Culesul fructelor de padure si lucrul manual - alternative la industria miniera din Rosia Montana

Galeriile parasite din Rosia Montana inca mai atrag cautatori de aur. Inarmati cu lanterne si tarnacoape, cautatorii de aur intra noaptea in galeriile parasite, in speranta descoperirii vreunui filon

Galeriile parasite din Rosia Montana inca mai atrag cautatori de aur. Inarmati cu lanterne si tarnacoape, cautatorii de aur intra noaptea in galeriile parasite, in speranta descoperirii vreunui filon uitat. Informatiile si le culeg de la batranii care cunosc zona. Aurul este apoi extras din minereu cu mercur in instalatii improvizate. Au fost cazuri in care cautatorii de aur au folosit chiar explozibil. Autoritatile au intrat in panica dupa ce, acum un an, din depozitul filialei Minvest de la Rosia Montana a fost sustrasa o cantitate mare de explozibil. Din fericire, "puscasii" au fost prinsi inainte sa se apuce de "exploatare". Numarul cautatorilor de aur a scazut, dar fenomenul nu poate fi eradicat. Asigurarea pazei tuturor galeriilor parasite este o utopie. Dealurile din jurul localitatii arata ca un svaiter, aproape fiecare palma de pamant adaposteste cel putin o "gaura", o galerie stramta cat sa intre trupul unui om. Galeriile se intrepatrund, coborand adanc in subsol. Multi localnici se plang ca au drept de concesiune asupra unor mine - "cuxe", cum se numeau inainte. Actele au fost parafate prin anii '36-'37, iar apoi au fost anulate de regimul comunist. Pana la venirea canadienilor in zona, dreptul asupra "cuxelor" nu a fost revendicat. Dupa ce au vazut sumele pe care compania Rosia Montana Gold Corporation le ofera pentru rascumpararea caselor si a terenurilor, au intentat procese pentru recunoasterea de catre stat a drepturilor de "cuxe". Procesele nu au intrat inca pe rol. La Rosia Montana, aurul se exploateaza inca de pe vremea romanilor. Din pacate, acum, filoane de aur se mai gasesc rar si in cantitati infime pentru a se justifica exploatarea in galerii. Filiala Minvest din Rosia Montana, companie cu capital de stat, mai exploateaza aurul si argintul doar la suprafata, in cariere. Afacerea merge prost: pentru fiecare 1.000 de lei productie, statul cheltuieste 3.000 de lei. Din lipsa de bani pentru investitii, exploatarea aurului a ramas la nivelul tehnologic din anii '50. Conform unui studiu al Bancii Mondiale, exploatarea va trebui sa fie inchisa pana cel tarziu in 2007. Deja din 1.200 de muncitori, cati lucrau in 1992, in prezent au mai ramas 500. Banii primiti de la stat sub forma de plati compensatorii s-au topit rapid din buzunarele disponibilizatilor. Cei care locuiesc in Rosia Montana au primit ca o mana cereasca oferta canadienilor privind cumpararea locuintelor si a terenurilor cu 1-2 miliarde de lei. Cei care lucrau la exploatare, veniti din satele din imprejurimi, s-au intors la agricultura de subzistenta si spera ca, atunci cand va incepe exploatarea canadienilor, isi vor putea regasi o slujba. Canadienii au gasit, astfel, in majoritatea oamenilor din zona, sustinatori de nadejde. Cat timp discutiile in jurul viitoarei exploatari s-au marginit la aspecte teoretice - date de specialitate privind noua tehnologie de extragere a aurului sau frumusetea Ardealului - spiritele au ramas calme. In momentul in care organizatiile neguvernamentale, adversare ale proiectului noii exploatari, au avansat propunerile lor alternative privind viitorul zonei - culesul fructelor de padure, lucrul manual, agroturismul si cresterea animalelor - intre gruparile pro si contra a izbucnit un adevarat razboi. Despre culesul fructelor de padure si al plantelor medicinale ca solutie economica alternativa la industria miniera, nici nu are rost sa prezentam opinii pro si contra. Ideea este absurda. Romsilva, cea mai mare companie in domeniu, nu ofera decat cateva mii de lei pe kilogram si nici nu este interesata de o productie gigant pentru ca nu are piata de desfacere. In ceea ce priveste cresterea intensiva a animalelor, solutia este, de asemenea, puerila. In zona, numarul bovinelor si al ovinelor a scazut dramatic in ultimii ani, deoarece pentru cresterea unui animal sunt necesari mai multi bani decat poti obtine, ulterior, la vanzare. In plus, Rosia Montana este departe de a fi un "colt din Alpii romanesti", cum incearca sa-l prezinte ONG-urile. Rosia Montana este situata la doar 30 de kilometri departare de Zlatna, un loc in care pamantul este parjolit de poluare, iar ploaia este atat de acida incat gaureste umbrelele. Este putin probabil ca laptele obtinut in Rosia Montana sa poata fi desfacut pe pietele europene. Agroturismul poate fi dezvoltat, dar daca ramane singura sursa de venit in zona nu poate asigura painea a 4.000 de locuitori, cat numara acum Rosia Montana. Un calcul simplu arata ca, daca timp de 6 luni, cat se poate practica turismul in zona, toate casele din Rosia Montana ar avea in fiecare zi cel putin un turist care poate plati 20 USD pe cazare si masa, locuitorii n-ar reusi sa scoata decat un profit de circa 2 USD/zi, adica la limita subzistentei. Culmea este ca toate alternativele prezentate mai sus sunt sustinute nu doar de ONG-uri, ci si de experti ai Academiei Romane. Veniti in comuna sa se documenteze, academicienii au cerut ca vizita lor sa fie imortalizata pe o tablita comemorativa in Costesti si apoi si-au prezentat alternativele.