Ce își doresc românii, dar amână ani la rând. Psiholog: „A nu încerca pare, pentru o vreme, mai ușor de suportat”

O locuință mai bună, propria afacere sau o schimbare de carieră rămân planuri neîmplinite pentru mulți români, în principal din cauza banilor. Potrivit unui studiu, 43% dintre respondenți spun că nu au suficiente resurse financiare pentru a-și atinge obiectivele, iar o treime dintre cei care nu au făcut primul pas concret amână de cel puțin trei ani. Psihologul Gabriela Marc explică de ce teama de eșec, perfecționismul și nesiguranța pot transforma amânarea într-un mod de viață.

Mulți tineri își doresc bunuri, dar amână decizia mult timp din cauza lipsei banilor Foto: 123 RF

Românii își doresc mai multă siguranță pentru familie, experiențe noi, o locuință mai bună sau mai mult timp liber. Între ceea ce își imaginează pentru viitor și ceea ce reușesc să facă în prezent există însă adesea o distanță greu de parcurs. Pentru unii, obstacolul este lipsa banilor. Pentru alții, responsabilitățile zilnice, incertitudinea economică sau dificultatea de a transforma un obiectiv mare într-un plan concret.

În timp, amânarea poate ajunge să dureze ani întregi. Iar problema nu ține întotdeauna de lipsa ambiției sau a disciplinei. Teama de eșec, perfecționismul și nevoia de siguranță pot face ca primul pas să pară mai dificil decât obiectivul în sine.

„Pentru mulți oameni, amânarea este o modalitate de a evita o experiență emoțională pe care nu știu cum să o gestioneze”, a explicat psihologul Gabriela Marc pentru „Adevărul”.

Peste patru din zece români spun că nu au suficienți bani pentru planurile lor

Potrivit studiului realizat de Reveal Marketing Research pentru XTB România, 43% dintre respondenți indică lipsa resurselor financiare drept principalul obstacol în calea obiectivelor personale. Aproape o treime spun că alte cheltuieli și responsabilități îi împiedică să avanseze, în timp ce 30% preferă să aștepte din cauza incertitudinii economice.

Distanța dintre intenții și acțiune se vede și în comportamentul financiar. Doar 18% dintre participanți declară că economisesc sau investesc regulat pentru atingerea unui obiectiv personal. Un sfert pun bani deoparte numai atunci când bugetul le permite, iar 24% spun că nu își permit în prezent să economisească pentru planurile lor.

Diferențele dintre femei și bărbați sunt vizibile. Aproape trei din zece femei, respectiv 29%, afirmă că nu își permit să economisească pentru obiectivele personale, față de 18% dintre bărbați. În schimb, economisirea sau investițiile regulate sunt menționate de 16% dintre femei și 21% dintre bărbați.

În privința aspirațiilor, siguranța familiei se află pe primul loc, fiind menționată de 45% dintre respondenți. Urmează călătoriile și experiențele importante, cu 41%, și renovarea sau îmbunătățirea locuinței, cu 40%.

Alți 34% dintre respondenți și-ar dori să muncească mai puțin și să aibă mai mult timp liber, în timp ce 31% visează la propria afacere sau la un proiect personal. Mai mult de un sfert își doresc să-și cumpere o locuință.

Rezultatele arată că planurile românilor nu se limitează la achiziții costisitoare. Dorința de independență, de schimbare profesională și de a avea mai mult control asupra propriei vieți este la fel de importantă. Dificultatea apare atunci când aceste obiective intră în competiție cu facturile, cheltuielile curente și obligațiile familiale.

De ce amânăm ani întregi lucrurile pe care ni le dorim

Potrivit studiului, o treime dintre cei care nu au făcut încă primul pas concret spre obiectivele lor amână de cel puțin trei ani. Pentru psihologul Gabriela Marc, o asemenea perioadă poate schimba nu doar relația omului cu propriul obiectiv, ci și felul în care se percepe pe sine.

„La început, amânarea are explicații firești. Nu sunt suficienți bani, momentul nu este potrivit, există responsabilități care nu pot fi lăsate deoparte, dar, pe măsură ce timpul trece, omul începe să se raporteze diferit la sine. Se uită la ceea ce și-a promis, la anii care au trecut și la distanța dintre viața pe care o trăiește și cea pe care și-a imaginat-o. Uneori, ajunge să nu mai aibă încredere în propria capacitate de a schimba ceva”, explică psihologul.

Un mecanism important este teama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă încercarea eșuează. Rușinea, dezamăgirea, sentimentul de neputință sau impresia că i-au dezamăgit pe cei apropiați îi pot determina pe oameni să evite tocmai acțiunile care i-ar apropia de ceea ce își doresc.

Amânarea oferă o ușurare temporară: decizia este împinsă pentru luna următoare sau pentru anul viitor, iar persoana nu mai trebuie să se confrunte imediat cu incertitudinea. Problema este că această ușurare poate încuraja repetarea comportamentului.

„Când își spune că va începe luna viitoare sau anul viitor, omul scapă pentru moment de tensiunea unei decizii. Își păstrează speranța și nu trebuie să se confrunte cu incertitudinea. Tocmai această ușurare face ca evitarea să se repete”, spune Gabriela Marc.

Astfel, renunțarea nu apare neapărat printr-o decizie clară. Uneori, obiectivul este amânat în mod repetat, până când anii trec fără ca persoana să fi făcut vreun pas concret.

Psihologul atrage atenția și asupra unui alt mecanism: uneori, oamenii ajung să se atașeze atât de mult de imaginea viitorului pe care și-l doresc, încât le este greu să accepte începutul imperfect al unei schimbări reale. Cât timp obiectivul rămâne doar un vis, posibilitatea de a-l realiza continuă să existe, fără ca persoana să fie nevoită să se confrunte cu dificultățile concrete ale drumului.

Când lipsa banilor este un obstacol real, nu o scuză

Amânarea nu trebuie pusă automat pe seama fricii, a lipsei de disciplină sau a unei motivații insuficiente. Pentru oamenii care abia își acoperă cheltuielile, au copii, datorii sau părinți în întreținere, riscul financiar poate avea consecințe serioase.

„Este mult mai ușor să vorbești despre curaj atunci când ai economii, sprijin și posibilitatea de a o lua de la capăt. Nesiguranța materială consumă energie, restrânge opțiunile și face dificilă planificarea pe termen lung. Uneori, omul are nevoie de resurse reale pentru a putea începe”, subliniază Gabriela Marc.

Prin urmare, îndemnul de a avea mai mult curaj nu este suficient atunci când problema este lipsa efectivă a banilor. Cineva care își dorește să își deschidă o afacere, să cumpere o locuință sau să își schimbe cariera poate avea nevoie de economii, de acces la finanțare ori de o perioadă în care să își pregătească tranziția fără să își pună în pericol veniturile.

Există însă și situații în care lipsa banilor explică doar o parte din amânare. Chiar dacă obiectivul final presupune o investiție importantă, unele acțiuni pregătitoare pot fi accesibile: informarea, învățarea unei abilități, identificarea costurilor sau discuția cu cineva care a trecut printr-o experiență similară.

Dacă până și acești pași sunt evitați, merită analizat ce anume face apropierea de obiectiv atât de dificilă. Uneori, transformarea unui vis într-un plan concret aduce cu sine riscul de a descoperi că drumul este mai complicat decât părea.

Perfecționismul și teama de eșec pot ține planurile pe loc

Un alt obstacol este nevoia de a avea toate condițiile pregătite înainte de a începe. Oamenii așteaptă momentul potrivit, suficiente informații, mai mulți bani sau certitudinea că decizia va avea rezultatul dorit.

Perfecționismul poate accentua această tendință, mai ales în cazul celor care au învățat că greșelile sunt întâmpinate cu critică sau dezamăgire. În aceste condiții, un eșec nu mai este perceput doar ca un rezultat nefavorabil, ci ca o judecată asupra propriei valori.

„Omul caută momentul în care va fi suficient de pregătit, va avea toate informațiile și va putea anticipa fiecare consecință. Dacă a învățat că greșelile sunt întâmpinate cu critică sau dezamăgire, va încerca să evite situațiile în care limitele lui ar putea deveni vizibile. Numai că unele lucruri pot fi învățate doar după ce începem, iar certitudinea pe care o așteptăm nu vine niciodată”, explică psihologul.

La acest mecanism se adaugă atașamentul față de ceea ce este familiar. Chiar și o situație profesională nesatisfăcătoare sau un venit modest pot oferi un anumit grad de predictibilitate. Schimbarea presupune renunțarea la ceva cunoscut în favoarea unui rezultat incert.

Din acest motiv, prudența poate deveni un blocaj atunci când nu mai ajută la evaluarea realistă a riscurilor, ci ajunge să țină omul departe de orice experiență care l-ar putea face vulnerabil.

„Nu cred că oamenii au nevoie să fie împinși spre riscuri pe care nu și le permit. Au nevoie să își înțeleagă temerile, să își evalueze realist posibilitățile și să descopere că un rezultat nereușit nu reprezintă o judecată asupra valorii lor”, afirmă Gabriela Marc.

Tinerii vor să învețe și să se mute, dar nu știu întotdeauna de unde să înceapă

Dificultatea de a transforma intențiile în acțiuni apare și în rândul tinerilor. Unul din cinci respondenți cu vârste între 18 și 24 de ani spune că nu știe care ar trebui să fie primii pași pentru atingerea obiectivelor financiare.

În același timp, 36% dintre tinerii din această categorie cred că, peste zece ani, ar putea regreta că nu au început să investească mai devreme. La nivelul întregului eșantion, acesta este cel mai frecvent regret financiar anticipat, potrivit studiului.

În grupa de vârstă 25–34 de ani, 37% dintre respondenți își doresc să își continue studiile sau să învețe ceva nou, iar 30% ar vrea să se mute într-un alt oraș sau în altă țară. Dorința de a dezvolta o afacere sau un proiect personal este mai pronunțată în grupele de vârstă 35–44 și 45–55 de ani.

Pentru Gabriela Marc, dificultatea tinerilor de a-și defini primii pași trebuie privită și în contextul presiunii de a reuși repede.

„Le cerem să ia decizii importante înainte să fi avut suficiente experiențe din care să învețe despre ei înșiși. Iar atunci când nu știu ce să răspundă, nehotărârea lor este uneori interpretată ca lipsă de ambiție. În realitate, un tânăr poate avea dorințe foarte puternice și, în același timp, să nu știe cum să le transforme într-un drum concret”, explică psihologul.

Obiectivele mari pot părea inaccesibile atunci când oamenii se concentrează exclusiv asupra rezultatului final. Un tânăr care își dorește o locuință poate considera nesemnificativă economisirea unei sume mici, iar cineva care vrea o carieră într-un anumit domeniu poate simți că a rămas deja în urmă față de cei care au acumulat experiență.

Comparația cu persoane de aceeași vârstă, ale căror reușite sunt permanent vizibile în mediul online, poate accentua impresia că propriul început este o întârziere. În realitate, resursele, sprijinul și dificultățile din spatele acelor rezultate nu sunt întotdeauna cunoscute.

Psihologul consideră că tinerii au nevoie de orientare, de informații accesibile și de oportunități prin care să își testeze interesele, fără presiunea de a-și hotărî întregul viitor printr-o singură alegere.

Cum poate fi redusă distanța dintre dorință și acțiune

Aproape jumătate dintre respondenți cred că pot face progrese în următoarele 12 luni, iar persoanele cu vârste între 25 și 34 de ani sunt cele mai optimiste. Totuși, încrederea în viitor nu garantează că planurile vor fi puse în practică.

Irina Cristescu, director general al XTB România, consideră că una dintre principalele provocări este reducerea distanței dintre intenție și acțiune.

„Românii știu ce vor, dar foarte mulți rămân ani întregi în etapa de așteptare. Dincolo de nivelul veniturilor, aici vorbim și despre predictibilitate, încredere și capacitatea de a construi un plan pe termen lung”, afirmă aceasta.

În plan practic, transformarea unui obiectiv în pași concreți poate începe cu o evaluare realistă a resurselor disponibile și cu identificarea acțiunilor care pot fi făcute fără riscuri financiare disproporționate. Pentru unii, primul pas poate însemna să își organizeze bugetul; pentru alții, să se informeze, să dobândească o competență sau să testeze o idee înainte de a investi bani în ea.

În cazul tinerilor, orientarea profesională și sprijinul în identificarea propriilor interese pot fi la fel de importante ca educația financiară. Nu orice obiectiv trebuie să fie realizat imediat, iar schimbarea direcției nu înseamnă neapărat un eșec.

În perspectiva psihologului Gabriela Marc, capacitatea de a suporta dezamăgirea fără a o transforma într-o condamnare a propriei persoane este esențială pentru a putea începe.

„Una dintre cele mai importante forme de maturitate emoțională este să putem suporta dezamăgirea fără să ne transformăm pe noi înșine într-o dezamăgire. Să putem încerca, greși și învăța fără să ne pierdem respectul față de noi”, spune aceasta.

Pentru mulți români, problema nu este că nu știu ce își doresc, ci că nu găsesc resursele, siguranța sau încrederea necesare pentru a începe. Datele studiului arată că banii rămân principalul obstacol declarat, în timp ce explicația psihologică evidențiază rolul fricii și al incertitudinii în prelungirea amânării.