Ce inseamna independenta R. Moldova?
dr. Dan Dungaciu,conf. Facultatea Sociologie
La 27 august, R. Moldova a sarbatorit Ziua independentei. La fel precum in 1991, anul proclamarii, a vorbi astazi despre independenta republicii este bizar. Avand o suprafata de circa 10% din teritoriu pe care nu o controleaza, cu trupe straine care raman surde la cererile repetate ale Chisinaului de a parasi tara, independenta R. Moldova ramane o iluzie, o formula fara continut, doldora de ambiguitati si intrebari fara raspuns. Aceasta a fost, in realitate, conditia independentei R. Moldova inca de la declararea ei - nu a existat niciodata consens fata de continutul sau interpretarea Declaratiei de independenta votata de Corpul legislativ la 27 august 1991. Aparut dupa Declaratia de suveranitate din 23 iunie 1990 si izvodit dupa esecul puciului de la Moscova declansat la 18 august, textul a relevat confuzia de pe teren in ceea ce priveste destinul ulterior al R. Moldova. Comportamentul parlamentarilor de la Chisinau in ziua votului istoric este o veritabila hartie de turnesol. La un moment dat, prezidiul Legislativului de la Chisinau se scindase in doua parti aproape egale in ceea ce priveste interpretarea textului propus spre aprobare. Pe de o parte, cei care citeau Declaratia de independenta ca independenta fata de Moscova, pe de alta parte, cei care o vedeau ca independenta fata de Romania. Pentru cei din prima tabara era o oportunitate pentru apropierea treptata fata de Bucuresti, prin programe comune si proiecte derulate simultan. Intra aici unionistii graduali sau cei care vedeau existenta celui "de-al doilea stat romanesc" ca etapa intermediara. Cea de-a doua tabara vedea Declaratia ca pe o blocare a oricaror referinte la 1918 sau la situatia de dinaintea Pactului Molotov-Ribentropp. Se includ aici adeptii CSI de ieri si de azi, moldovenistii primitivi de extractie sovietica sau cei care doreau aderarea R. Moldova la eventuala uniune Rusia-Belarus. Oricum si orice, dar fara Romania si, daca se poate, impotriva ei. Chestiunea cea mai surprinzatoare este ca, la Bucuresti, situatia se prezenta aproape in oglinda. Recunoasterea independentei R. Moldova s-a facut, la 3 septembrie 1991, aproape unanim in Legislativul romanesc reunit. In realitate, o masiva parte a clasei politice de la Bucuresti a interpretat, si ea, independenta R. Moldova ca independenta fata de Romania: Chisinaul sa-si vada de ale sale, iar Bucurestiul de problemele lui - si, chipurile, sa nu piarda Transilvania! Sarbatorirea dobandirii "independentei" R. Moldova este prilej de bilant posac: pe ambele maluri ale Prutului au prevalat in cei 14 ani, politic vorbind, cei care au interpretat Declaratia din 27 august ca independenta fata de Romania.





















































