Centrul istoric al Bucureştiului - între decepţie şi amintiri

De câteva ori pe an sosesc în Capitală cu diverse treburi. Îmi rezerv timp să vizitez centrul istoric al Bucureştiului, pe care, cu foarte mulţi ani în urmă, îl vizitam cu mama. Cu ocazia

De câteva ori pe an sosesc în Capitală cu diverse treburi. Îmi rezerv timp să vizitez centrul istoric al Bucureştiului, pe care, cu foarte mulţi ani în urmă, îl vizitam cu mama. Cu ocazia marilor Sărbători - de Crăciun, de Paşti şi de Sfânta Marie Mare, făceam cumpărăturile din Capitală. Zona comercială Sfântu Gheorghe - Lipscani o străbăteam la pas şi intram în toate magazinele - un adevărat lanţ de prăvălii de lux - cum le numeam noi, provincialii. Impresionante prin mărime, varietatea mărfurilor şi decorul strălucitor, magazinele acestea se comparau cu cele mai renumite magazine din Austria şi Franţa. Aşa semnalau unele ziare şi afişe din acea vreme. Familia mea făcea economii la sânge, 3-4 luni pe an! Din leafa lor, rudele - meseriaşi şi învăţători - adunau bani pentru a-i înnoi pe copii cu hăinuţe frumoase. Bomboanele pentru pomul de Crăciun le cumpăram tot din aceste magazine. Ce frumoase erau ambalajele şi cu câtă bucurie şi emoţie le aşezam sub brad... Apoi, mulţi ani, a domnit comerţul socialist. Uneori mai găseam pentru generaţiile tinere din familie, hăinuţe şi jucării. Continuam această tradiţie să vin şi eu, la rândul meu, cu copiii, cum făceau părinţii şi bunicii noştri. După 1989, clădirile care făceau fala centrului istoric s-au deteriorat îngrozitor. În acest perimetru, după cum am aflat, locuiesc multe persoane fără nicio ocupaţie. Mizeria a devenit emblema curţilor interioare, unde sunt întinse zeci de frânghii pe care atârnă rufe la uscat. O prietenă de familie, bucureşteancă, spunea că la Primăria Capitalei figurează o listă de 200 de proprietari în zona Lipscani - Hanul lui Manuc, iar alte 1.700-1.800 de persoane stau fără acte şi nu se ştie cum îşi câştigă existenţa. Dacă Primăria Capitalei va reuşi să facă ordine din toate punctele de vedere cât mai curând, ar fi foarte bine. Pentru că Centrul istoric, după recondiţionarea caselor vechi, trebuie să arate ca un cartier modern al Bucureştiului, vrednic de comparaţia cu Micul Paris. Popa Aurel,
Elena Dumitru,Municipiul Piteşti, judeţul Argeş