Ce aduce România Uniunii Europene?

european al României a fost Carol I, principe german sosit într-o ţară ce avea deja, în 1866, o viaţă parlamentară. Constituţiile noastre din 1866 şi 1923 au fost printre cele mai evoluate

european al României a fost Carol I, principe german sosit într-o ţară ce avea deja, în 1866, o viaţă parlamentară. Constituţiile noastre din 1866 şi 1923 au fost printre cele mai evoluate din Europa. Regele Mihai este astăzi singurul şef de stat în viaţă care a condus o ţară beligerantă în al Doilea Război Mondial. Peste 66.000 de soldaţi români au murit în 1945, nu pentru a elibera România, ci pentru a elibera părţi din continentul european de sub cizma hitleristă. În fine, în timpul anilor stalinismului din România, în timp ce peste 50.000 de personalităţi erau masacrate în închisori sau în lagăre, ţăranii români, analfabeţi, dar idealişti, s-au ascuns în Carpaţi, grupaţi în singura mişcare de rezistenţă organizată militar din Europa, pentru a lupta împotriva sovietelor.
Din punctul de vedere al politicii, România, ţara comunistă care a cunoscut cel mai rău model poststalinist, în 16 ani, a reuşit să aibă trei alternanţe la putere, să devină membră NATO, să aibă o prezenţă eminentă în misiunile militare internaţionale. Din punct de vedere economic, o ţară cu economia politizată şi înţepenită în tehnologia anilor '70 a reuşit să restructureze, în 16 ani, stâlpii economiei şi să crească potenţialul ei pe piaţa mondială. Pentru o ţară convinsă de teoria
fericirii săracului
şi de
ruşinea de a fi om de afaceri
, performanţa aceasta dovedeşte multă flexibilitate şi adaptabilitate. O astfel de ţară poate să fie un instrument de dezvoltare economică comunitară, un pod către Orientul Apropiat, către Asia Centrală şi de Sud-Est şi către întreaga Africă.
Din punct de vedere cultural, confluenţa de religii şi tradiţii, care a caracterizat mereu cultura română, ar putea fi un ingredient nepreţuit pentru Europa. Corifeii culturii şi ştiinţei româneşti de la început de secol XX au fost educaţi la Paris, Berlin sau Londra. Moştenirea comunistă a lăsat la nivelul educaţiei un lucru bun: oa-meni cu o solidă cultură generală. Noi vorbim în mod curent două sau trei limbi străine. De şaisprezece ani, aud mereu critici acerbe la adresa sistemului de învăţământ din România. Exasperările sunt justificate, dar, nu ştiu cum, tinerii români nu încetează să umple sălile de clasă la Sorbona, Standford sau MIT. România posedă numărul cel mai ridicat de ingineri IT de înaltă calificare, după India; doar că India are peste un miliard de locuitori, iar România - 22 de milioane.
Evident, aceste argumente sunt convingătoare pe termen mediu şi lung. Dar nu este UE o creaţie temerară şi vizionară?
Din punct de vedere diplomatic, România mi se pare ţara perfect structurată pentru implementarea Procesului Barcelona şi a Parteneriatului Euro-Mediteranean. Ultimele secole ne-au dat o înţelegere profundă a lumii orientale. Începând cu anii '70, zeci de mii de studenţi, veniţi din Egipt, Maroc, Algeria, Iordania, Siria, Liban, Israel şi din Irak au absolvit universităţi româneşti. Aceşti oameni sunt astăzi la apogeul carierei lor profesionale. Am aflat, în timpul vizitei mele din Iordania, că din 120 de membri ai parlamentului Iordaniei, 12 au făcut studii în România. Văd foarte bine politicile europene, grupate în jurul Parteneriatului Euro-Mediteranean sau European Neighbourhood Policy, conduse cu ajutorul unor ţări ca România sau Bulgaria.
Din punct de vedere al securităţii şi apărării, pericolele asimetrice ne-au învăţat, devreme în istoria noastră, să reacţionăm asimetric. Poziţia geopolitică va fi un atu în perspectiva ambiţiilor de actor global ale UE. O soluţie pentru situaţia din Balcanii de Vest poate fi găsită cu sprijinul unor ţări precum România. A "contamina" cu 85% entuziasm, creativitate, altruism responsabil şi adaptabilitate, iată, în viziunea mea, o bună contribuţie europeană a românilor.