participat la studiu 68 de părinți/aparținători (mame/ bunici) ai copiilor cu vârste cuprinse între 24 și 30 de luni și 48 persoane care lucrează în domeniul sănătății. „A fost utilizată o eșantionare prin conveniență pentru a recruta o combinație de părinți/aparținători (în funcție de statutul de vaccinare al copilului lor) și de personalul medical (în funcție de rolul profesional) pentru a facilita compararea barierelor și a factorilor determinanți. Majoritatea părinților/aparținătorilor (94%) provin din cele două județe cu acoperire scăzută ROR , reflectând obiectivul acestui studiu. A existat o bună diversificare a statutului vaccinării ROR pentru copii: 24% părinți/aparținători nevaccinați, 41% parțial vaccinați, 35% complet vaccinați. Majoritatea (74%) nu au urmat studii liceale, ceea ce reprezintă o confirmare a situației socio-economice scăzute”, explică autorii studiului.

Personalul medical cuprins în studiu a fost distribuit în mod egal între cele trei județe (27% Brașov, 33% Timișoara, 40% Covasna) și rolurile profesionale (21% mediatori sanitari, 23% asistenți medicali comunitari, 31% medici de familie, 25% asistenți medicali de familie). Majoritatea participanților au fost femei (88%), cu o medie de vârstă cuprinsă între 41 și 55 de ani și cu un nivel ridicat de experiență (media 9 -22 ani).

Ce-i îndepărtează pe părinți de cabinetul medicului vaccinator

Cauza ratei mici de vaccinare nu este, așa cum s-ar putea crede, refuzul categoric al părinților de a accepta vaccinul, chiar dacă medicii vaccinatori au tras nenumărate semnale de alarmă în ultimii ani cu privire la efectul negativ al curentului anti-vaccinist care s-a acutizat post-pandemia COVID-19. În comunitățile vulnerabile, în care sunt cele mai mari probleme privind vaccinarea, acestea fiind și cel mai pregnant reprezentate în numărul pacienților afectați de rujeolă, să ajungă în cabinetul medicului pare să fie cel mai mare obstacol pentru familii. Pentru că vorbim de comunități sărace, de familii care pleacă frecvent în străinătate și revin, de părinți fără educație, nu puține sunt situațiile în care copiii care care trebuie vaccinați nici măcar nu au documente de identitate, sau personalul medical nu reușește să ia legătura cu familia.

Cercetarea a mai relevat printre motivele nevaccinării și discriminarea și lipsa de încredere în personalul medical, menționate de către unii părinți/aparținători, în special de către cei din comunitățile de romi.

„Un alt obstacol important a fost percepția stigmatizării și discriminării, percepute în special de familiile din comunitățile rome. Unii părinți au relatat faptul că nu s-au simțit bineveniți în unitățile medicale sau că au fost judecați pentru situația lor socială, ceea ce i-a determinat să evite adresarea pentru a obține serviciile medicale. Alții au menționat și provocări practice, precum lipsa documentelor de identitate sau dificultăți în înregistrarea copiilor la un medic de familie, obstacole care împiedică atât vaccinarea, cât și accesul la alte servicii medicale esențiale”, menționează reprezentanții instituției de sănătate publică.

Îmbolnăvirea, principalul motiv pentru ratarea vaccinării

Relativ puțini sunt părinții care cunosc calendarul de vaccinare și care știu când să se prezinte pentru administrarea vaccinului. În schimb se bazează foarte mult pe memento-uri și pe contactul direct pentru vaccinarea copiilor. Mulți dintre ei nu primesc mesaje de urmărire după programările ratate, în condițiile în care ratarea programării, din diverse motive, nu este chiar atât de rar întâlnită.

„Părinții intervievați din cele trei județe au menționat frecvent că principalul obstacol în prezentarea la vaccinare a fost îmbolnăvirea. Majoritatea au spus că se bazează exclusiv pe notificările din partea clinicilor și a medicilor de familie pentru a ști când să își aducă copiii pentru vaccinare. Deși există sisteme automate de transmitere a mesajelor SMS, acestea nu trimit notificări suplimentare în cazul programărilor ratate, iar apelurile directe de urmărire, din partea personalului medical, nu se realizează întotdeauna. Acest lucru reprezintă o barieră în special în comunitățile cu un nivel scăzut de alfabetizare în domeniul sănătății, unde încrederea și interacțiunea umană joacă un rol esențial”, atrage atenția INSP.

Un aspect interesant desprins din cercetarea calitativă este cel privind influența prietenilor și a familiei. „Contrar percepțiilor asistenților medicali, aceștia (n. red. – părinții/aparținătorii) nu au vorbit despre faptul că sunt influențați de dezinformarea din mass-media și social media”, arată autorii studiului, în schimb și-au exprimat teama față de vaccinarea copiilor „pe baza unor povestiri despre copii care au avut reacții adverse grave”.

O mai bună comunicare și flexibilitate în oferirea vaccinurilor, printre soluții

În județul cu rezultate bune la vaccinare s-a constatat că există și o mai bună comunicare cu familiile. Personalul medical le apelează direct, în plus față de notificările automate prin SMS, pentru primele programări, și astfel crește rata de prezență.

Printre propunerile care ar putea duce la creșterea ratei de vaccinare sunt menționate, de altfel, utilizarea de memento-uri înainte de vaccinare și urmărirea activă a programărilor de vaccinare ratate.

S-a constatat de asemenea că este nevoie de materiale informative adaptate nivelul de înțelegere din comunitate, pliantele puse la dispoziție prin intermediul DSP-urilor dovedindu-se ineficiente în comunitățile în care părinții nu știu să citească sau citesc greu. Este nevoie de resurse vizuale adaptate din punct de vedere cultural pentru părinții/aparținătorii cu un nivel scăzut de alfabetizare, distribuite prin intermediul cabinetelor medicilor de familie și al unităților de maternitate, au conchis autorii studiului. Este de asemenea nevoie de creșterea gradului de conștientizare a medicilor de familie cu privire la importanța comunicării pentru vaccinare. Se recomandă și lansarea de campanii de comunicare orientate către schimbarea comportamentului, inclusiv scurte videoclipuri educative, pentru a ajunge la diferite grupuri socio-economice.

Un alt aspect important care ar putea îmbunătăți cifrele este flexibilitatea în oferirea vaccinurilor. Concret, este de dorit să se reușească administrarea de vaccinuri în afara programării, atunci când părinții/aparținătorii își aduc copilul la cabinetul medical din alte motive. Pentru a atinge acest obiectiv este nevoie de acomodarea familiilor aparținând minorităților etnice care nu au programare, nerefuzarea nimănui și desfășurarea de campanii de vaccinare în proximitatea comunității.

O altă provocare este să se ajungă la copiii din zonele neacoperite, pentru că încă sunt copii în aceste comunități neînscriși pe lista unui medic de familie. Este de asemenea de dorit să se faciliteze colaborarea dintre liderii comunităților locale, personalitățile religioase și mediatorii de încredere în domeniul sănătății pentru a promova acceptarea în comunitățile ezitante.

Pe de altă parte, Ministerul Sănătății și INSP ar trebui să extindă inițiativele (cum ar fi centrele comunitare) pentru a ajunge la copiii din zonele îndepărtate sau slab deservite.

Campaniile din ușă în ușă și vaccinările la domiciliu, sau utilizarea centrelor comunitare/ lăcașurilor de cult ca centre de vaccinare ar trebui și acestea luate în considerare, ca și dezvoltarea de campanii de informare pentru medicii de familie, încurajându-i să vaccineze copiii care nu au CNP, în special având în vedere că platforma generează acum CNP-uri, arată INSP. Ar fi nevoie și de recrutarea asistenților medicali suplimentari pentru a permite extinderea serviciilor și reducerea timpilor de așteptare în clinici, se mai menționează în studiu.

Rolul asistenților comunitari și al mediatorilor sanitari, o arată experiența din județul Covasna, este deosebit. „În județul Covasna, activitățile de informare desfășurate de mediatorii sanitari comunitari au fost eficiente în generarea încrederii și au contribuit la creșterea ratelor de vaccinare. De asemenea, multe clinici și medici de familie au oferit flexibilitate prin permiterea accesului fără programare și vaccinând în afara programărilor stabilite. Aceste strategii au sporit încrederea și au îmbunătățit accesibilitatea pentru familiile cu program de lucru neregulat sau dificultăți de transport”, se mai arată în raportul INSP.

„Vaccinarea salvează vieți, dar pentru a funcționa, ea are nevoie de încredere, informare corectă și acces echitabil. Doar printr-un efort comun – OMS, INSP, autorități locale, profesioniști din sistemul medical, organizații ale societății civile, entități economice, mass-media și cetățeni – putem asigura protecția fiecărui copil, adult și vârstnic din Români” a declarat dr. Simona Pârvu, directorul general al Institutul Național de Sănătate Publică. Reprezentantul OMS în România, dr. Caroline Clarinval, a atras raândul său atenția că „reconstruirea încrederii începe cu ascultarea”. „În spatele fiecărui copil nevaccinat se află o poveste de distanță, îndoială sau deconectare. Acest studiu aduce aceste voci în prim plan și ne reamintește că reconstruirea încrederii începe cu ascultarea”, a spus dr. Caroline Clarinval.

Conform calendarului național de vaccinare, vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion (ROR) le este administrat copiilor în cabinetul medicului de familie, la vârsta de 12 luni și la 5 ani.