Ce trebuie să facă statul pentru ca Legea consimțământului sexual să fie respectată
0Judecătorul Cristi Dănileț spune că Legea consimțământului sexual are anumite neclarități și susține că diferența de vârstă între victimă și agresor nu este relevantă în clasarea unui caz la viol.
Potrivit legii adoptate săptămâna trecută, vârsta consimțământului sexual în România va fi 16 ani, astfel că orice act sexual comis de o persoană adultă cu un minor sub această vârstă va fi încadrată la viol și va fi pedepsită cu închisoarea între 7 și 12 ani, dar și cu interzicerea executării unor drepturi. Există, însă, și o excepție, dacă diferența de vârstă dintre major și minor nu depășește 5 ani, atunci fapta nu constituie infracțiune, dacă nu a existat un element de constrângere, abuz de autoritate sau uz de forță.
Legat de acest lucru, judecătorul spune că în urma acestor modificări „se consideră că victima care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate exprima un consimțământ valabil pentru a întreține relații sexuale. Dar acelasi Parlament ne spune că dacă autorul este mai mare cu până în 5 ani, atunci consimțământul victimei e valabil și fapta comisă nu constituie nici viol, nici altă infracțiune. Cum așa?? Când ai sub 16 ani, indiferent ca esti de acord sau nu, trebuie să fie același lucru: viol”, a scris acesta.
El subliniază că vulnerabilitatea consimțământului trebuie analizată în funcție de capacitatea victimei de a-și da seama de actele pe care le va întreține, nicidecum de diferența de vârstă dintre ea și autor.
„Voi da exemple: dacă X are vârsta de 21 ani și o zi și, având acordul, se culcă cu Y care are 16 ani fără o zi, X riscă închisoare de 7-12 ani (pentru viol conform noii legi, nu pentru act sexual cu un minor, cum e in prezent). Dacă Z are vârsta de 20 de ani și se culcă, având acordul, cu T care are vârsta de 15 ani și o zi, fapta lui Z nu încalcă legea; la fel, dacă R în vârstă de 18 ani se culcă cu S care are 13 ani și o zi. Iată, deși victima S sau T e mai vulnerabilă ca Y, totuși numai autorul X e condamnat la ani grei de închisoare cu executare, iar ceilalți majori scapă fără dosar penal”, a mai scris Danileț pe Facebook.
Introducerea unei vârste minime, un plus
Loredana Urzica-Mirea, Executive Director în cadrul ONG-ului eLiberare, a explicat pentru „Adevărul“ că România nu avea stabilită o vârstă minimă pentru consimțământul legal, astfel că de-a lungul anilor au existat cazuri în care se spunea că fetițe de 8-9 ani își dădeau acordul pentru actul sexual, iar fapta nu mai era încadrată la viol, ci la sex cu un minor și astfel se ajungea la pedepse mai mici, majoritatea cu suspendare. „E un pas foarte mare pentru că va diminua raporturile sexuale cu minori. Prin introducerea unei vârste minime, legea nu mai lasă la latitudinea polițistului, judecătorului să încadreze fapta. Spre exemplu, dacă un băiat de 21 de ani are o relație intimă cu o fată de 15 ani, fapta va fi încadrată automat la viol”, susține experta.
Cu toate acestea, și ea crede că diferența de cinci ani este una mare și că ar fi fost nevoie ca aceasta să fie diminuată. Loredana spune că, inițial, s-a vorbit de o diferență de 3 ani, apoi partidele politice au ajuns la varianta unei diferențe de 4 ani, iar acum, în varianta finală s-a ales diferența de cinci ani dintre agresor și victimă. „Noi (n.r. ONG-ul eLiberare) am vrut ca diferența să fie mai mică, pentru că, de multe ori când vorbim de metode de recrutare, în special loverboy, diferența dintre victimă și agresor este mai mică. Știu că politicienii s-au uitat la mai multe modele internaționale, precum cel francez unde există o diferență de vârstă asemănătoare și de acolo s-au inspirat”, mai spune ea.
Vârsta de 16 ani nu a fost aleasă aleatoriu, aceasta fiind în concordanță cu Convenția ONU pentru drepturile copilului. În plus, această vârstă pentru consimțământul sexual este prezentă și în alte țări, precum Marea Britanie, unde actul sexual cu un minor sub 16 ani este încadrat automat la viol fără corupție fizică. În Franța, limita de vârstă este 15 ani, iar în Germania limita ajunge la 14.
Lupta nu se oprește aici
Cu toate că legea face schimbări importante în ceea ce privește pedepsele, statul mai are foarte mult de muncă pentru a acorda protecție minorilor în general și pentru a asigura servicii de educare și audiere a acestora. „Un copil abuzat trebuie să fie audiat o singură dată pe parcursul întregilor proceduri, pentru că există riscul de retraumatizare și pentru că ar putea ascunde mai multe lucruri din frică, odată ce tot mai mulți adulți vor să afle detalii despre abuzul prin care a trecut”, spune Loredana Urzica-Mirea. În același timp, ea explică că audierea se face în camere speciale unde copilul trebuie să se simtă în siguranță, în prezența unei persoane de la Protecția Copilului și intervievarea propriu-zisă este făcută de un procuror format în protocoalele internaționale despre aceste proceduri, dar ca aceste audieri să se facă astfel este nevoie de formarea persoanelor competente.
Asociația eLiberare consideră că pentru a se vedea schimbări este nevoie de:
- educarea personalului din structurile de ordine, de justiție și asistență socială pentru a depăși prejudecățile ce vin din diverse practici sociale și pentru a aplica noul cadru legal;
- colaborarea cu școlile și intervențiile în comunitate pentru a educa copiii, tinerii și părinții, cu privire la noua legislație;
- colaborarea cu și educarea cadrelor medicale care au acces la informație de primă mână despre abuzul sexual; programe educaționale pentru copii și adolescenți pentru a înțelege când o cerere a unui adult are o conotație sexuală și ce poate să facă pentru a se apăra de abuz;
- campanii de educare și de conștientizare la nivelul societății, pentru a schimba percepția despre viol și consimțământ, precum și pentru a face cunoscută schimbarea de legislație și politici publice pentru recuperarea terapeutică și reintegrarea victimelor abuzului.
Se încarcă comentariile...
